Mântuitorul ca ziarist sau misiunea presei creştine – din presa anului 1925
Ciudat! vor exclama multi citind acest titlu. Pe vremea lui Hristos nu existau gazete si dupa cate stim el nu s a indeletnicit cu scrisul fara numai o singura data si atunci pe nisip . Nici noi nu avem alta parere. Poate, aceasta este una din putinele chestiuni in care suntem de acord fara rezerva cu criticii [] Ciudat! vor exclama multi citind acest titlu. Pe vremea lui Hristos nu existau gazete si dupa cate stim el nu s a indeletnicit cu scrisul fara numai o singura data si atunci pe nisip .
Nici noi nu avem alta parere. Poate, aceasta este una din putinele chestiuni in care suntem de acord fara rezerva cu criticii si tagaduitorii de meserie, gata oricand sa faca obiectii si sa produca desmintiri. i totusi Mantuitorul ca ziarist este o imagine plastica, sugestiva si de o vitala actualitate.
Care contimporan, deprins sa interpreteze multiplele si tumultuoasele privelisti ale vietii prin criteriile launtrice ale constiintei morale, nu a ajuns la tragica incheiere, ca in lume exista pacatul si ceeace e mai inspaimantator, ca acest pacat creste aproape in progresie geometrica anuland in fiinta omului simtul misterului adeca perceptiunea realitatilor nevazute.
Cultura intelectuala se afla intr un contrast urias cu incultura morala.
Pe cand cea dintai a inaintat pana la formele exagerate ale intelectualismului si cerebralismului, incultura orala a scoborat pana Ia imoralism degenerand chiar in amoralism ereditar.
La aceasta stare au contribuit o sumedenie de factori si imprejurari toate si toti organizati pare intr o conspiratie de distrugere.
In aceasta vasta si dureroasa complicitate cu nihilismul moral al secolului, descoperim intr un post de importanta si de mare raspundere incadrata si presa. Ei i s a incredintat serviciul de contagiune rapida, in masa, zilnic si sistematic a sufletului omenesc.
Cele mai noi, mai ingenioase si mai inofensive descoperiri tehnice sunt puse azi in slujba unei fulgera toare propagande a ideilor si faptelor omenesti prin presa. Datorita telefoniei fara fir s a realizat aceia ce vom numi o viata omeneasca in neintrerupta si intensa corespondenta simultana si universala.
Dela prima pana la ultima ora a unui ziar, cer alta agentie poate fi mai prompt si mai urgent informata decat acele inarmate cu modernul instrument de comunicatie aeriana. Pe undele misterioase ale vazduhului nu sunt trimise insa numai vesti despre viata superioara a lumii, despre ceiace are ideal, constructiv si dumnezeesc aceasta viata in adevarurile ei fundamentale si eterne, ci din nenorocire si vesti despre ceiace este odios, brutal si pervers in fiinta ei framantata de patimi. O ermata imensa de publicisti, directori, reporteri si redactori s au specializat in mestesugul de a prinde numai aceste ecouri ale pacatului universal si a le infatisa cat mai senza tionale imaginatiei lacome de inedit a publicului.
Comentariul e abundent in amanunte menite sa evoace momentul criminal sau alta perversiune in ceiace are ea- mai culminant din punct de vedere pasional si deci mai primejdios pentru slaba alcatuire sufleteasca a cititorilor.
Impotriva acestui soiu de presa care constient sau inconstient contribue la ipertrofia bestialitatii umane, e chemata sa lupte presa de moralizare si de profilaxie sociala. Pentru a creia insa o astfel de presa e nevoie in primul rand sa reformam mentalitatea gazetarului si sa i orientam preocuparile lui in sens social constructiv, adica in sens etic.
Din .mercenar pirat sau parazit al scrisului, el trebuie sa devina apostol , adica o personalitate cu o serioasa conceptie despre viata si cu o precisa si viguroasa atitudine morala. Ziaristul e chemat azi sa se converteasca adica sa devie un misionar, al gandului bun si al virtutii. Situatia lui actuala de salahor de simbrias sau de trepadus al unei intreprinderi mai mult comerciale, e nedemna pentru ins si dezastruoasa pentru societate. Spiritul mercantil care prezideaza mai in toata publicistica trebue inlocuit cu spiritul devotamentului social si al jertfirii pentru interesele superioare ale omenirii.
Din opera de contaminare imorala si anonima presa trebuie sa se prefaca...
Nici noi nu avem alta parere. Poate, aceasta este una din putinele chestiuni in care suntem de acord fara rezerva cu criticii si tagaduitorii de meserie, gata oricand sa faca obiectii si sa produca desmintiri. i totusi Mantuitorul ca ziarist este o imagine plastica, sugestiva si de o vitala actualitate.
Care contimporan, deprins sa interpreteze multiplele si tumultuoasele privelisti ale vietii prin criteriile launtrice ale constiintei morale, nu a ajuns la tragica incheiere, ca in lume exista pacatul si ceeace e mai inspaimantator, ca acest pacat creste aproape in progresie geometrica anuland in fiinta omului simtul misterului adeca perceptiunea realitatilor nevazute.
Cultura intelectuala se afla intr un contrast urias cu incultura morala.
Pe cand cea dintai a inaintat pana la formele exagerate ale intelectualismului si cerebralismului, incultura orala a scoborat pana Ia imoralism degenerand chiar in amoralism ereditar.
La aceasta stare au contribuit o sumedenie de factori si imprejurari toate si toti organizati pare intr o conspiratie de distrugere.
In aceasta vasta si dureroasa complicitate cu nihilismul moral al secolului, descoperim intr un post de importanta si de mare raspundere incadrata si presa. Ei i s a incredintat serviciul de contagiune rapida, in masa, zilnic si sistematic a sufletului omenesc.
Cele mai noi, mai ingenioase si mai inofensive descoperiri tehnice sunt puse azi in slujba unei fulgera toare propagande a ideilor si faptelor omenesti prin presa. Datorita telefoniei fara fir s a realizat aceia ce vom numi o viata omeneasca in neintrerupta si intensa corespondenta simultana si universala.
Dela prima pana la ultima ora a unui ziar, cer alta agentie poate fi mai prompt si mai urgent informata decat acele inarmate cu modernul instrument de comunicatie aeriana. Pe undele misterioase ale vazduhului nu sunt trimise insa numai vesti despre viata superioara a lumii, despre ceiace are ideal, constructiv si dumnezeesc aceasta viata in adevarurile ei fundamentale si eterne, ci din nenorocire si vesti despre ceiace este odios, brutal si pervers in fiinta ei framantata de patimi. O ermata imensa de publicisti, directori, reporteri si redactori s au specializat in mestesugul de a prinde numai aceste ecouri ale pacatului universal si a le infatisa cat mai senza tionale imaginatiei lacome de inedit a publicului.
Comentariul e abundent in amanunte menite sa evoace momentul criminal sau alta perversiune in ceiace are ea- mai culminant din punct de vedere pasional si deci mai primejdios pentru slaba alcatuire sufleteasca a cititorilor.
Impotriva acestui soiu de presa care constient sau inconstient contribue la ipertrofia bestialitatii umane, e chemata sa lupte presa de moralizare si de profilaxie sociala. Pentru a creia insa o astfel de presa e nevoie in primul rand sa reformam mentalitatea gazetarului si sa i orientam preocuparile lui in sens social constructiv, adica in sens etic.
Din .mercenar pirat sau parazit al scrisului, el trebuie sa devina apostol , adica o personalitate cu o serioasa conceptie despre viata si cu o precisa si viguroasa atitudine morala. Ziaristul e chemat azi sa se converteasca adica sa devie un misionar, al gandului bun si al virtutii. Situatia lui actuala de salahor de simbrias sau de trepadus al unei intreprinderi mai mult comerciale, e nedemna pentru ins si dezastruoasa pentru societate. Spiritul mercantil care prezideaza mai in toata publicistica trebue inlocuit cu spiritul devotamentului social si al jertfirii pentru interesele superioare ale omenirii.
Din opera de contaminare imorala si anonima presa trebuie sa se prefaca...
