„Daţi voie Duhului Sfânt să vă frământe viaţa!”.
Citim in Evanghelia Sfantului Luca, cel care era si el doctor si evanghelist, si apostol. Cel care l-a insotit pe Cleopa spre Emaus. i zice asa la capitolul 21 cu versetul 34: Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii []Citim in Evanghelia Sfantului Luca, cel care era si el doctor si evanghelist, si apostol. Cel care l-a insotit pe Cleopa spre Emaus. i zice asa la capitolul 21 cu versetul 34: Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se ingreuieze inimile cu imbuibare de mancare si bautura si cu ingrijorarile vietii acesteia si astfel ziua aceea sa vina peste voi fara veste, ca un lat. Caci asa va veni peste toti cei ce locuiesc pe toata fata pamantului. Vegheati, dar, in tot timpul si rugati-va, ca sa aveti putere sa scapati de toate acestea care se vor intampla si sa stati in picioare inaintea Fiului Omului. Ziua, Iisus invata pe norod in templu, iar noaptea iesea si manea in muntele care se cheama muntele Maslinilor. i tot norodul venea dis-de-dimineata la El in templu, ca sa-L asculte .
Iubitilor, primele cuvinte spun asa: Luati seama la voi insiva . i, din nefericire, nu vorbim de cei din afara, din lume. Vorbim de fratii nostri si de surorile noastre. Ca unii, in loc sa ia seama la ei insisi, iau seama la altul: ce face altul, cum se comporta altul, cum vorbeste altul. Aproape ca ar vrea sa stie si ce gandeste semenul sau; ca sa-l vorbeasca, eventual, de rau. Aici spune: Luati seama la voi insiva ; nu la vecinul tau, nu la semenul tau, nu la aproapele tau, nu la colegul tau, nu la insotitorul tau. Ci la tine insuti ia seama. La tine! Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se-ngreuieze inimile cu-mbuibare de mancare Sa se-ngreuieze inimileInima se-ngreuiaza? Stomacul, da! Pardon de expresie, burta, da, se-ncarca cu mancare si cu bautura. Nu prea, la mesele noastre Ca aici asa sunt facute; cu mare sfintenie se pune pe masa. i cu mare grija. Ca sa scapam macar de latura cea dintai: de-mbuibare De-mbuibare, in ce priveste mancarea si bautura. La noi nu sunt imbuibari, la mesele noastre. Dar sa avem grija, ca noi mai avem si alte mese, nu numai astea din adunare. Nu numai masa ce ni se-ntinde in biserica. Nu! Noi avem si masa noastra personala, de-acasa. Ce mai facem acolo, numai noi stimSa nu se-mbuibeze inimile voastre cu mancare si cu bautura. De ce zice inimile . Pentru ca toate sucurile din stomac: si din mancare, si din bautura, din orice, le primeste inima si-apoi ea le pulseaza in sange. Dragii mei, deci sa avem grija asupra inimii; sa nu se-mbuibeze inima de mancare si de bautura. i-acuma parca, cei ce nu s-au imbuibat, rasufla o data linistiti, ca lucrurile acestea cu noi nu se petrec.
Dar stati, ca nu-i gata versetul! Sa vedem ce mai zice: si cu ingrijorarile vietii acesteia si astfel ziua aceea sa vina peste voi fara veste, ca un lat . In latura astalalta cum stam noi, fratilor iubiti si surori scumpe? Cum stam cu ingrijorarile vietii acesteia? Noua ne e scris, pentru ca, atunci cand se-apropie sfintele sarbatori ale Pastilor si chiar si ale Rusaliilor si ale Craciunului, tremuram cu ochii prin vitrine si ne cumparam, sa fim si noi ca lumea . i-atunci ce facem? Ce facem? Am rasuflat mai nainte, ca noi nu ne-mbuibam cu mancare si cu bautura si asta-i adevarul! Dar cu celelalte ce facem? Cu-ngrijorarile vietii acesteia ce facem? Ce facem, ca nu stiu nu stiu, daca ne-ar pune cineva in cantar cu unul din lume, daca am trage mai mult sau atata cat el, daca nu cumva [mai putin].
Mi-aduc aminte ca odata treceam de la Hunedoara la Simeria cu trenul, pe la douasprezece vreo fara zece minute si un frate din partile noastre (daca vi l-as spune, multi il cunoasteti) ma face atent si zice: In compartimentul acesta canta niste () frati . Ascultam cantarea, dar era inchis compartimentul si nu se auzeau bine cuvintele. i s-a intamplat ca, tocmai in fata celor mai puternice lumini din fata garii din Simeria, cand am sosit, din compartimentul acesta ies doua tinere voinice. Cu capul gol cu un tanar langa ele. Le-am vazut ca au iesit de-acolo de unde spunea fratele: Aci canta niste frati . i zic: De la adunare veniti?S-au uitat lung la mine, au intarziat cu raspunsul si-apoi [una] zice: De la Hunedoara. Da? De la Hunedoara veniti? Dar de ce vrei sa stii? Eu credeam ca veniti de la adunare. i daca venim de la adunare ce-i? Foarte bine daca veniti de la adunare, zic. Da asa? i una se prinde de par, cea mai vlajgana, cea mai voinica, si zice catre mine: i ce are credinta cu parul meu? Da? Daca credinta, in cele din afara, n-are nici un drept sa se-amestece, atunci, iubita mea, pune mana si pe ultima haina si da-o jos. i umbla asa, daca credinta n-are ce sa-ti spuna!Iubitilor! Sa nu ne-nselam! i cu...
Iubitilor, primele cuvinte spun asa: Luati seama la voi insiva . i, din nefericire, nu vorbim de cei din afara, din lume. Vorbim de fratii nostri si de surorile noastre. Ca unii, in loc sa ia seama la ei insisi, iau seama la altul: ce face altul, cum se comporta altul, cum vorbeste altul. Aproape ca ar vrea sa stie si ce gandeste semenul sau; ca sa-l vorbeasca, eventual, de rau. Aici spune: Luati seama la voi insiva ; nu la vecinul tau, nu la semenul tau, nu la aproapele tau, nu la colegul tau, nu la insotitorul tau. Ci la tine insuti ia seama. La tine! Luati seama la voi insiva, ca nu cumva sa vi se-ngreuieze inimile cu-mbuibare de mancare Sa se-ngreuieze inimileInima se-ngreuiaza? Stomacul, da! Pardon de expresie, burta, da, se-ncarca cu mancare si cu bautura. Nu prea, la mesele noastre Ca aici asa sunt facute; cu mare sfintenie se pune pe masa. i cu mare grija. Ca sa scapam macar de latura cea dintai: de-mbuibare De-mbuibare, in ce priveste mancarea si bautura. La noi nu sunt imbuibari, la mesele noastre. Dar sa avem grija, ca noi mai avem si alte mese, nu numai astea din adunare. Nu numai masa ce ni se-ntinde in biserica. Nu! Noi avem si masa noastra personala, de-acasa. Ce mai facem acolo, numai noi stimSa nu se-mbuibeze inimile voastre cu mancare si cu bautura. De ce zice inimile . Pentru ca toate sucurile din stomac: si din mancare, si din bautura, din orice, le primeste inima si-apoi ea le pulseaza in sange. Dragii mei, deci sa avem grija asupra inimii; sa nu se-mbuibeze inima de mancare si de bautura. i-acuma parca, cei ce nu s-au imbuibat, rasufla o data linistiti, ca lucrurile acestea cu noi nu se petrec.
Dar stati, ca nu-i gata versetul! Sa vedem ce mai zice: si cu ingrijorarile vietii acesteia si astfel ziua aceea sa vina peste voi fara veste, ca un lat . In latura astalalta cum stam noi, fratilor iubiti si surori scumpe? Cum stam cu ingrijorarile vietii acesteia? Noua ne e scris, pentru ca, atunci cand se-apropie sfintele sarbatori ale Pastilor si chiar si ale Rusaliilor si ale Craciunului, tremuram cu ochii prin vitrine si ne cumparam, sa fim si noi ca lumea . i-atunci ce facem? Ce facem? Am rasuflat mai nainte, ca noi nu ne-mbuibam cu mancare si cu bautura si asta-i adevarul! Dar cu celelalte ce facem? Cu-ngrijorarile vietii acesteia ce facem? Ce facem, ca nu stiu nu stiu, daca ne-ar pune cineva in cantar cu unul din lume, daca am trage mai mult sau atata cat el, daca nu cumva [mai putin].
Mi-aduc aminte ca odata treceam de la Hunedoara la Simeria cu trenul, pe la douasprezece vreo fara zece minute si un frate din partile noastre (daca vi l-as spune, multi il cunoasteti) ma face atent si zice: In compartimentul acesta canta niste () frati . Ascultam cantarea, dar era inchis compartimentul si nu se auzeau bine cuvintele. i s-a intamplat ca, tocmai in fata celor mai puternice lumini din fata garii din Simeria, cand am sosit, din compartimentul acesta ies doua tinere voinice. Cu capul gol cu un tanar langa ele. Le-am vazut ca au iesit de-acolo de unde spunea fratele: Aci canta niste frati . i zic: De la adunare veniti?S-au uitat lung la mine, au intarziat cu raspunsul si-apoi [una] zice: De la Hunedoara. Da? De la Hunedoara veniti? Dar de ce vrei sa stii? Eu credeam ca veniti de la adunare. i daca venim de la adunare ce-i? Foarte bine daca veniti de la adunare, zic. Da asa? i una se prinde de par, cea mai vlajgana, cea mai voinica, si zice catre mine: i ce are credinta cu parul meu? Da? Daca credinta, in cele din afara, n-are nici un drept sa se-amestece, atunci, iubita mea, pune mana si pe ultima haina si da-o jos. i umbla asa, daca credinta n-are ce sa-ti spuna!Iubitilor! Sa nu ne-nselam! i cu...
