(Galateni 2, 16, 20) Epistola Sfantului Pavel catre Galateni este una dintre cele mai pauline epistole dintre toate cate a scris poporului lui Dumnezeu. i noua. Tonul epistolei este uimitor: viguros si pasional, afectuos si realist, sarcastic si mangaietor deopotriva. Primul capitol al epistolei este dedicat de catre Apostol tocmai apostolatului sau. Indata dupa salutul [](Galateni 2, 16, 20) Epistola Sfantului Pavel catre Galateni este una dintre cele mai pauline epistole dintre toate cate a scris poporului lui Dumnezeu. i noua. Tonul epistolei este uimitor: viguros si pasional, afectuos si realist, sarcastic si mangaietor deopotriva. Primul capitol al epistolei este dedicat de catre Apostol tocmai apostolatului sau. Indata dupa salutul de adresare (1, 1-5), Apostolul cel nu de la oameni si nici prin vreun om, ci prin Hristos si prin Dumnezeu-Tatal, Care L-a inviat pe El din morti (1, 1) se arata destoinic in asumarea paternitatii duhovnicesti, asumand comunitatea galatenilor. Deloc usoara. Marturisirea sa este lucratoare in Evanghelia lui Hristos, pe care o socoteste fundamentala marturiei. Strasnic in exprimarea acestei unicitati: chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o, sa fie anatema! () Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit, sa fie anatema! (Gal 1, 8-9). Nu-i, asadar, inca o filozofie daruita povestitorilor din cetate, atat de raspanditi in istoria vremii aceleia (sunt anii 56/57 d. HR) (Introducere in subiect, in Angelo Ranon, San Paolo. Vita e Lettere Introduzione al Nuovo Testamento, Messagero, Padova, 1991, pp. 127-131). Evanghelia nu este o vestire intre alte vestiri. Sf. Ap. Pavel subliniaza aici nu doar unicitatea Evangheliei, ci si ca Evanghelia nu este dupa om. Nu este o acordare a invataturii cu surogaturile de viata in care se scalda lumea de atunci si de acum. Persecutorul si fariseul de pana mai ieri, din drumul Damascului, stie cum se manipuleaza textul Legii pentru ca omul sa aiba mereu dreptate. Apostolul cel nascut din apa si din Duh provoaca insa dincolo de mecanismul gandirii fariseice. Este incredibil cum trece din planul ascetic, al vietii cotidiene, si transfera spre cunoasterea mistica asumarea in Hristos a misiunii sale. Cat de minunat se exprima: Dar cand a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pantecele mamei mele si m-a chemat prin harul Sau sa descopere pe Fiul Sau intru mine, pentru ca sa-L binevestesc la neamuri, indata nu am primit sfat de la trup si de la sange (Gal 1, 15-16). Acest Iisus Ce a fost descoperit intru el de catre Dumnezeu este subiectul discursului sau din textul Apostolului acestei Duminici.

Bolovanoasa epistola (cum se exprima Parintele Grigorie T. Marcu, de aici, de la Sibiu), dar din blocurile sale de piatra se poate zidi Biserica si Sf. Pavel stie foarte bine aceasta. Toata povestirea legata de drumul misiunii sale Ierusalim, Siria, Cilicia, Iudeea si iarasi Ierusalim este folosita pentru a fundamenta icoana libertatii trairii lui Iisus Hristos dincolo de Lege si faptele Legii. Sf. Pavel scrie cu textul ce-l auzim la Liturghie una dintre cele mai grandioase pagini asupra libertatii umane. Poate cea mai frumoasa descriere a Libertatii, dupa Fericirile rostite de Insusi Domnul. Punctele atinse sunt fundamentale intelegerii vietii noastre duhovnicesti: omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Iisus Hristos (Gal 2, 16). Ap. Pavel aminteste, asadar, regula de aur a mantuirii: lucrarea lui Iisus Hristos in propriile noastre vieti. Asa cum s-a descoperit pe Sine in Pavel. Crusta de autosuficienta fariseica, in care ne zbatem si noi, crapa sub lovitura tandra a Harului. Un soi de maieutica a sculptorului cu marmura casabila din care vrea sa iasa la lumina persoana-model. Aducand aminte de faptul ca cei din Galatia sunt iudei era o comunitate pe care, in fond, o cunostea foarte bine , le aduce aminte de faptul ca nu sunt pagani. Ca Legea ii tine vii in cunoasterea voii lui Dumnezeu. Un Dumnezeu Viu. Fara corectii...