S-a întâmplat în 27 septembrie 1716
Fiind un aparator energic al drepturilor Bisericii ortodoxe si a poporului roman, dar mai ales din pricina atitudinii sale fatis antiotomane, in []The post S-a intamplat in 27 septembrie 1716 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 27 septembrie 1716 was first posted on septembrie 27, 2020 at 12:05 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 27 septembrie 1716: Antim Ivireanul, mitropolit al arii Romanesti (1708-1716), a fost ucis de catre turci ( langa Adrianopol, in drumul spre surghiun la Manastirea Sf. Ecaterina, de pe muntele Sinai).
Fiind un aparator energic al drepturilor Bisericii ortodoxe si a poporului roman, dar mai ales din pricina atitudinii sale fatis antiotomane, in toamna anului 1716, la cererea primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost inlaturat din scaun, inchis, caterisit de patriarhul ecumenic si condamnat la exil pe viata in manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai. In drum spre locul exilului, a fost ucis de ostasii turci si trupul aruncat undeva in raul Marita sau in Tungea, dincolo de Adrianopol. Cativa ani mai tarziu, Patriarhia Ecumenica a ridicat aceasta nedreapta caterisire si a fost reabilitat.
Sfantul Ierarh Martir Antim Ivireanul s-a nascut in Iviria (Georgia de astazi), in anul 1650, dar activitatea sa in slujba bisericii si-a desfasurat-o in ara Romaneasca. A fost, pe rand, egumen al manastirii Snagov, episcop de Valcea si mitropolit al arii Romanesti. In acelasi timp, a fost si un mare om de cultura: tipograf, gravor, teolog si autor al celebrelor Didahii (o colectie de predici folosite la Marile Sarbatori de peste an). La insistentele Portii Otomane, a fost exilat in anul 1716. i-a dat viata ca un martir pentru credinta crestina, fiind ucis de ostasii care il escortau pe drumul exilului. Biserica Ortodoxa Romana il praznuieste pe data de 27 septembrie.
Sf. Antim Ivireanul este si ctitorul manastirii cu hramul Duminica Tuturor Sfintilor din Bucuresti numita azi Manastirea Antim pe care a ridicat-o intre anii 1713 1715 si pe care a inzestrat-o cu toate cele trebuitoare, aceasta manastire fiind unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectura, pictura si sculptura din tara noastra. Considerat cel mai de seama mitropolit al arii Romanesti din toata istoria ei, Sfantul Antim Ivireanul ramane in memoria Bisericii noastre ca o personalitate de o complexitate rar intalnita. Tipograf, arhitect de biserici, caligraf, sculptor, predicator fara egal, cunoscator al multor limbi straine, mitropolitul de origine georgiana s-a dovedit in acelasi timp a fi un bun chivernisitor al Bisericii, cu spirit filantropic si aplecare spre nevoile credinciosilor pe care i-a pastorit. Mitropolitul Antim Ivireanul a fost unul dintre cei mai straluciti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane din ara Romaneasca. Meritele lui sunt cu atat mai mari, cu cat el n-a fost roman. Inceputurile vietii lui ne sunt putin cunoscute. Se stie doar ca era caucazian sau georgian (ivirean). Nascut in anul 1650, tanarul Andrei (numele primit la botez), a cazut rob la turci. Eliberat din robie, a trait in preajma Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, unde a deprins de tanar sculptura, pictura, caligrafia si limbile greaca, araba si turca. In jurul anului 1690, domnitorul Constantin Brancoveanu l-a adus in ara Romaneasca, aceasta devenind a doua sa patrie. Aici a gasit un spatiu cultural propice, unde se intalneau si activau, sub patronajul domnitorului brancovean, straluciti oameni de cultura italieni si greci, alaturi de renumiti carturari si ierarhi romani ortodocsi. Brancoveanu s-a inconjurat de un grup de carturari distinsi, reputati in tot sud-estul continentului si in Orientul apropiat. Intre ei s-au numarat Sevastos Kiminites, fost profesor si rector la Marea coala a Patriarhiei Ecumenice, Ioan Cariofil, si el fost profesor si rector la aceeasi Mare scoala a Patriarhiei, Ion Comnen, medic si filosof, Iacob Pylarino, medic, contele Bartolomeo Ferrati, un medic excelent practician, invesmantat cu o eleganta uimitoare si imbucuratoare pentru ochii bucurestenilor, Manu Apostol, om de afaceri preocupat sa investeasca in tiparirea cartilor, Ion Romanul, un pseudonim sub care se ascundea secretarul italian Giovanni Candido Romano, Antonio Maria de Chiaro, agerul secretar adus dupa 1709 tocmai din Florenta, medicii Evanghelista Marignazzi, un bun practician, devenit ulterior medic al tarului, si Mihail Schendos van der Beck, aroman in pofida numelui, preocupat de medicina si bogatiile Olteniei. In randul acestora se numara si carturarul Antim Ivireanul. In anul 1691, a ajuns conducatorul tipografiei din Bucuresti. In anul 1696, era egumen al Manastirii Snagov, unde a intemeiat o noua tipografie si a desfasurat o bogata activitate tipografica timp de cinci ani. i-a continuat lucrarea tipografica in Bucuresti, intre anii 1701-1705. In anul 1705 a fost ales episcop al Ramnicului. La inceputul anului 1708, a fost ales mitropolit al arii Romanesti, pastorind pe credinciosii romani din acest principat romanesc pana in anul 1716. Una dintre preocuparile de seama ale mitropolitului Antim Ivireanul a fost zidirea sufleteasca a credinciosilor prin cuvant. Vestitele lui Didahii (Invataturi) sunt foarte valoroase prin continutul lor. E vorba de 28 de predici rostite in cursul arhipastoririi sale, la diferite sarbatori bisericesti, ale Maicii Domnului si ale unor sfinti, la care se adauga sapte cuvantari ocazionale. Predicile sale au avut si un vadit caracter social, condamnand prin intermediul lor moravurile societatii contemporane lui, nedreptatile la care boierii ii supuneau pe tarani, de asemenea, pacate pe care le mustra categoric: necinstirea parintilor de catre copii, a fetelor bisericesti de catre pastoriti, frecventarea carciumilor, nerespectarea zilelor de duminici si sarbatori, injuraturile. Didahiile evidentiaza si contributia sa remarcabila la limba romana. Criticul literar George Calinescu, in a sa Istorie a literaturii romane (Bucuresti, 1968, p. 19), noteaza ca Antim e un orator excelent si un stilist desavarsit, are darul de a izbi imaginatia, are suavitate si...