Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. i a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. i el le-a impartit averea. i nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel tanar s-a dus intr-o tara departe si acolo si-a risipit averea, traind in []Zis-a Domnul pilda aceasta:Un om avea doi fii. i a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere. i el le-a impartit averea. i nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel tanar s-a dus intr-o tara departe si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari. i dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea si el a inceput sa duca lipsa. i ducandu-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei tari si acesta l-a trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii. i dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa nimeni nu-i dadea.

Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de paine, iar eu pier aici de foame!Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta.

Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai. i, sculandu-se, a venit la tatal sau. i, inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat. i a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. i a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui. i aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim.

Caci acest fiul al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat (Luca 15, 11-24).

O,ce minunata este aceasta evanghelie a fiului pierdut! Parca nici o alta evanghelie nu arata omului asa de lamurit calea mantuirii sufletesti. Ca intr-o oglinda se vede in aceasta evanghelie viata omului si ca un cantec ceresc se aude din ea chemarea: Intoarceti-va, pacatosilor, la Dumnezeu!Prin trei stari ne arata evanghelia ca a trecut calea fiului ratacit. Intaia stare a fost cand a rupt legatura cu tatal si, iesind din casa acestuia, si-a pradat averea, alunecand tot mai mult in ticalosie. A doua stare a fost cand s-a oprit in loc din calea ratacirii si s-a intors inapoi la tatal sau. Iar a treia stare a fost iertarea si bucuria cu care l-a primit tatal lui.

Sa luam aminte ca prin aceste stari trece si viata noastra cea sufleteasca. In chipul si asemanarea fiului din evanghelie rupem si noi legatura cu Tatal Ceresc de cate ori pacatuim si apucam pe calea pacatelor. Cand ne aruncam in bratele poftelor si ale pacatelor, atunci incepem si noi sa pradam averea pe care ne-a dat-o Tatal Ceresc.

O, in cate chipuri risipesc oamenii averea sufleteasca ce o au de la Dumnezeu! ie, omule, ti a dat Dumnezeu minte si intelepciune sa le pui in slujba mantuirii tale sufletesti, dar tu iti risipesti mintea si intelepciunea, punan-du le in slujba pacatelor, in silinta de a insela si a minti pe Dumnezeu si pe de-aproapele tau. i-a dat Dumnezeu sanatate, dar tu o risipesti in betii, chefuri si desfranari. i-a dat Dumnezeu avere si bani, dar tu le risipesti in pofte si placeri, in loc sa o faci fantana de mila si milostenie pentru cei saraci, bolnavi si neajutorati.

Sunt multe si felurite caile de a risipi averea sufleteasca ce o avem de la Tatal Ceresc si toate duc acolo, unde a ajuns fiul din evanghelie: la ticalosie trupeasca si sufleteasca. Fiul cel pierdut, dupa ce a rupt legatura cu tatal sau, a mers din rau in mai rau, pana ce a ajuns sluga la porci, flamand si zdrentaros. Aceasta e si azi insusirea pacatului: cand apuci pe calea raului, cazi tot mai in jos...