Duhul trândãviei, al deznãdejdii, al iubirii de stãpânire si al grãirii în desert, nu mi-l da mie
Exist o cale. Tu esti Calea. Dar pe aceast cale sunt obstacole care definesc conditia noastr fundamental de fiinte p c toase, cea de care Iisus le-a amintit celor care voiau s-o ucid pe femeia adulter . Trand via nu este clinofilia lui Oblomov, nici lenevirea din diminetile noastre de vacant . Trand via inseamn uitarea despre care ascetii spun c []Exist o cale. Tu esti Calea. Dar pe aceast cale sunt obstacole care definesc conditia noastr fundamental de fiinte p c toase, cea de care Iisus le-a amintit celor care voiau s-o ucid pe femeia adulter .
Trand via nu este clinofilia lui Oblomov, nici lenevirea din diminetile noastre de vacant . Trand via inseamn uitarea despre care ascetii spun c este p catul de c petenie . Uitarea , adic neputinta de a se uimi, de a se minuna, sau pur si simplu de a vedea. Lipsa trezviei, un soi de somnambulism, al agitatiei sau al inertiei. Nici un alt criteriu, in afara utilit tii, rentabilit tii, a raportului calitate-pret. Agitatia interioar si exterioar , pentru unii agenda prea plin , in care orice moment amenint s vin peste cel lalt, pentru altii agenda prea goal , violenta si drogurile, slabe sau puternice. Faptul de a nu mai sti c cel lalt exist intr-o interioritate la fel de profund ca si a mea, de a nu m mai opri, cuprins de emotie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slav si multumire lui Dumnezeu pentru ele pentru c totul mi se cuvine. Cand nu-mi pas c totul este inr d cinat in tain si c taina locuieste in mine. Cand uit de Dumnezeu si de creatia Lui. Cand nu mai stiu s m accept ca o creatur cu destin vesnic. Cand uit de moarte si de ceea ce i-ar putea urma: o nevroz spiritual care nu are nimic de-a face cu sexualitatea care devine un mijloc de a uita ci cu indep rtarea de lumina vietii , cea care d sens existentei celuilalt, celui mai neinsemnat fir de praf, mie insumi.
Aceast uitare, devenit colectiv , deschide drumurile dec derii. Ne spunem atunci c Dumnezeu nu exist , nevroza se accentueaz , ingerii perversi ai neantului invadeaz scena istoriei. Doamne si st panul vietii mele, trezeste-m .
Aceast trand vie , aceast anesteziere a intregii fiinte, insensibilitate, pecetluire a zonei profunde a inimii, exasperare a sexului si a intelectului, duce la descurajare, la ceea ce ascetii numesc acedie sil de viat , dezn dejde. La ce bun totul? Fascinatie a sinuciderii, o b taie de joc general . M-am s turat de toate, totul imi e indiferent, iat -m cinic sau inchistat. Si foarte imb tranit, f r pic de suflet de copil.
Mai poti, vrand s r mai activ, s te refugiezi in duhul iubirii de st panie sau in cel al gr irii in desert . Avem nevoie de sclavi si de dusmani, ni-i invent m noi insine, ii sacraliz m chiar, asa cum a ar tat Ren Girard. S st panesti, s de...
Trand via nu este clinofilia lui Oblomov, nici lenevirea din diminetile noastre de vacant . Trand via inseamn uitarea despre care ascetii spun c este p catul de c petenie . Uitarea , adic neputinta de a se uimi, de a se minuna, sau pur si simplu de a vedea. Lipsa trezviei, un soi de somnambulism, al agitatiei sau al inertiei. Nici un alt criteriu, in afara utilit tii, rentabilit tii, a raportului calitate-pret. Agitatia interioar si exterioar , pentru unii agenda prea plin , in care orice moment amenint s vin peste cel lalt, pentru altii agenda prea goal , violenta si drogurile, slabe sau puternice. Faptul de a nu mai sti c cel lalt exist intr-o interioritate la fel de profund ca si a mea, de a nu m mai opri, cuprins de emotie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slav si multumire lui Dumnezeu pentru ele pentru c totul mi se cuvine. Cand nu-mi pas c totul este inr d cinat in tain si c taina locuieste in mine. Cand uit de Dumnezeu si de creatia Lui. Cand nu mai stiu s m accept ca o creatur cu destin vesnic. Cand uit de moarte si de ceea ce i-ar putea urma: o nevroz spiritual care nu are nimic de-a face cu sexualitatea care devine un mijloc de a uita ci cu indep rtarea de lumina vietii , cea care d sens existentei celuilalt, celui mai neinsemnat fir de praf, mie insumi.
Aceast uitare, devenit colectiv , deschide drumurile dec derii. Ne spunem atunci c Dumnezeu nu exist , nevroza se accentueaz , ingerii perversi ai neantului invadeaz scena istoriei. Doamne si st panul vietii mele, trezeste-m .
Aceast trand vie , aceast anesteziere a intregii fiinte, insensibilitate, pecetluire a zonei profunde a inimii, exasperare a sexului si a intelectului, duce la descurajare, la ceea ce ascetii numesc acedie sil de viat , dezn dejde. La ce bun totul? Fascinatie a sinuciderii, o b taie de joc general . M-am s turat de toate, totul imi e indiferent, iat -m cinic sau inchistat. Si foarte imb tranit, f r pic de suflet de copil.
Mai poti, vrand s r mai activ, s te refugiezi in duhul iubirii de st panie sau in cel al gr irii in desert . Avem nevoie de sclavi si de dusmani, ni-i invent m noi insine, ii sacraliz m chiar, asa cum a ar tat Ren Girard. S st panesti, s de...
