Bucură-te, părinte Titus, mult nevoitorule!
Fratele Titus, cu figura lui patriarhal , cand te intampina, era ca un inger. Pot s spun, ca martor ocular in atatea nopti de iarn si de tain , c , atunci cand vorbea, parc ne citea dintr-o carte, intotdeauna rar, foarte documentat si mereu tinea s precizeze: Eu pentru acest cuvant dau r spuns in fata lui Dumnezeu .
Era omul ceresc care nu se gr bea s spun si s dea sfat, iar dac era intrebat cant rea r spunsul care s ti-l dea, nu se gr bea, astepta cugetand ca de undeva de Sus s primeasc cuvintele potrivite. Cuvantul lui era cuvantul prezentului si al vesniciei. C uta s te pun in acord cu tot ce insemna Dumnezeu, acesta era Darul s u.
Era omul care vorbea ca unul ce avea putere si cuvintele lui, care de fapt erau de la Duhul Sfant, se imprimau puternic in constiin a ascult torilor, te conecta la maxim. Numai cat il ascultai, simteai cum cuvantul lui te satur , te sfinteste, te bucur , te vindec . In prezenta lui, te simteai mic si neputincios, o fort te atr gea spre el.
Cum Nicodim a venit noaptea la Domnul Iisus simtind c El detine cheia cunoasterii, a implinirii duhovnicesti, asa era si fratele Titus, un om ceresc, un inger, parc din alt lume. Dar a ajuns la aceast maturitate duhovniceasc prin exercitiu, prin mult bun tate, prin cur tirea de patimi, si tot timpul, fiindc era bolnav, citea din c rti ori se ruga.
Fratele Titus era plin de Duhul si chiar viata sa si-o imp rtea in trei:1. Se odihnea c era b tran si bolnav (mai avea putin dintr-un pl man);2. Citea foarte mult (avea explicatie pentru orice verset din Biblie si din Sfintii P rinti);3. Se ruga foarte mult, pomenindu-i in rug ciune ti pe cei vii si pe cei adormiti de pretutindeni.
Cand venea la adunare, la Matca, pentru c mereu era oaspetele scump al casei noastre, avea asa un fel al lui, nu se gr bea deloc....