S-a întâmplat în 18 noiembrie 1962
S-a intamplat in 18 noiembrie 1962: A murit fizicianul danez Niels Bohr; a imaginat modelul atomic, punct de plecare in teoria cuantica moderna (1913) si a elaborat teoria fisiunii nucleare; Premiul Nobel pentru fizica pe 1922 pentru teoria sa privind structura atomului.
Bohr, Niels (Henrik David) (07.10.1885, Copenhaga, Danemarca 18.11.1962, Copenhaga) a fost fizicianul danez []The post S-a intamplat in 18 noiembrie 1962 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 18 noiembrie 1962 was first posted on noiembrie 18, 2020 at 5:58 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 18 noiembrie 1962: A murit fizicianul danez Niels Bohr; a imaginat modelul atomic, punct de plecare in teoria cuantica moderna (1913) si a elaborat teoria fisiunii nucleare; Premiul Nobel pentru fizica pe 1922 pentru teoria sa privind structura atomului.
Bohr, Niels (Henrik David) (07.10.1885, Copenhaga, Danemarca 18.11.1962, Copenhaga) a fost fizicianul danez considerat unul dintre cei mai importanti ai sec. XX. A fost primul care a aplicat conceptul de cuanta, ce restrictioneaza energia unui sistem la anumite valori discrete, la problema structurii atomice si moleculare. Pentru activitatea sa, a primit in 1922 Premiul Nobel pentru fizica. Rolul sau complex in initierea si dezvoltarea fizicii cuantice reprezinta cea mai mare contributie a sa, insa de-a lungul lungii sale cariere implicarea lui a fost mult mai extinsa, atat in lumea fizicii, cat si in afara ei. Bohr a fost al doilea dintre cei trei copii nascuti intr-o familie de burghezi instariti din Copenhaga. Mama lui, Ellen (nascuta Adler), era fiica unui bancher evreu important.
Tatal sau, Christian, a devenit profesor de fiziologie la Universitatea din Copenhaga si a fost nominalizat de doua ori pentru Premiul Nobel.
Cand s-a inscris la Universitatea din Copenhaga, in 1903, Bohr stia ca va studia fizica.
Cercetarea si educatia in acest domeniu se desfasurau in incaperile stramte ale Institutului Politehnic, inchiriat universitatii in acel scop. Bohr si-a obtinut doctoratul in 1911 cu o disertatie despre teoria electronica a metalelor.
La 1 august 1912, Bohr s-a casatorit cu Margrethe Narlund, iar casatoria s-a dovedit una foarte fericita.
De-a lungul intregii sale vieti, Margrethe a fost consilierul sau cel mai de incredere. Au avut sase fii, dintre care al patrulea, Aage N. Bohr, a fost unul dintre cei trei laureati ai Premiului Nobel pentru fizica din 1975, acordat pentru modelul colectiv al nucleului atomic propus la inceputul anilor 1950. Prima contributie a lui Bohr Ia noua idee a fizicii cuantice s-a concretizat in 1912 in timpul a ceea ce astazi s-ar numi cercetare postdoctorala, in Anglia, alaturi de Ernest Rutherford de la Universitatea din Manchester. Cu doar un an inainte, Rutherford si colaboratorii sai descoperisera pe cale experimentala ca atomul era alcatuit dintr-un nucleu greu cu o incarcatura pozitiva, in jurul caruia, la o distanta considerabila, gravitau electroni incarcati negativ si cu o greutate mult mai mica. Conform fizicii clasice, un astfel de sistem ar fi fost instabil, iar Bohr s-a simtit obligat sa arate, intr-o fundamentala trilogie de articole publicate in The Philosophical Magazine in 1913, ca electronii pot ocupa doar orbite arbitrare, determinate de cuantumul actiunii, si ca radiatiile electromagnetice dintr-un atom apareau doar atunci cand un electron sarea pe o orbita cu energie mai joasa. Desi era radical si inacceptabil pentru cei mai multi fizicieni ai vremii, modelul atomic Bohr a contribuit la aflarea pe cale experimentala a multor date, incepand cu seria de linii spectrale emise de hidrogen. In primavara lui 1916, lui Bohr i s-a oferit un nou post de profesor la Universitatea din Copenhaga, dedicata fizicii teoretice; aceasta era a doua catedra de fizica de acolo. Pentru ca fizica inca era studiata in incaperile stramte ale Institutului Politehnic, nu este surprinzator ca in primavara lui 1917 Bohr a redactat o scrisoare lunga adresata facultatii, in care cerea infiintarea unui Institut de Fizica Teoretica. In discursul inaugural pentru noul institut, la 3 martie 1921, a pus accentul intai pe faptul ca experimentele si cei care le deruleaza sunt indispensabili pentru un institut de fizica teoretica, pentru ca ei testeaza afirmatiile teoreticienilor. Apoi si-a aratat ambitia de a transforma noul institut intr-un loc in care generatiile tinere de fizicieni sa propuna idei proaspete. Desi a inceput cu un personal redus, institutul Iui Bohr a indeplinit aceste obiective la superlativ. Inca din cele trei studii publicate in 1913, Bohr urmarea sa-si aplice teoria pentru a intelege tabelul periodic al elementelor. A imbunatatit acest aspect al cercetarilor sale Ia inceputul anilor 1920. La acea vreme dezvoltase deja o schema elaborata prin care construia tabelul periodic adaugand electronii unul dupa altul la atom, urmarind modelul sau atomic. In 1922, cand Bohr a primit Premiul Nobel pentru activitatea sa, fizicianul si chimistul maghiar Georg Hevesy, alaturi de fizicianul Dirk Coster din Olanda, lucrau la institutul lui Bohr pentru a dovedi prin experiment ca elementul atomic 72 inca nedescoperit se comporta asa cum prezicea teoria lui Bohr.
Au reusit in 1923, dovedind astfel puterea teoriei lui Bohr si adevarul practic al vorbelor pe care le rostise la inaugurarea institutului despre rolul important al experimentului. Elementul a fost denumit hafniu (termenul latin pentru Copenhaga). Printre fizicienii care lucrau la institutul lui Bohr in perioada interbelica, spiritul Copenhaga reprezenta mediul social special de acolo, care insemna o atmosfera foarte degajata, ocazia de a vorbi despre fizica fara a fi preocupat de alte lucruri si, pentru cei care aveau acest privilegiu, oportunitatea unica de a lucra cu Bohr.
In ciuda activitatii experimentale importante efectuate de Hevesy, Coster si de altii, teoreticienii erau cei care deschideau drumul. In 1925, Werner Heisenberg din Germania a dezvoltat revolutionara mecanica cuantica; aceasta spre deosebire de predecesoarea sa, asa-numita veche teorie a cuantumului care se baza pe fizica clasica, a reprezentat o teorie complet independenta.
In timpul anului academic 1926-1927, Heisenberg a fost asistentul lui Bohr la Copenhaga, unde a formulat principiul fundamental al incertitudinii ca postulat al mecanicii cuantice. Bohr, Heisenberg si alti cativa au inceput sa dezvolte ceea ce a devenit cunoscut drept interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice, care inca reprezinta baza conceptuala a teoriei. Un element central al interpretarii Copenhaga este principiul complementaritatii al lui Bohr, prezentat pentru prima data in 1927 la o conferinta din Como, Italia. Conform acestui principiu, la nivel atomic, un fenomen fizic este exprimat diferit, in functie de cadrul experimental folosit pentru a-l analiza.
Astfel, lumina apare uneori sub forma de valuri si alteori sub forma de particule. Pentru o explicatie completa trebuie sa fie luate in considerare ambele aspecte, care, conform fizicii clasice, sunt contradictorii. Celalalt personaj marcant al fizicii din sec. XX, Albert Einstein, nu a acceptat niciodata interpretarea Copenhaga, facand faimoasa declaratie impotriva implicatiilor probabilistice ale acesteia: Dumnezeu nu joaca zaruri . Discutiile dintre Bohr si Einstein, mai ales doua dintre renumitele serii de Conferinte Solvay despre fizica, din 1927 si 1930, fac parte dintre cele mai importante si mai inspiratoare polemici intre fizicieni din sec. XX. Pentru tot restul vietii lui, Bohr a lucrat pentru a generaliza complementaritatea ca idee aplicabila si in multe alte domenii in afara de fizica. La inceputul anilor 1930, Bohr si-a folosit inca o data priceperea de a strange...
Bohr, Niels (Henrik David) (07.10.1885, Copenhaga, Danemarca 18.11.1962, Copenhaga) a fost fizicianul danez []The post S-a intamplat in 18 noiembrie 1962 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 18 noiembrie 1962 was first posted on noiembrie 18, 2020 at 5:58 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 18 noiembrie 1962: A murit fizicianul danez Niels Bohr; a imaginat modelul atomic, punct de plecare in teoria cuantica moderna (1913) si a elaborat teoria fisiunii nucleare; Premiul Nobel pentru fizica pe 1922 pentru teoria sa privind structura atomului.
Bohr, Niels (Henrik David) (07.10.1885, Copenhaga, Danemarca 18.11.1962, Copenhaga) a fost fizicianul danez considerat unul dintre cei mai importanti ai sec. XX. A fost primul care a aplicat conceptul de cuanta, ce restrictioneaza energia unui sistem la anumite valori discrete, la problema structurii atomice si moleculare. Pentru activitatea sa, a primit in 1922 Premiul Nobel pentru fizica. Rolul sau complex in initierea si dezvoltarea fizicii cuantice reprezinta cea mai mare contributie a sa, insa de-a lungul lungii sale cariere implicarea lui a fost mult mai extinsa, atat in lumea fizicii, cat si in afara ei. Bohr a fost al doilea dintre cei trei copii nascuti intr-o familie de burghezi instariti din Copenhaga. Mama lui, Ellen (nascuta Adler), era fiica unui bancher evreu important.
Tatal sau, Christian, a devenit profesor de fiziologie la Universitatea din Copenhaga si a fost nominalizat de doua ori pentru Premiul Nobel.
Cand s-a inscris la Universitatea din Copenhaga, in 1903, Bohr stia ca va studia fizica.
Cercetarea si educatia in acest domeniu se desfasurau in incaperile stramte ale Institutului Politehnic, inchiriat universitatii in acel scop. Bohr si-a obtinut doctoratul in 1911 cu o disertatie despre teoria electronica a metalelor.
La 1 august 1912, Bohr s-a casatorit cu Margrethe Narlund, iar casatoria s-a dovedit una foarte fericita.
De-a lungul intregii sale vieti, Margrethe a fost consilierul sau cel mai de incredere. Au avut sase fii, dintre care al patrulea, Aage N. Bohr, a fost unul dintre cei trei laureati ai Premiului Nobel pentru fizica din 1975, acordat pentru modelul colectiv al nucleului atomic propus la inceputul anilor 1950. Prima contributie a lui Bohr Ia noua idee a fizicii cuantice s-a concretizat in 1912 in timpul a ceea ce astazi s-ar numi cercetare postdoctorala, in Anglia, alaturi de Ernest Rutherford de la Universitatea din Manchester. Cu doar un an inainte, Rutherford si colaboratorii sai descoperisera pe cale experimentala ca atomul era alcatuit dintr-un nucleu greu cu o incarcatura pozitiva, in jurul caruia, la o distanta considerabila, gravitau electroni incarcati negativ si cu o greutate mult mai mica. Conform fizicii clasice, un astfel de sistem ar fi fost instabil, iar Bohr s-a simtit obligat sa arate, intr-o fundamentala trilogie de articole publicate in The Philosophical Magazine in 1913, ca electronii pot ocupa doar orbite arbitrare, determinate de cuantumul actiunii, si ca radiatiile electromagnetice dintr-un atom apareau doar atunci cand un electron sarea pe o orbita cu energie mai joasa. Desi era radical si inacceptabil pentru cei mai multi fizicieni ai vremii, modelul atomic Bohr a contribuit la aflarea pe cale experimentala a multor date, incepand cu seria de linii spectrale emise de hidrogen. In primavara lui 1916, lui Bohr i s-a oferit un nou post de profesor la Universitatea din Copenhaga, dedicata fizicii teoretice; aceasta era a doua catedra de fizica de acolo. Pentru ca fizica inca era studiata in incaperile stramte ale Institutului Politehnic, nu este surprinzator ca in primavara lui 1917 Bohr a redactat o scrisoare lunga adresata facultatii, in care cerea infiintarea unui Institut de Fizica Teoretica. In discursul inaugural pentru noul institut, la 3 martie 1921, a pus accentul intai pe faptul ca experimentele si cei care le deruleaza sunt indispensabili pentru un institut de fizica teoretica, pentru ca ei testeaza afirmatiile teoreticienilor. Apoi si-a aratat ambitia de a transforma noul institut intr-un loc in care generatiile tinere de fizicieni sa propuna idei proaspete. Desi a inceput cu un personal redus, institutul Iui Bohr a indeplinit aceste obiective la superlativ. Inca din cele trei studii publicate in 1913, Bohr urmarea sa-si aplice teoria pentru a intelege tabelul periodic al elementelor. A imbunatatit acest aspect al cercetarilor sale Ia inceputul anilor 1920. La acea vreme dezvoltase deja o schema elaborata prin care construia tabelul periodic adaugand electronii unul dupa altul la atom, urmarind modelul sau atomic. In 1922, cand Bohr a primit Premiul Nobel pentru activitatea sa, fizicianul si chimistul maghiar Georg Hevesy, alaturi de fizicianul Dirk Coster din Olanda, lucrau la institutul lui Bohr pentru a dovedi prin experiment ca elementul atomic 72 inca nedescoperit se comporta asa cum prezicea teoria lui Bohr.
Au reusit in 1923, dovedind astfel puterea teoriei lui Bohr si adevarul practic al vorbelor pe care le rostise la inaugurarea institutului despre rolul important al experimentului. Elementul a fost denumit hafniu (termenul latin pentru Copenhaga). Printre fizicienii care lucrau la institutul lui Bohr in perioada interbelica, spiritul Copenhaga reprezenta mediul social special de acolo, care insemna o atmosfera foarte degajata, ocazia de a vorbi despre fizica fara a fi preocupat de alte lucruri si, pentru cei care aveau acest privilegiu, oportunitatea unica de a lucra cu Bohr.
In ciuda activitatii experimentale importante efectuate de Hevesy, Coster si de altii, teoreticienii erau cei care deschideau drumul. In 1925, Werner Heisenberg din Germania a dezvoltat revolutionara mecanica cuantica; aceasta spre deosebire de predecesoarea sa, asa-numita veche teorie a cuantumului care se baza pe fizica clasica, a reprezentat o teorie complet independenta.
In timpul anului academic 1926-1927, Heisenberg a fost asistentul lui Bohr la Copenhaga, unde a formulat principiul fundamental al incertitudinii ca postulat al mecanicii cuantice. Bohr, Heisenberg si alti cativa au inceput sa dezvolte ceea ce a devenit cunoscut drept interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice, care inca reprezinta baza conceptuala a teoriei. Un element central al interpretarii Copenhaga este principiul complementaritatii al lui Bohr, prezentat pentru prima data in 1927 la o conferinta din Como, Italia. Conform acestui principiu, la nivel atomic, un fenomen fizic este exprimat diferit, in functie de cadrul experimental folosit pentru a-l analiza.
Astfel, lumina apare uneori sub forma de valuri si alteori sub forma de particule. Pentru o explicatie completa trebuie sa fie luate in considerare ambele aspecte, care, conform fizicii clasice, sunt contradictorii. Celalalt personaj marcant al fizicii din sec. XX, Albert Einstein, nu a acceptat niciodata interpretarea Copenhaga, facand faimoasa declaratie impotriva implicatiilor probabilistice ale acesteia: Dumnezeu nu joaca zaruri . Discutiile dintre Bohr si Einstein, mai ales doua dintre renumitele serii de Conferinte Solvay despre fizica, din 1927 si 1930, fac parte dintre cele mai importante si mai inspiratoare polemici intre fizicieni din sec. XX. Pentru tot restul vietii lui, Bohr a lucrat pentru a generaliza complementaritatea ca idee aplicabila si in multe alte domenii in afara de fizica. La inceputul anilor 1930, Bohr si-a folosit inca o data priceperea de a strange...
