30 septembrie – Psalmul 111, v. 1: În adunarea şi în sfatul celor drepţi
Un adevarat inchinator al Domnului nu poate fi rupt de comunitatea celorlalti credinciosi, dupa cum si un madular nu poate trai fara partasia cu celelalte madulare, impreuna cu care alcatuieste acelasi trup. Fiindca, rupt de adunarea celor credinciosi, el piere, si rupt de fratii sai, el rataceste si se pierde, si dezbinat si neascultator de []Un adevarat inchinator al Domnului nu poate fi rupt de comunitatea celorlalti credinciosi, dupa cum si un madular nu poate trai fara partasia cu celelalte madulare,impreuna cu care alcatuieste acelasi trup.
Fiindca, rupt de adunarea celor credinciosi, el piere,si rupt de fratii sai, el rataceste si se pierde,si dezbinat si neascultator de unitatea Bisericii, orice suflet se duce in moarte si lepadare (Mat. 18, 17; Rom. 16, 17; 1 Cor. 5, 9-11; 2 Tes. 3, 6; 2 Ioan 10).
Psalmistul spune: Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, dar impreuna cu cei drepti si in sfatul lor!Adica in adunarea lor, in partasia lor si in invatatura lor. O, ce indemn intelept si frumos este acesta pentru mine si pentru tine, frate, caci si noi, niciodata, nu vom putea lauda in chip vrednic pe Domnul, daca nu vom avea totdeauna o adanca si totala unitate duhovniceasca cu fratii nostri.
Daca, in loc sa cautam o armonioasa partasie cu invatatura Bisericii noastresi o calda unitate cu duhul fratietatii in care ne-am nascut, noi ne izolam de acestea,atunci nu trebuie sa ne amagim ca laudele noastre sunt placute lui Dumnezeu.
Fiindca orice rupere de catre frati vine din vreun pacat. i orice departare de invatatura dintai vine dintr-o ingamfare.
Orice despartire de fratii nostri si de duhul fratietatii noastre este o vinovatie maresi vine dintr-o dragoste straina si neingaduita (Gal. 1, 8 si 4, 17; 2 Cor. 11, 4). Eu cred ca se insala amar acel credincios care, facand, cu numele, parte dintr-o fratietate sfanta, el nu se si sileste cu tot dinadinsul sa capete deplin acelasi duh si acelasi fel de a simti in toate privintele, ca fratii lui.
Un astfel de credincios ori nu va putea lauda din toata inima pe Domnul langa frati,ori fratii nu-L vor putea lauda din toata inima pe Domnul langa el.
Oricat s-ar sili ei sa-si uneasca duhul cu el, nu vor putea si el, oricat s-ar lauda ca nu-i despartit de ei, ba inca cu cat se va lauda mai mult, despartirea va apare tot mai dureroasa la iveala. Frate, sa nu ne inselam si sa nu ne mintim,ci, daca nu suntem, atunci nici sa nu spunem ca suntem! i, daca este deosebire, sa nu spunem ca nu este,ci sa facem ca intr-adevar sa nu fie!Daca dorim intr-adevar sa-L putem lauda pe Domnul din toata inima, fara nici o piedica duhovniceasca si daca vrem...
Fiindca, rupt de adunarea celor credinciosi, el piere,si rupt de fratii sai, el rataceste si se pierde,si dezbinat si neascultator de unitatea Bisericii, orice suflet se duce in moarte si lepadare (Mat. 18, 17; Rom. 16, 17; 1 Cor. 5, 9-11; 2 Tes. 3, 6; 2 Ioan 10).
Psalmistul spune: Voi lauda pe Domnul din toata inima mea, dar impreuna cu cei drepti si in sfatul lor!Adica in adunarea lor, in partasia lor si in invatatura lor. O, ce indemn intelept si frumos este acesta pentru mine si pentru tine, frate, caci si noi, niciodata, nu vom putea lauda in chip vrednic pe Domnul, daca nu vom avea totdeauna o adanca si totala unitate duhovniceasca cu fratii nostri.
Daca, in loc sa cautam o armonioasa partasie cu invatatura Bisericii noastresi o calda unitate cu duhul fratietatii in care ne-am nascut, noi ne izolam de acestea,atunci nu trebuie sa ne amagim ca laudele noastre sunt placute lui Dumnezeu.
Fiindca orice rupere de catre frati vine din vreun pacat. i orice departare de invatatura dintai vine dintr-o ingamfare.
Orice despartire de fratii nostri si de duhul fratietatii noastre este o vinovatie maresi vine dintr-o dragoste straina si neingaduita (Gal. 1, 8 si 4, 17; 2 Cor. 11, 4). Eu cred ca se insala amar acel credincios care, facand, cu numele, parte dintr-o fratietate sfanta, el nu se si sileste cu tot dinadinsul sa capete deplin acelasi duh si acelasi fel de a simti in toate privintele, ca fratii lui.
Un astfel de credincios ori nu va putea lauda din toata inima pe Domnul langa frati,ori fratii nu-L vor putea lauda din toata inima pe Domnul langa el.
Oricat s-ar sili ei sa-si uneasca duhul cu el, nu vor putea si el, oricat s-ar lauda ca nu-i despartit de ei, ba inca cu cat se va lauda mai mult, despartirea va apare tot mai dureroasa la iveala. Frate, sa nu ne inselam si sa nu ne mintim,ci, daca nu suntem, atunci nici sa nu spunem ca suntem! i, daca este deosebire, sa nu spunem ca nu este,ci sa facem ca intr-adevar sa nu fie!Daca dorim intr-adevar sa-L putem lauda pe Domnul din toata inima, fara nici o piedica duhovniceasca si daca vrem...
