Cuvânt către tineri pentru folosul citirii Bibliei
Este adevarat ca pentru aceasta trebuie sa crezi ca nimic nu se petrece la intamplare si ca toate evenimentele, mari si mici, din viata ta si a lumii, au un sens sau un scop pe care nu-l poti afla intotdeauna usor. Toata creatia este plina de ratiuni divine! Sfantul Apostol Pavel ne incredinteaza ca: Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce-l iubesc pe El (Romani 8, 28). Iar Mantuitorul Iisus Hristos ne asigura, zicand: Ci si perii capului vostru, toti sunt numarati (Luca 12, 7). De asemenea, Sfintii Parinti ai Bisericii ne invata ca totul este har sau, cum spune un parinte duhovnicesc contemporan: Nimic nu este intamplator, ci totul proniator . Chiar si raul din lume, boala, suferinta si lipsurile de tot felul nu sunt intamplari, ci consecinte ale pacatului, prin care Dumnezeu ne cheama la pocainta, adica la indreptarea vietii dupa voia Lui. Caci Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu (cf. Iezechiel 33, 11).
Trebuie sa stii si aceea ca Sfanta Scriptura este in primul rand cartea Bisericii, si apoi a fiecarui credincios in parte, pentru ca Dumnezeu ne vrea solidari, vrea ca sa invatam unii de la altii, sa ne smerim unii in fata celorlalti si sa traim in comuniunea Bisericii, care este stalp si temelie a adevarului (I Timotei 3, 15). Numai Biserica, in calitatea ei de trup al lui Hristos (cf. Efeseni 1, 3), de organism viu care-i cuprinde pe toti cei credinciosi (si, potential, toata umanitatea, precum si toata creatia), este aceea care are darul de la Duhul Sfant de a interpreta corect Cuvantul lui Dumnezeu.
Revelatia dumnezeiasca a inceput cu istoria poporului evreu pe care Dumnezeu l-a ales ca prin el sa aduca la cunostinta adevarului toate neamurile pamantului. Prima parte a Sfintei Scripturi, numita Vechiul Testament, este in fond istoria acestui popor in cursul careia Dumnezeu S-a descoperit pe Sine ca fiind singurul Dumnezeu, dincolo de orice imaginatie sau reprezentare omeneasca, dincolo chiar de orice nume. La poalele muntelui Sinai, Dumnezeu ii raspunde lui Moise dintr-un rug aprins care ardea, dar nu se mistuia, zicandu-i: Eu sunt Cel ce sunt (Iesirea 3, 14). Din aceste cuvinte intelegem ca Dumnezeu este existenta in Sine si prin Sine, singura existenta neconditionata si necircumscrisa, nici chiar de un nume! Dumnezeii celorlalte neamuri aveau toti un nume si erau reprezentati sub cele mai diferite forme. Poporul evreu primeste porunca: Eu sunt Domnul Dumnezeul tau Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare Sa nu te inchini lor (Iesirea 20, 2-5). Aceasta este prima porunca din cele zece porunci care alcatuiesc tablele Legii , scrise de Dumnezeu Insusi si inmanate lui Moise pe Muntele Sinai (vezi Iesirea 20, 2, 17; Deuteronom 5, 21). Cele zece Porunci alcatuiesc Legea Vechiului Testament si reprezinta primul si cel mai important cod moral al umanitatii! Ele au valoare universala! Mantuitorul Iisus Hristos, in predica Sa de pe munte (vezi Matei, cap. 5-7), a desavarsit cele zece Porunci, largindu-le si aprofundandu-le intelesul. ()Atat in Lege , cat si, mai ales, in Prooroci gasim numeroase referiri la Mesia sau Proorocul care va veni ca...