Pașii vieții noastre
Fiecare zi care ne este daruita de Dumnezeu isi are importanta ei, fiind un pas in umblarea noastra pe calea pe care am pornit. Cand am pasit pe calea mantuirii sufletului nostru, unii am pornit alergand, altii cu un pas domol, unii inflacarati, altii rezervati, dar toti avand o cautare, o lipsa, o neimplinire, o []Fiecare zi care ne este daruita de Dumnezeu isi are importanta ei, fiind un pas in umblarea noastra pe calea pe care am pornit. Cand am pasit pe calea mantuirii sufletului nostru, unii am pornit alergand, altii cu un pas domol, unii inflacarati, altii rezervati, dar toti avand o cautare, o lipsa, o neimplinire, o dorinta a sufletului, un gol ce nu-l puteam nicicum umple.
Cu fiecare zi, noi orizonturi ni s-au deschis in fata si, vazand cu ochii nostri, pipaind cu mainile noastre, auzind cu urechile noastre, ne-am indreptat pasii mai ales spre ceea ce ni s-a parut noua mai potrivit cu nevoile pe care le simteam in acele momente. Dar cu fiecare pas facut,prin experienta pasilor din urma, prin lumina care vine din Cuvantul lui Dumnezeu spre cresterea fapturii, am putut vedea mai bine unde pasim si spre ce ne indreptam.
Marturisesc ca, in primii pasi constienti pe care i-am facut, aveam cautarea, dorinta, inflacararea, ravna, dar pe cat de mari erau acestea, pe atat de mare era nepriceperea, lipsa de experienta. Din aceasta lipsa de experienta, de multe ori apare dorinta de a o lua pe o cale mai scurta , aceasta ducand la pierderea unui timp pretios, ori la durerea mersului pe un teren neumblat sau chiar amandoua.
Multumesc bogatei mile a lui Dumnezeu, care s-a indurat de mine si m-a scos din vaile adanci si din increngatura acestei lumi, aratandu-mi Calea Oastei Domnului. Din acel moment, am simtit ca mersul vietii mele e mai usor, drumul mai lipsit de primejdii, hrana mai bogata si tinta mai aproape. Drumul pe care il aflasem m-a fermecat prin puterea pe care o simteam cu fiece popas al adunarii, primind puteri prin rugaciune, tarie prin cuvant si imbarbatare prin umblarea cu fratii. Aici, pe aceasta cale, am putut simti ce inseamna sa fii iubit de Hristos, Domnul Iisus devenind Insotitor pe cale; cu El spre El, nadajduind sa fim si in El.
Cu trecerea clipelor, zilelor, anilor, prin bogatia acestei Lucrari, am putut avea parte de o dezvoltare armonioasa, aceasta fiind rodul muncii inaintasilor care nu au precupetit...
Cu fiecare zi, noi orizonturi ni s-au deschis in fata si, vazand cu ochii nostri, pipaind cu mainile noastre, auzind cu urechile noastre, ne-am indreptat pasii mai ales spre ceea ce ni s-a parut noua mai potrivit cu nevoile pe care le simteam in acele momente. Dar cu fiecare pas facut,prin experienta pasilor din urma, prin lumina care vine din Cuvantul lui Dumnezeu spre cresterea fapturii, am putut vedea mai bine unde pasim si spre ce ne indreptam.
Marturisesc ca, in primii pasi constienti pe care i-am facut, aveam cautarea, dorinta, inflacararea, ravna, dar pe cat de mari erau acestea, pe atat de mare era nepriceperea, lipsa de experienta. Din aceasta lipsa de experienta, de multe ori apare dorinta de a o lua pe o cale mai scurta , aceasta ducand la pierderea unui timp pretios, ori la durerea mersului pe un teren neumblat sau chiar amandoua.
Multumesc bogatei mile a lui Dumnezeu, care s-a indurat de mine si m-a scos din vaile adanci si din increngatura acestei lumi, aratandu-mi Calea Oastei Domnului. Din acel moment, am simtit ca mersul vietii mele e mai usor, drumul mai lipsit de primejdii, hrana mai bogata si tinta mai aproape. Drumul pe care il aflasem m-a fermecat prin puterea pe care o simteam cu fiece popas al adunarii, primind puteri prin rugaciune, tarie prin cuvant si imbarbatare prin umblarea cu fratii. Aici, pe aceasta cale, am putut simti ce inseamna sa fii iubit de Hristos, Domnul Iisus devenind Insotitor pe cale; cu El spre El, nadajduind sa fim si in El.
Cu trecerea clipelor, zilelor, anilor, prin bogatia acestei Lucrari, am putut avea parte de o dezvoltare armonioasa, aceasta fiind rodul muncii inaintasilor care nu au precupetit...
