II Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9 Trebuie sa treci prin viata pentru a intelege cuvintele acestea ale Marelui Pavel. E un soi de concluzie, de testament duhovnicesc. Greu digerabil la tinerete, cand crezi ca numai puterea ta conteaza. Ca a face cariera si bani e totul. Ca tot ce tine de tine este important. Ori []II Corinteni 11, 31-33; 12, 1-9Trebuie sa treci prin viata pentru a intelege cuvintele acestea ale Marelui Pavel. E un soi de concluzie, de testament duhovnicesc. Greu digerabil la tinerete, cand crezi ca numai puterea ta conteaza. Ca a face cariera si bani e totul. Ca tot ce tine de tine este important. Ori devine important atingandu-te. i nu sunt multi care scapa de ispita aceasta, de a se crede buricul pamantului. Sf. Ap. Pavel ne sare in ajutor. Mai intai, intreg capitolul 11 care trebuie citit de fapt la pachet cu Apostolul de astazi , dupa ce se ridica impotriva apostolilor mincinosi, vine si ne povesteste despre sine. Suferindul de Hristos. Indragostitul de Iisus. Ne dovedeste cum arata un om care are adevarul lui Hristos in el. Pare naiv, si nu numai lumii de atunci. Pare fragil. i este fragil. Dovada ca pentru a-l smeri, Domnul ingaduie un ghimpe in trup, un inger al satanei (2 Cor 12, 7), care are rol de vindecare a orgoliului ce l-ar putea acumula: sa ma bata pe obraz zice el , ca sa nu ma trufesc. Avem de-a face, cred eu, cu una dintre cele mai frumoase pagini de iubire crestina a misiunii de a fi al lui Hristos. Indiferent de circumstante si urmari. Este un manifest impotriva comoditatii noastre de a fi crestini azi. Este un testament la care se cuvine sa meditam mereu. Nu doar pastorii de suflete, ei mai intai insa. Pavel, rugatorul si misionarul, cere Domnului ca spinul ce-i schimonoseste bucuria sa-i fie luat. i raspunsul Domnului este coplesitor: Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune (2 Cor 12, 9a). Uimitoare pedagogia Domnului Hristos. Un fel de temperare a increderii in sine a placutului lui Dumnezeu pentru a-l creste pe Pavel in cunoasterea din interior a Crucii. Nimic mai impresionant decat aceste cuvinte de pedagogie filocalica si ascetica, deopotriva, in care trupul devine rob virtutii tocmai prin spinul-suferinta. Indiferent daca ea este trupeasca (cum pare), ori sufleteasca (cum ar putea fi). Nici macar Fericitul Augustin, care scrie o carte intreaga de Confesiuni pentru a lamuri planul psihologic al convertirii sale, nu are o mai simpla si totusi adanca exprimare decat Saul cel ars de lumina ochilor in drumul Damascului. Cati dintre noi am accepta spusa aceasta a Mantuitorului? Cum anume se mai adreseaza ea crestinilor de duminica in care ne-am drapat vocatiile duhovnicesti?Toata epoca de aur a crestinismului a incercat sa sintetizeze si apoi sa exprime toate greutatile vietii in Hristos. In tot tragismul lor luminos. Fie ca vorbim despre om ca o culme a creatiei si efectele caderii sale asupra cosmosului, de omul-chip spre asemanare cu Dumnezeu, despre problema raului si aliantei sale prin ispita cu omenirea (Adam si Eva), fie ca vorbim despre Botez si mantuire ori Euharistie ca farmakon medicament ori hrana vesniciei (Flavio Placida, L epoca d oro della catechesi. L insegnamento e la prassi dei Padri della Chiesa, Urbaniana University Press, 2020, 239 pg.), vorbim despre modul in care o slabiciune l-a vadit pe om ca fara Dumnezeu nu poate sa supravietuiasca mortii sale. Intreaga teologie a Parintilor Bisericii echilibreaza mereu in jurul vietii si mortii viata crestina, aratand in ce mod Dumnezeu este Viata. Cum stie Sf. Pavel asta. El ne spune: Deci, foarte bucuros ma voi lauda mai ales in slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos (2 Cor 12, 9b). Aici vede Biserica, de exemplu, fundamentul Spovedaniei in...