Pocăința este schimbarea vieții – starețul Tadei
Domnul va va darui pace daca va impacati si va intoarceti catre binele absolut, iar binele absolut este Dumnezeu. El vrea sa avem o calitate dumnezeiasca, smerenia.
Oriunde domneste smerenia: in familie, in societate, acolo se salasluieste pacea si bucuria.
Tot binele si tot raul izvoraste din ganduri, caci noi suntem un aparat ganditor. Avem influenta chiar si asupra lumii plantelor, caci si (deoarece si) lumea plantelor are un sistem nervos. Toate asteapta pace, mangaiere si dragoste.
Pocainta inseamna schimbarea vietii. Omul trebuie sa se duca la preot sau la aproapele sau si sa ii spuna ce ii tulbura pacea. Dat fiindca (Deoarece) aproapele nostru participa (impartaseste) la suferinta noastra, noi dobandim mangaiere si putere. Daca ne intoarcem la Izvorul vietii, Domnul ne va da putere sa intarim inlauntrul nostru gandurile binelui desavarsit, caci gandurile, dorintele bune aduc pace si mangaiere pretutindeni. Trebuie sa ne schimbam.
Gandurile noastre ne influenteaza nu numai pe noi, ci si tot ceea ce ne inconjoara. Trebuie sa raspandim ganduri bune. Domnul porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri, nu pentru ei, ci pentru noi insine. Trebuie sa iertam totul din inima. Cand iertam totul din inima, totul este iertat. Noi suntem partasi la pace, atunci pacea naste bucurie si mangaiere in toti cei din jurul nostru. Toti simt gandurile noastre pasnice si linistite.
Cand stapanul casei este impovarat de griji privind familia nimeni nu are pace nici liniste din pricina gandurilor lui, nici macar copiii mici, care cresc. De aceea ceicare carmuiesc caminul trebuie sa se incredinteze Domnului, sa I se roage, si sa priceapa ca Domnul este Atotputernic, ca El ne aduce mangaiere.
Trebuie sa iertam din inima totul. Pacea launtrica nu poate fi pastrata atata timp cat constiinta noastra este mustrata de ceva. Trebuie sa impacam constiinta. Trebuie sa iertam pe toti din inima. Fara aceasta nu exista pace launtrica. Domnul va da har. Acesta este putere dumnezeiasca care lucreaza pretutindeni, mai cu seama in sufletele care cauta pe Domnul, Izvorul vietii. Pacea lui Dumnezeu se raspandeste pretutindeni.
In Vechiul Testament este scris: Fiule, da-mi inima ta. Domnul este singura mangaiere si Ingerilor si Sfintilor si tuturor celor care Il cauta. El singur este Nesfarsit. Profesorul este distrat. El este asa cum este. Roaga-te lui Dumnezeu sa trimita ingerii sai buni si profesorului si tie. Daca iti iubesti profesorul atunci vei raspunde cu usurinta si vei primi nota ca atare. Cand profesorul si elevul se impaca, intre ei nu mai este razboi.
Nu avem pace daca ne razboim prin cugetul cu parintii nostri. Duhurile rele cauta ca noi sa gresim cu orice pret fata de parintii nostri. Atunci ei (castiga, capata) dobandesc putere asupra noastra, iar noi credem ca altcineva este vinovat. Multi inteleg asta si isi indreapta gandurile. Eu spun asta neincetat unii inteleg, iar altii devin inca si mai mandri. Primim ceea ce dam.
Sfintii Parinti spun: Seamana dragoste si dragoste vei secera. Seamana pace si pace vei culege. Este cu neputinta sa dobandim pacea daca suntem plini de pizma si rautate. Daca nu te vei slobozi de aceasta insusire (trasatura) malefica cum vei intra in vesnicie? Numai Domnul ne poate schimba. Duhul se leaga (se uneste cu gandurile) de ganduri. Care ne este insusirea caracteristica aici, astfel vom trece si in vesnicie.
Trebuie sa fim pasnici. Este mai bine sa induri vatamare, decat sa provoci. Daca vom rabda jignire Domnul ne va da putere si pace. Daca nu vom rabda jignirea, constiinta nu ne va da pace. Constiinta este judecata dumnezeiasca.
Noi putem sa facem orice, dar nu vom avea nici pace nici liniste. Trasatura de caracter este temelia trecerii in vesnicie. Daca suntem pasnici si linistiti, vom merge in rand cu sfintii si ingerii. Pe acestia Domnul i-a rasplatit, daruindu-le harul, iar in sufletele acestea nu se gaseste nici o trasatura din lumea aceasta. Poate fi jignit, iar nu se vatama. Poate fi lovit si nu se manie, caci sufletul lui este calauzit de Sfantul Duh.
Sfantul Serafim de Sarov a fost intrebat : Care este telul vietii crestine? Intoarcerea in sanul Parintelui Ceresc. Noi tulburam pacea. Domnul ne lasa cu gandurile noastre iata suferinta noastra. Nu exista putere care sa poata birui mila Domnului. De aceea mucenicii nu au simtit dureri, iar daca au simtit, au fost mangaiati de Domnul cel Bland. Cand harul Sfantului Duh lumineaza sufletul acesta nu mai simte durerile (suferintele).
Dupa Domnul nu avem bine mai mare decat pe parintii nostri. Domnul spune: Eu sunt Cel care zamisleste pruncul in pantecele maicii sale. Parintii sunt arma in mainile Domnului. Domnul a binecuvantat (blagoslovit) casatoria. Este nevoie de timp pentru a inlocui pe toti acei ingeri cazuti care s-au alaturat Satanei, iar Dumnezeu este si Dumnezeul lor, al duhurilor rele. Acestea sunt fiinte deosebit de inteligente, dar ele nu-si pot gasi pacea si linistea (nu au pace si liniste).
Noi trebuie...