TAINA ÎMPREUNĂ
La Cruce, ca Fiu ales, ce poarta grija Mamei Sale, o incredinteaza ucenicului iubit, Ioan, care, din clipa aceea, a luat-o la el acasa. Daca a mai avut copii, cum indraznesc unii sa zica, de ce a fost nevoit s-o incredinteze lui Ioan? Iisus, Taina vietii noastre, S-a intrupat in chip omenesc. Aceasta intrupare a []La Cruce, ca Fiu ales, ce poarta grija Mamei Sale, o incredinteaza ucenicului iubit, Ioan, care, din clipa aceea, a luat-o la el acasa. Daca a mai avut copii, cum indraznesc unii sa zica, de ce a fost nevoit s-o incredinteze lui Ioan?Iisus, Taina vietii noastre, S-a intrupat in chip omenesc. Aceasta intrupare a Sa in fel unic ne da posibilitatea apropierii de El, sa luam har dupa har. Taina Intruparii ne leaga inimile pe totdeauna de Pruncul Iisus Cel Intrupat si de Maica Lui cea Sfanta. Asa ne spun Sfintele Scripturi ca legatura dintre El si Maica Lui au fost pe totdeauna: la nastere, in copilaria Lui, in viata Lui de zi cu zi, la moarte, la Inviere, la Inaltarea la cer, iar dupa Inaltarea Lui, in partasie divina alaturi cu Biserica cea vie a Hristosului sau.
Craciunul ne-a legat inimile pe totdeauna de Pruncul Iisus si de Maica Sa, caci taina mantuirii noastre au savarsit-o impreuna, contribuind fiecare cu partea sa. Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu fiind, putea alege o alta cale ca sa vina la noi, sau putea alege o alta mama ca sa vina in lume, dar vrednicia ei prin har a fost inaltatoare.
Sf. Ev. Matei, in cuvinte simple, ne prezinta sosirea magilor la Betleem, porniti de la mari departari sa caute pana ce Il vor gasi: i, intrand in casa, au gasit Pruncul si pe Maria, Mama Lui (Mt 2, 11). Aceasta prezentare ne vine cu totul familiala, infatisandu-ni-se ca o icoana ce cuprinde in continutul ei pe Pruncul Iisus si pe Maica dupa trup a Domnului si Mantuitorului nostru. El, Cel necuprins, S-a facut cuprins in aceasta taina minunata.
Sf. Ev. Matei mai scria despre Pruncul Iisus si Maica Sa la inchinarea magilor, la fuga in Egipt din calea sabiei lui Irod, la intoarcerea din Egipt si asezarea lor in Nazaret (cf. Mt 2, 11, 14.
Sf. Ev. Luca ne spune ca pastorii au aflat pruncul culcat in iesle si pe Mama Lui. Ca Maria pastra in inima ei toate cuvintele graite de pastori, apoi, pastra si cuvintele graite ei in templu de dreptul Simeon si de proorocita Ana, ca si cele rostite de Iisus Insusi, la varsta de 12 ani, in templul din Ierusalim (cf. Lc 2, 19, 34, 51).
Legatura dintre Iisus si Mama lui cea sfanta o gasim si la Evanghelia Sf. Ioan, la Nunta din Cana Galileii, unde Iisus Domnul a implinit rugamintea Mamei Sale, desi nu-I sosise ceasul (cf. In 2, 5-7). Iar cand statea zdrobita de durere la picioarele Crucii, cu duiosia fiului iubitor ce poarta grija pentru mama sa, o incredinteaza ucenicului iubit Ioan (cf. In 19, 26-27).
Chiar daca uneori nu L-a putut insoti pe tot drumul misiunilor Sale, inima ei de mama l-a insotit pretutindeni, bucurandu-se de biruintele Sale, de puterea ce o detinea, de multimile care Il inconjurau cu dragoste, de minunile ce le savarsea, si tremura de orice primejdie care Il ameninta. Iar mai tarziu paseste alaturi cu El pe drumul calvarului, pe drumul Golgotei, prin inima ei trece sabia durerii negraite, ca, apoi, sa se bucure nespus de minunata Sa Inviere.
Taina Intruparii si legatura dintre Iisus si Mama Lui au fost prevestite inca in Vechiul Testament. Dupa caderea in pacat a celor dintai oameni, Dumnezeu a promis izbavirea prin Cel ce, nascandu-Se din femeie, va zdrobi capul sarpelui , capul celui rau, diavolul (cf. Fac 3, 15).
Multe mame cucernice din vremea aceea nadajduiau spre aceste dorinte, dar proorocul precizeaza: Fecioara va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, ce se talcuieste Cu noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mt 1, 22-23). Adica Mesia cel Asteptat, Mantuitorul dupa trup si, prin umbrirea Duhului Sfant, este Fiul Fecioarei neprihanite. Dumnezeu Insusi ia chip de om prin ea, ca sa ne dea pacea mult-dorita, sa ne faca partasi vietii celei noi si nesfarsite, potrivit cu vestirea Ingerului: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. Pentru aceea si Sfantul ce se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema (Lc 1, 35). Sf. Ev. Ioan scrie: Fiul lui Dumnezeu, Cel ce trup S-a facut, nu din sange, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu S-a nascut (In 1, 13-14).
Prin bunavoirea Tatalui, umbrirea Duhului Sfant, smerenia Fecioarei, Sfanta Maria a fost vasul ales de Dumnezeu, vestit prin prooroci, ca, din ea si prin ea, sa ia chip omenesc Fiul lui Dumnezeu, si, impreuna cu Iosif cel Drept si neprihanit, el ca tata adoptiv, sa-L ocroteasca, pentru ca sa creasca si apoi sa se daruiasca mantuirii neamului omenesc.
Legatura dintre Domnul Iisus si Maica Sa nu se termina la nastere, la copilarie, la timpul vietii, la Cruce, si nici la inaltarea Sa la ceruri. Ea trece dincolo de marginit, la infinit, prin aceea ca o gasim mereu alaturi de cei ce staruiau in rugaciuni, ca prin rugaciuni sa fie mereu una cu Fiul ei Cel Preamarit si in partasie permanenta cu Biserica cea vie, intemeiata de Domnul Iisus pe pamant.
Proorocul David, in Psalmul 44, 9 o prevesteste pe o imparateasa pusa de Domnul de-a dreapta Lui , iar Sf. Ap. Ioan, la Apoc 12, 1, ne-o arata ca pe o femeie invesmantata cu soarele .
Proorocul Ieremia, la cap. 31, 23, are un cuvant de lauda ce pare a fi inchinat ei. El zice: Domnul sa te binecuvanteze, locas al neprihanirii, munte sfant! Ingerul Gavriil o lauda prin cuvintele: Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei, caci ai aflat har inaintea lui Dumnezeu (Lc. 1, 28- 30).
Elisabeta, sub influenta Duhului Sfant si sub insuflarea Lui, o cinsteste, zicand: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui tau. i de unde mie aceasta sa vina la mine Maica Domnului meu? Fericita e aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de Domnul (Lc 1, 42-45). i prin Maica Domnului Duhul Sfant a grait astfel: Dumnezeu a cautat spre smerenia roabei Sale; si iata de acum ma vor ferici toate neamurile, ca mi-a facut mie marire Domnul Cel Puternic si Sfant este Numele Lui (Lc 1, 48-49).
Aceste descoperiri duhovnicesti sunt bine cunoscute, cu o adanca si pioasa cucernicie, de toti binecredinciosii Lui. Sunt si trebuie sa fie ca o pecete in viata de credinta a fiecarui crestin, o realitate vie, ca sa ne asemanam si sa fim una cu Biserica cea de la inceput.
Cine zice ca se inchina Domnului Iisus, dar o necinsteste pe Maica Lui cea Sfanta, acela nu-L cinsteste nici pe Domnul Slavei, nici pe Dumnezeu si nu urmeaza descoperirile divine: Iata, ma vor ferici toate neamurile! (Lc 1, 48-49).
Sa ne inchinam si sa-L preamarim pe Domnul si Mantuitorul nostru, Cel ce in iesle S-a nascut, si sa cinstim pe Maica Lui cea Sfanta, care se roaga pentru noi impreuna cu toti Sfintii (Apoc 5, 8).
Mai avem o legatura sfanta, anume aceea de Biserica Lui cea Vie, intemeiata de Insusi Domnul pe pamant, care Il marturiseste, traieste viata in Hristos, Il vesteste, ne naste si ne innoieste prin harul divin, ne uneste cu Hristos, ne imbraca in Hristos, ca sa devenim fii ai lui Dumnezeu dupa har (Gal 3, 27).
Prin Sfintele Taine si cuvintele Evangheliei din Dumnezeiasca Scriptura, se revarsa in viata noastra bogatia cea necuprinsa a darurilor dumnezeiesti. Biserica mai e numita de Sf. Ap. Pavel Mireasa lui Hristos (Efes 5, 25-32). O, cat dorea acest urias apostol al Domnului sa-i vada pe credinciosi mereu crescand in cunoastere si traire ca adeva-rati crestini, ca pe o biserica vie, lucratoare, purtatoare de Hristos, nu numai prin vorbe, ci in toata vremea, si pana la sfarsitul veacurilor, ca marturisitori vii prin fapte si cuvant!Cine nu are aceste legaturi vii, la invierea cea de obste, de care parte va fi? Cu care ceata se va scula din morti? (I Cor 15, 23).
Sa coboram din nou la iesle si sa auzim corul cantand: Marire intru cei de Sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire (Lc 2, 14).
Aceasta cantare a ingerilor, din noaptea cea tainica a Nasterii Mantuitorului, ne umple de pace si de bucurie, caci Mesia cel asteptat coboara ca prunc nevinovat in lumea insetata de pace, de mantuire, de dreptate. i impreuna cu magii sa calatorim si noi, sa cantam cu ingerii, sa ne bucuram cu pastorii si sa ne inchinam Lui, aducandu-I ca dar ceea ce avem mai scump si mai frumos: viata noastra, sa o dam si s-o inchinam Pruncului Dumnezeiesc. i, asa, cantarea de slava sa rasune pretutindeni, caci El este Pacea noastra (cf. Efes 2, 14; Zah 9, 10) si mantuirea noastra (Fapte 4, 12).
Pacatul, setea de stapanire (cf. Fac 3, 5) a tulburat pacea omului cu Dumnezeu, aducand blestemul, zbuciumul sufletesc, razvratirea, vrajmasia, dorinta ca unii sa-i subjuge pe altii, sa-i umileasca, sa-i asupreasca, sa chinuiasca pe semeni si pe fratii lor. Mandria, pofta si multe asemenea au schimonosit fata lumii, conducand omenirea spre intuneric si spre abisul pierzarii vesnice. i totusi inimile multora ardeau de dorul pacii. In decursul aprig al vremilor acest dor nu s-a stins. Proorocii Vechiului Testament au raspandit vestirea binefacerilor pacii, insemnatatea ei si instaurarea unei paci universale, trainice si vesnice, prin venirea in lume a Domnului Pacii.
Cuvantul pace nu inseamna doar absenta razboaielor, ci intruchiparea reala a roadelor unei vieti adevarate, rodnice, pline de progres duhovnicesc, multumire sufleteasca si care urca mereu treptele sfinteniei spre desavarsire.
Pacatul il mai putem asemana cu niste tepi care impung mereu constiinta, iar omul, tulburat mereu de acest vierme nemilos, cauta usurare. Dar usurarea si despovararea sufletului omenesc vin numai din pacea launtrica in care Domnul Iisus Hristos i-a facut salas...
Craciunul ne-a legat inimile pe totdeauna de Pruncul Iisus si de Maica Sa, caci taina mantuirii noastre au savarsit-o impreuna, contribuind fiecare cu partea sa. Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu fiind, putea alege o alta cale ca sa vina la noi, sau putea alege o alta mama ca sa vina in lume, dar vrednicia ei prin har a fost inaltatoare.
Sf. Ev. Matei, in cuvinte simple, ne prezinta sosirea magilor la Betleem, porniti de la mari departari sa caute pana ce Il vor gasi: i, intrand in casa, au gasit Pruncul si pe Maria, Mama Lui (Mt 2, 11). Aceasta prezentare ne vine cu totul familiala, infatisandu-ni-se ca o icoana ce cuprinde in continutul ei pe Pruncul Iisus si pe Maica dupa trup a Domnului si Mantuitorului nostru. El, Cel necuprins, S-a facut cuprins in aceasta taina minunata.
Sf. Ev. Matei mai scria despre Pruncul Iisus si Maica Sa la inchinarea magilor, la fuga in Egipt din calea sabiei lui Irod, la intoarcerea din Egipt si asezarea lor in Nazaret (cf. Mt 2, 11, 14.
Sf. Ev. Luca ne spune ca pastorii au aflat pruncul culcat in iesle si pe Mama Lui. Ca Maria pastra in inima ei toate cuvintele graite de pastori, apoi, pastra si cuvintele graite ei in templu de dreptul Simeon si de proorocita Ana, ca si cele rostite de Iisus Insusi, la varsta de 12 ani, in templul din Ierusalim (cf. Lc 2, 19, 34, 51).
Legatura dintre Iisus si Mama lui cea sfanta o gasim si la Evanghelia Sf. Ioan, la Nunta din Cana Galileii, unde Iisus Domnul a implinit rugamintea Mamei Sale, desi nu-I sosise ceasul (cf. In 2, 5-7). Iar cand statea zdrobita de durere la picioarele Crucii, cu duiosia fiului iubitor ce poarta grija pentru mama sa, o incredinteaza ucenicului iubit Ioan (cf. In 19, 26-27).
Chiar daca uneori nu L-a putut insoti pe tot drumul misiunilor Sale, inima ei de mama l-a insotit pretutindeni, bucurandu-se de biruintele Sale, de puterea ce o detinea, de multimile care Il inconjurau cu dragoste, de minunile ce le savarsea, si tremura de orice primejdie care Il ameninta. Iar mai tarziu paseste alaturi cu El pe drumul calvarului, pe drumul Golgotei, prin inima ei trece sabia durerii negraite, ca, apoi, sa se bucure nespus de minunata Sa Inviere.
Taina Intruparii si legatura dintre Iisus si Mama Lui au fost prevestite inca in Vechiul Testament. Dupa caderea in pacat a celor dintai oameni, Dumnezeu a promis izbavirea prin Cel ce, nascandu-Se din femeie, va zdrobi capul sarpelui , capul celui rau, diavolul (cf. Fac 3, 15).
Multe mame cucernice din vremea aceea nadajduiau spre aceste dorinte, dar proorocul precizeaza: Fecioara va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, ce se talcuieste Cu noi este Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mt 1, 22-23). Adica Mesia cel Asteptat, Mantuitorul dupa trup si, prin umbrirea Duhului Sfant, este Fiul Fecioarei neprihanite. Dumnezeu Insusi ia chip de om prin ea, ca sa ne dea pacea mult-dorita, sa ne faca partasi vietii celei noi si nesfarsite, potrivit cu vestirea Ingerului: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. Pentru aceea si Sfantul ce se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema (Lc 1, 35). Sf. Ev. Ioan scrie: Fiul lui Dumnezeu, Cel ce trup S-a facut, nu din sange, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu S-a nascut (In 1, 13-14).
Prin bunavoirea Tatalui, umbrirea Duhului Sfant, smerenia Fecioarei, Sfanta Maria a fost vasul ales de Dumnezeu, vestit prin prooroci, ca, din ea si prin ea, sa ia chip omenesc Fiul lui Dumnezeu, si, impreuna cu Iosif cel Drept si neprihanit, el ca tata adoptiv, sa-L ocroteasca, pentru ca sa creasca si apoi sa se daruiasca mantuirii neamului omenesc.
Legatura dintre Domnul Iisus si Maica Sa nu se termina la nastere, la copilarie, la timpul vietii, la Cruce, si nici la inaltarea Sa la ceruri. Ea trece dincolo de marginit, la infinit, prin aceea ca o gasim mereu alaturi de cei ce staruiau in rugaciuni, ca prin rugaciuni sa fie mereu una cu Fiul ei Cel Preamarit si in partasie permanenta cu Biserica cea vie, intemeiata de Domnul Iisus pe pamant.
Proorocul David, in Psalmul 44, 9 o prevesteste pe o imparateasa pusa de Domnul de-a dreapta Lui , iar Sf. Ap. Ioan, la Apoc 12, 1, ne-o arata ca pe o femeie invesmantata cu soarele .
Proorocul Ieremia, la cap. 31, 23, are un cuvant de lauda ce pare a fi inchinat ei. El zice: Domnul sa te binecuvanteze, locas al neprihanirii, munte sfant! Ingerul Gavriil o lauda prin cuvintele: Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei, caci ai aflat har inaintea lui Dumnezeu (Lc. 1, 28- 30).
Elisabeta, sub influenta Duhului Sfant si sub insuflarea Lui, o cinsteste, zicand: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este Rodul pantecelui tau. i de unde mie aceasta sa vina la mine Maica Domnului meu? Fericita e aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de Domnul (Lc 1, 42-45). i prin Maica Domnului Duhul Sfant a grait astfel: Dumnezeu a cautat spre smerenia roabei Sale; si iata de acum ma vor ferici toate neamurile, ca mi-a facut mie marire Domnul Cel Puternic si Sfant este Numele Lui (Lc 1, 48-49).
Aceste descoperiri duhovnicesti sunt bine cunoscute, cu o adanca si pioasa cucernicie, de toti binecredinciosii Lui. Sunt si trebuie sa fie ca o pecete in viata de credinta a fiecarui crestin, o realitate vie, ca sa ne asemanam si sa fim una cu Biserica cea de la inceput.
Cine zice ca se inchina Domnului Iisus, dar o necinsteste pe Maica Lui cea Sfanta, acela nu-L cinsteste nici pe Domnul Slavei, nici pe Dumnezeu si nu urmeaza descoperirile divine: Iata, ma vor ferici toate neamurile! (Lc 1, 48-49).
Sa ne inchinam si sa-L preamarim pe Domnul si Mantuitorul nostru, Cel ce in iesle S-a nascut, si sa cinstim pe Maica Lui cea Sfanta, care se roaga pentru noi impreuna cu toti Sfintii (Apoc 5, 8).
Mai avem o legatura sfanta, anume aceea de Biserica Lui cea Vie, intemeiata de Insusi Domnul pe pamant, care Il marturiseste, traieste viata in Hristos, Il vesteste, ne naste si ne innoieste prin harul divin, ne uneste cu Hristos, ne imbraca in Hristos, ca sa devenim fii ai lui Dumnezeu dupa har (Gal 3, 27).
Prin Sfintele Taine si cuvintele Evangheliei din Dumnezeiasca Scriptura, se revarsa in viata noastra bogatia cea necuprinsa a darurilor dumnezeiesti. Biserica mai e numita de Sf. Ap. Pavel Mireasa lui Hristos (Efes 5, 25-32). O, cat dorea acest urias apostol al Domnului sa-i vada pe credinciosi mereu crescand in cunoastere si traire ca adeva-rati crestini, ca pe o biserica vie, lucratoare, purtatoare de Hristos, nu numai prin vorbe, ci in toata vremea, si pana la sfarsitul veacurilor, ca marturisitori vii prin fapte si cuvant!Cine nu are aceste legaturi vii, la invierea cea de obste, de care parte va fi? Cu care ceata se va scula din morti? (I Cor 15, 23).
Sa coboram din nou la iesle si sa auzim corul cantand: Marire intru cei de Sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire (Lc 2, 14).
Aceasta cantare a ingerilor, din noaptea cea tainica a Nasterii Mantuitorului, ne umple de pace si de bucurie, caci Mesia cel asteptat coboara ca prunc nevinovat in lumea insetata de pace, de mantuire, de dreptate. i impreuna cu magii sa calatorim si noi, sa cantam cu ingerii, sa ne bucuram cu pastorii si sa ne inchinam Lui, aducandu-I ca dar ceea ce avem mai scump si mai frumos: viata noastra, sa o dam si s-o inchinam Pruncului Dumnezeiesc. i, asa, cantarea de slava sa rasune pretutindeni, caci El este Pacea noastra (cf. Efes 2, 14; Zah 9, 10) si mantuirea noastra (Fapte 4, 12).
Pacatul, setea de stapanire (cf. Fac 3, 5) a tulburat pacea omului cu Dumnezeu, aducand blestemul, zbuciumul sufletesc, razvratirea, vrajmasia, dorinta ca unii sa-i subjuge pe altii, sa-i umileasca, sa-i asupreasca, sa chinuiasca pe semeni si pe fratii lor. Mandria, pofta si multe asemenea au schimonosit fata lumii, conducand omenirea spre intuneric si spre abisul pierzarii vesnice. i totusi inimile multora ardeau de dorul pacii. In decursul aprig al vremilor acest dor nu s-a stins. Proorocii Vechiului Testament au raspandit vestirea binefacerilor pacii, insemnatatea ei si instaurarea unei paci universale, trainice si vesnice, prin venirea in lume a Domnului Pacii.
Cuvantul pace nu inseamna doar absenta razboaielor, ci intruchiparea reala a roadelor unei vieti adevarate, rodnice, pline de progres duhovnicesc, multumire sufleteasca si care urca mereu treptele sfinteniei spre desavarsire.
Pacatul il mai putem asemana cu niste tepi care impung mereu constiinta, iar omul, tulburat mereu de acest vierme nemilos, cauta usurare. Dar usurarea si despovararea sufletului omenesc vin numai din pacea launtrica in care Domnul Iisus Hristos i-a facut salas...
