CUMPĂTAREA şi câteva dintre binefacerile ei: echilibru,dreaptă măsură,stăpânire de sine
I. INTRODUCERE: notiunea de virtuti cardinale. Invatatura noastra de credinta numeste cardinale urmatoarele patru virtuti: intelepciunea, dreptatea, cumpatarea si curajul. Se numesc cardinale de la termenul latin cardo tatana, balama, punct esential (cardinal). Daca o balama este extrem de importanta pentru buna functionare a usii, cu atat mai mult aceste virtuti, pentru conduita omului, []I. INTRODUCERE: notiunea de virtuti cardinale. Invatatura noastra de credinta numeste cardinale urmatoarele patru virtuti: intelepciunea, dreptatea, cumpatarea si curajul. Se numesc cardinale de la termenul latin cardo tatana, balama, punct esential (cardinal). Daca o balama este extrem de importanta pentru buna functionare a usii, cu atat mai mult aceste virtuti, pentru conduita omului, in general, si a crestinului, in special. De aceea, ele se mai numesc si virtuti de capetenie sau capitale . Catehismul ortodox le numeste de-a dreptul morale , spre a le deosebi de cele teologice prin excelenta (credinta, nadejdea si dragostea). II. DE CE ACEASTA TEMA? Pentru ca, asa cum vom incerca sa aratam in cele ce urmeaza, fara virtutea cumpatarii viata omului este expusa unor mari pericole, boli, suferinte, caderi etc. Pentru el si pentru cei din jurul sau. In schimb, preocuparea pentru un stil de viata cumpatat aduce nenumarate binefaceri si bucurii, si pentru el, si pentru cei de-aproapea lui. Binefaceri sufletesti si trupesti, deopotriva. In acest sens socotim ilustrativ proverbul: cel mai bun doctor pentru om este cumpatarea. III. TRATAREA va puncta definitii, sinonime, antonime, etimologie, texte din Scriptura si Sfintii Parinti, proverbe sugestive, mijloace de a dobandi virtutea, binefaceri/roade, pacate impotriva cumpatarii.
Definitiile cumpatarii difera in functie de sursa, dar si de tinta vizata. Astfel, DEX-ul focalizeaza intelesul mai mult spre cele materiale, trupesti: masura, moderatie la mancare si la bautura. Admite si sinonimul sobrietate , care poate tinti intrucatva si comportamentul sufletesc. Invatatura de credinta ortodoxa vine insa cu anumite nuante, care indica sensul crestin al cumpatarii: virtutea prin care credinciosul pune cuvenita masura in toate faptele vietii: in mancare, bautura, imbracaminte, in vorbe si in toata purtarea sa.
De mare ajutor pentru intelesul si semnificatiile cumpatarii sunt cuvintele si expresiile sinonime: echilibru, masura, infranare, stapanire de sine, dreapta judecata (socotinta), chibzuiala, sobrietate, moderatie, tact Dupa cum si antonimele (cuvinte opuse, care sunt, de fapt, pacate): necumpatare, lacomie, desfranare, nesabuire, nechibzuiala, lipsa de echilibru, de chibzuiala, de masura etc.
Iata ca in ambele definitii, precum si in randul sinonimelor si al antonimelor apare cuvantul cheie masura , fapt care ne sugereaza calea comportamentului cumpanit, de mijloc, ferit de extreme. Insusi cuvantul cumpatare , de origine latina, are acest sens al echilibrului, al intalnirii/intersectarii armonioase dintre fapte, vorbe, simtaminte: s.n. cumpitum / vb. competo (cum + peto) inseamna intersectare, intalnire / a se intalni in acelasi punct (vezi Dict. Le Gaffiot online).
Cateva texte din Scriptura vin, proniator, in sprijinul bunei intelegeri a notiunii: Sa umblam cuviincios, ca ziua; nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte (Romani 13, 13-14); Sa va feriti de poftele cele trupesti, care se razboiesc impotriva sufletului (I Petru 2, 11); Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva (I Corinteni 6, 12).
Sfintii Parinti, la randul lor, ne dau o sumedenie de indemnuri privind cumpatarea (ori sinonimele ei). Redam macar doua: Lipsa de infranare in mancare consuma si putrezeste trupul omenesc si-l roade cu suferinte, pana ce e distrus printr-o boala indelunga (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvantarea 29 la Epistola catre Evrei); Masura face orice lucru frumos! (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevointe, Filocalia rom., vol. 10).
Proverbele care au in atentie cumpatarea sunt, de asemenea, cat se poate de sugestive. Iata cateva exemple: Uti, non abuti! (foloseste, dar nu abuza! proverb latin); Cumpatul tine...
Definitiile cumpatarii difera in functie de sursa, dar si de tinta vizata. Astfel, DEX-ul focalizeaza intelesul mai mult spre cele materiale, trupesti: masura, moderatie la mancare si la bautura. Admite si sinonimul sobrietate , care poate tinti intrucatva si comportamentul sufletesc. Invatatura de credinta ortodoxa vine insa cu anumite nuante, care indica sensul crestin al cumpatarii: virtutea prin care credinciosul pune cuvenita masura in toate faptele vietii: in mancare, bautura, imbracaminte, in vorbe si in toata purtarea sa.
De mare ajutor pentru intelesul si semnificatiile cumpatarii sunt cuvintele si expresiile sinonime: echilibru, masura, infranare, stapanire de sine, dreapta judecata (socotinta), chibzuiala, sobrietate, moderatie, tact Dupa cum si antonimele (cuvinte opuse, care sunt, de fapt, pacate): necumpatare, lacomie, desfranare, nesabuire, nechibzuiala, lipsa de echilibru, de chibzuiala, de masura etc.
Iata ca in ambele definitii, precum si in randul sinonimelor si al antonimelor apare cuvantul cheie masura , fapt care ne sugereaza calea comportamentului cumpanit, de mijloc, ferit de extreme. Insusi cuvantul cumpatare , de origine latina, are acest sens al echilibrului, al intalnirii/intersectarii armonioase dintre fapte, vorbe, simtaminte: s.n. cumpitum / vb. competo (cum + peto) inseamna intersectare, intalnire / a se intalni in acelasi punct (vezi Dict. Le Gaffiot online).
Cateva texte din Scriptura vin, proniator, in sprijinul bunei intelegeri a notiunii: Sa umblam cuviincios, ca ziua; nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte (Romani 13, 13-14); Sa va feriti de poftele cele trupesti, care se razboiesc impotriva sufletului (I Petru 2, 11); Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva (I Corinteni 6, 12).
Sfintii Parinti, la randul lor, ne dau o sumedenie de indemnuri privind cumpatarea (ori sinonimele ei). Redam macar doua: Lipsa de infranare in mancare consuma si putrezeste trupul omenesc si-l roade cu suferinte, pana ce e distrus printr-o boala indelunga (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvantarea 29 la Epistola catre Evrei); Masura face orice lucru frumos! (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevointe, Filocalia rom., vol. 10).
Proverbele care au in atentie cumpatarea sunt, de asemenea, cat se poate de sugestive. Iata cateva exemple: Uti, non abuti! (foloseste, dar nu abuza! proverb latin); Cumpatul tine...
