S-a întâmplat în 18 martie 1887
S-a intamplat in 18 martie 1887 . Principele Ferdinand a fost declarat in mod oficial mostenitor al Tronului, conferindu-i-se si titlul de Alteta Regala Principe de Romania. Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern si al principesei Antonia de Braganza, infanta Portugaliei, si nepot al regelui Carol I []The post S-a intamplat in 18 martie 1887 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 18 martie 1887 . Principele Ferdinand a fost declarat in mod oficial mostenitor al Tronului, conferindu-i-se si titlul de Alteta Regala Principe de Romania. Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern si al principesei Antonia de Braganza, infanta Portugaliei, si nepot al regelui Carol I (domnitor 1866-1881; rege al Romaniei 1881-1914), s-a nascut la 12/24 august 1865, la castelul Sigmaringen, in Germania. A facut studii liceale la D seldorf si universitare la T bingen si Leipzig (1887), audiind cursuri de istorie, drept roman, finante, economie politica, statistica, filosofie etc., noteaza volumul Enciclopedia sefilor de stat si de guvern ai Romaniei (Nicolae C. Nicolescu, Ed. Meronia, 2011). A urmat pregatirea militara in cadrul Scolii Militare din Kassel, in 1886 devenind sublocotenent in garda prusiana din Potsdam. Principele Ferdinand a vizitat pentru prima data Romania in 1881, cu prilejul incoronarii regelui Carol I. In baza prevederilor Pactului de familie din 1881, Ferdinand a fost numit succesor al lui Carol I de Hohenzollern la tronul Romaniei, principele Leopold (fratele lui Carol) renuntand la prerogativele de mostenitor al tronului Romaniei in 1880. In 1889, Ferdinand a fost declarat oficial mostenitor al tronului Romaniei. Supravegheat de regele Carol I, Ferdinand a luat lectii de limba romana, istorie, geografie si de pregatire militara. A parcurs toate treptele ierarhiei militare: locotenent (1889), maior (1892), locotenent-colonel (1895), general de brigada (1898), general de divizie (1904), general de corp de armata (1911) si maresal (1918). A fost inspector general al cavaleriei. A comandat, in calitate de generalisim, armata romana in timpul campaniei in cel de-al Doilea Razboi Balcanic (iunie-august 1913). Principele Ferdinand s-a casatorit la 29 decembrie 1892, la castelul Sigmaringen, cu Maria Alexandra Victoria (1875-1938), principesa de Marea Britanie si Irlanda, fiica lui Alfred I, duce de Edinburgh si de Saxa-Coburg-Gotha (al doilea fiu al reginei Victoria) si a Mariei Aleksandrovna, mare ducesa a Rusiei (unica fiica a tarului Aleksandru II al Rusiei). Perechea mostenitoare a tronului Romaniei a sosit la Bucuresti, la 23 ianuarie 1893. Din casatoria celor doi au rezultat sase copii: Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1956), Maria (1899-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1908-1991) si Mircea (1912-1916), toti botezati in religia ortodoxa. Acest fapt i-a atras principelui Ferdinand excomunicarea din randul Bisericii Catolice. La 27 septembrie/10 octombrie 1914, regele Carol I inceta din viata la Castelul Peles, dupa ce Consiliul de Coroana luase decizia neutralitatii Romaniei in razboi, decizie ce era in contradictie cu ceea ce dorea regele. A doua zi, principele mostenitor Ferdinand I depunea juramantul in calitate de Rege al Romaniei, in prezenta Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare si a Mitropolitului primat. Principele Ferdinand a devenit rege intr-o perioada tensionata, in contextul unor conditii internationale extrem de complexe determinate de izbucnirea Primului Razboi Mondial (28 iulie 1914) si de hotararea de neutralitate adoptata de Romania. Dupa doi ani de neutralitate, la 4/17 august 1916, guvernul Ion I.
C. Bratianu, cu acordul regelui Ferdinand I, a semnat Tratatul de alianta intre Romania, pe de o parte, si Rusia, Franta, Marea Britanie si Italia, pe de alta, in care era stipulata satisfacerea dezideratului unirii cu Regatul Romaniei a tuturor teritoriilor locuite de romani aflate in stapanirea Austro-Ungariei, respectiv ale Bucovinei, Banatului, Maramuresului, Crisanei si a toata Transilvania. Tratatul a fost completat de o Conventie militara, prin care Romania se obliga sa intre in razboi cel mai tarziu pana la 15 august si numai impotriva Austro-Ungariei. Astfel, regele Ferdinand a acceptat, in Consiliul de Coroana din 14/27 august 1916, intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Antantei, realizand astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului Romaniei Mari. Urmare a acestei decizii, Ferdinand I a fost renegat de familia sa din Germania, la castelul Hohenzollern fiind arborat un steag negru in semn de doliu. Totodata, imparatul Wilhelm II al Germaniei, capul familiei de Hohenzollern, i-a retras ordinul casei sale, gradele, decoratiile si onorurile pe care i le acordase. In noaptea de 14/27-15/28 august 1916 armata romana a inceput operatiile militare pentru eliberarea Transilvaniei si Bucovinei, inregistrand in faza initiala unele succese, urmate apoi de un sir de infrangeri: dezastrul de la Turtucaia (24 august 1916), spargerea frontului pe Jiu (octombrie 1916) si pierderea bataliei pentru apararea orasului Bucuresti (noiembrie 1916). Au fost inregistrate pierderi grele in efective si materiale de razboi, iar doua treimi din teritoriul tarii (cca. 100 000 km p) au fost ocupate de inamic. In noiembrie 1916, Curtea Regala, guvernul, Parlamentul, institutiile statului, dar si oameni din toate categoriile sociale s-au refugiat la Iasi. Intre ianuarie si mai 1917, generalul francez Henri Mathias Berthelot, unul dintre cei mai importanti lideri ai conducerii militare a Frantei (in prima parte a razboiului), s-a aflat in Romania, in fruntea unei misiuni militare, in calitate de sef al Comandamentului aliat al Dunarii, pentru a ajuta armata romana sa se reorganizeze In aceste conditii, in vara anului 1917, cand trupele germane au trecut la ofensiva pe frontul roman, armata romana a reusit sa opreasca inaintarea feldmaresalului Mackensen prin victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz. Victoriile militare din vara lui 1917 au fost obtinute aproape numai de romani, armata rusa fiind in plina destramare si pe frontul roman. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, generalul Scerbacev comandantul frontului rus din Moldova a propus germanilor incheierea unui armistiti. In aceste conditii, Romania a ramas singura sa faca fata presiunii fortelor armate ale Puterilor Centrale pe Frontul Oriental, fara nicio legatura cu Aliatii, fiind obligata incheie cu Puterile Centrale armistitiul de la Focsani (26 noiembrie 1917). Dupa semnarea pacii de catre Rusia la Brest-Litovsk (18 februarie/3 martie 1918) romanii au fost obligati sa accepte, mai intai preliminariile de la Buftea (5/18 martie) si apoi Pacea separata de Bucuresti (23 aprilie/7 mai 1918). Conditiile pacii au fost distructive pentru Romania. Regele Ferdinand a refuzat sa sanctioneze tratatul, in ciuda presiunilor Puterilor Centrale, care...
S-a intamplat in 18 martie 1887 . Principele Ferdinand a fost declarat in mod oficial mostenitor al Tronului, conferindu-i-se si titlul de Alteta Regala Principe de Romania. Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern si al principesei Antonia de Braganza, infanta Portugaliei, si nepot al regelui Carol I (domnitor 1866-1881; rege al Romaniei 1881-1914), s-a nascut la 12/24 august 1865, la castelul Sigmaringen, in Germania. A facut studii liceale la D seldorf si universitare la T bingen si Leipzig (1887), audiind cursuri de istorie, drept roman, finante, economie politica, statistica, filosofie etc., noteaza volumul Enciclopedia sefilor de stat si de guvern ai Romaniei (Nicolae C. Nicolescu, Ed. Meronia, 2011). A urmat pregatirea militara in cadrul Scolii Militare din Kassel, in 1886 devenind sublocotenent in garda prusiana din Potsdam. Principele Ferdinand a vizitat pentru prima data Romania in 1881, cu prilejul incoronarii regelui Carol I. In baza prevederilor Pactului de familie din 1881, Ferdinand a fost numit succesor al lui Carol I de Hohenzollern la tronul Romaniei, principele Leopold (fratele lui Carol) renuntand la prerogativele de mostenitor al tronului Romaniei in 1880. In 1889, Ferdinand a fost declarat oficial mostenitor al tronului Romaniei. Supravegheat de regele Carol I, Ferdinand a luat lectii de limba romana, istorie, geografie si de pregatire militara. A parcurs toate treptele ierarhiei militare: locotenent (1889), maior (1892), locotenent-colonel (1895), general de brigada (1898), general de divizie (1904), general de corp de armata (1911) si maresal (1918). A fost inspector general al cavaleriei. A comandat, in calitate de generalisim, armata romana in timpul campaniei in cel de-al Doilea Razboi Balcanic (iunie-august 1913). Principele Ferdinand s-a casatorit la 29 decembrie 1892, la castelul Sigmaringen, cu Maria Alexandra Victoria (1875-1938), principesa de Marea Britanie si Irlanda, fiica lui Alfred I, duce de Edinburgh si de Saxa-Coburg-Gotha (al doilea fiu al reginei Victoria) si a Mariei Aleksandrovna, mare ducesa a Rusiei (unica fiica a tarului Aleksandru II al Rusiei). Perechea mostenitoare a tronului Romaniei a sosit la Bucuresti, la 23 ianuarie 1893. Din casatoria celor doi au rezultat sase copii: Carol (1893-1953), Elisabeta (1894-1956), Maria (1899-1961), Nicolae (1903-1978), Ileana (1908-1991) si Mircea (1912-1916), toti botezati in religia ortodoxa. Acest fapt i-a atras principelui Ferdinand excomunicarea din randul Bisericii Catolice. La 27 septembrie/10 octombrie 1914, regele Carol I inceta din viata la Castelul Peles, dupa ce Consiliul de Coroana luase decizia neutralitatii Romaniei in razboi, decizie ce era in contradictie cu ceea ce dorea regele. A doua zi, principele mostenitor Ferdinand I depunea juramantul in calitate de Rege al Romaniei, in prezenta Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare si a Mitropolitului primat. Principele Ferdinand a devenit rege intr-o perioada tensionata, in contextul unor conditii internationale extrem de complexe determinate de izbucnirea Primului Razboi Mondial (28 iulie 1914) si de hotararea de neutralitate adoptata de Romania. Dupa doi ani de neutralitate, la 4/17 august 1916, guvernul Ion I.
C. Bratianu, cu acordul regelui Ferdinand I, a semnat Tratatul de alianta intre Romania, pe de o parte, si Rusia, Franta, Marea Britanie si Italia, pe de alta, in care era stipulata satisfacerea dezideratului unirii cu Regatul Romaniei a tuturor teritoriilor locuite de romani aflate in stapanirea Austro-Ungariei, respectiv ale Bucovinei, Banatului, Maramuresului, Crisanei si a toata Transilvania. Tratatul a fost completat de o Conventie militara, prin care Romania se obliga sa intre in razboi cel mai tarziu pana la 15 august si numai impotriva Austro-Ungariei. Astfel, regele Ferdinand a acceptat, in Consiliul de Coroana din 14/27 august 1916, intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Antantei, realizand astfel pasul cel mai important pentru realizarea idealului Romaniei Mari. Urmare a acestei decizii, Ferdinand I a fost renegat de familia sa din Germania, la castelul Hohenzollern fiind arborat un steag negru in semn de doliu. Totodata, imparatul Wilhelm II al Germaniei, capul familiei de Hohenzollern, i-a retras ordinul casei sale, gradele, decoratiile si onorurile pe care i le acordase. In noaptea de 14/27-15/28 august 1916 armata romana a inceput operatiile militare pentru eliberarea Transilvaniei si Bucovinei, inregistrand in faza initiala unele succese, urmate apoi de un sir de infrangeri: dezastrul de la Turtucaia (24 august 1916), spargerea frontului pe Jiu (octombrie 1916) si pierderea bataliei pentru apararea orasului Bucuresti (noiembrie 1916). Au fost inregistrate pierderi grele in efective si materiale de razboi, iar doua treimi din teritoriul tarii (cca. 100 000 km p) au fost ocupate de inamic. In noiembrie 1916, Curtea Regala, guvernul, Parlamentul, institutiile statului, dar si oameni din toate categoriile sociale s-au refugiat la Iasi. Intre ianuarie si mai 1917, generalul francez Henri Mathias Berthelot, unul dintre cei mai importanti lideri ai conducerii militare a Frantei (in prima parte a razboiului), s-a aflat in Romania, in fruntea unei misiuni militare, in calitate de sef al Comandamentului aliat al Dunarii, pentru a ajuta armata romana sa se reorganizeze In aceste conditii, in vara anului 1917, cand trupele germane au trecut la ofensiva pe frontul roman, armata romana a reusit sa opreasca inaintarea feldmaresalului Mackensen prin victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz. Victoriile militare din vara lui 1917 au fost obtinute aproape numai de romani, armata rusa fiind in plina destramare si pe frontul roman. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, generalul Scerbacev comandantul frontului rus din Moldova a propus germanilor incheierea unui armistiti. In aceste conditii, Romania a ramas singura sa faca fata presiunii fortelor armate ale Puterilor Centrale pe Frontul Oriental, fara nicio legatura cu Aliatii, fiind obligata incheie cu Puterile Centrale armistitiul de la Focsani (26 noiembrie 1917). Dupa semnarea pacii de catre Rusia la Brest-Litovsk (18 februarie/3 martie 1918) romanii au fost obligati sa accepte, mai intai preliminariile de la Buftea (5/18 martie) si apoi Pacea separata de Bucuresti (23 aprilie/7 mai 1918). Conditiile pacii au fost distructive pentru Romania. Regele Ferdinand a refuzat sa sanctioneze tratatul, in ciuda presiunilor Puterilor Centrale, care...
