Toate trec… numai sufletul rãmâne
Daca suntem de acord cu faptul ca toate trec (demnitati, status social, conducatori, bogatie, saracie, pandemii si molime, noapte, zi, ani si decenii), atunci sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu ramane. Intr-adevar, din toate cate vedem nimic nu ramane pentru totdeauna. Numai sufletul din noi este etern. i tocmai el este neglijat, ignorat si chiar []Daca suntem de acord cu faptul ca toate trec (demnitati, status social, conducatori, bogatie, saracie, pandemii si molime, noapte, zi, ani si decenii), atunci sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu ramane. Intr-adevar, din toate cate vedem nimic nu ramane pentru totdeauna. Numai sufletul din noi este etern. i tocmai el este neglijat, ignorat si chiar bagatelizat de omul contemporan, care a facut din bunastarea in aceasta lume singura preocupare constanta, o veritabila religie indispensabila tuturor oamenilor. El a luat principalele valori crestine (dragostea, pacea, fratia, unitatea) si le-a deformat pentru a le folosi pentru promovarea unor scopuri pur pamantesti. Avem o mare aplecare pentru cele ce se prefac in scrum, socotindu-le ca si cum ar fi vesnice, in timp ce sufletului, care ramane pururea, nici macar un cuvant intelept nu-i adresam. O, si ce nevoie avem de astfel de cuvinte! i ce grija trebuie sa avem de fiecare cuvant in parte, caci, cu fiecare cuvant, punem in joc adevarul (Pr. Serafim Rose).
O, daca cuvantul nostru ar fi rugaciune unul pentru altul si am vorbi din inima aproapelui! Atunci am simti nadejdea comuna in Imparatia Cerurilor unde nu mai exista despartire. Viata aceasta este o scena de teatru si precum se ridica cortina toate risipindu-se, tot asa se intampla si cu sfarsitul individual sau cu cel obstesc: toate dispar ca o umbra si un vis, asezandu-ne in fata unei noi realitati de care am ras facand semne cu ochii: VE NICIA. Copacul pe care l-ai plantat ramane, precum si casa ce ai cladit-o, dar cel ce a plantat si cel care a cladit se duc si nu se mai intorc. arana are doua caracteristici fundamentale: e surda si muta.
Constienti de acest fapt, noi...
O, daca cuvantul nostru ar fi rugaciune unul pentru altul si am vorbi din inima aproapelui! Atunci am simti nadejdea comuna in Imparatia Cerurilor unde nu mai exista despartire. Viata aceasta este o scena de teatru si precum se ridica cortina toate risipindu-se, tot asa se intampla si cu sfarsitul individual sau cu cel obstesc: toate dispar ca o umbra si un vis, asezandu-ne in fata unei noi realitati de care am ras facand semne cu ochii: VE NICIA. Copacul pe care l-ai plantat ramane, precum si casa ce ai cladit-o, dar cel ce a plantat si cel care a cladit se duc si nu se mai intorc. arana are doua caracteristici fundamentale: e surda si muta.
Constienti de acest fapt, noi...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului