Grija vietii m-a scos din rai si ce voi face eu, deznadajduitul? (rugaciune dupa a V-a Catisma din Psaltire) Prin binecuvantarea lui Dumnezeu, zilele tre- cute am reusit sa ajungem din nou la Certege. Asa precum altadata ajungeam la Sibiu, Beius, Durau si alte locuri in care partasia cu cei dragi ne ridica pe culmi []Grija vietii m-a scos din rai si ce voi face eu, deznadajduitul? (rugaciune dupa a V-a Catisma din Psaltire)Prin binecuvantarea lui Dumnezeu, zilele tre- cute am reusit sa ajungem din nou la Certege. Asa precum altadata ajungeam la Sibiu, Beius, Durau si alte locuri in care partasia cu cei dragi ne ridica pe culmi duhovnicesti. In astfel de stari, reusim sa ne (re)ghidam viata dupa Invatatura Domnului si plecam acasa hotarati si insufletiti de acest gand.

Scriu acestea gandindu-ma la cat de mult ne coplesesc grijile vietii atunci cand traim departe de rugaciune, post, spovedanie si impartasanie. Dar si observand marea binecuvantare pe care o avem atunci cand reusim, chiar daca si pentru o perioada scurta de timp, sa stam impreuna cu fratii nostri din Lucrare.

De cele mai multe ori indepartarea de Biserica, de adunare ne arunca in valtoarea lumii acesteia si ne strapunge sufletul intinandu-ni-l, dar intotdeauna cand am ales sa ne apropiem de acestea, sa fim parte activa a parohiei si a adunarii locale, am simtit cum grijile noastre se schimba. Reusim ceea ce spunem toata grija ce-a lumeasca de la noi sa o lepadam , facand loc unei alte griji, aceleia pentru mantuirea sufletului nostru. O grija si o atentie sporita de-a respecta o anumita randuiala de rugaciune, de-a fi consecventi in lectura Sfintei Scripturi si a cartilor...