MULTE ALTE SEMNE…
Iisus a mai facut inaintea ucenicilor Sai multe alte semne, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Cat de slaba si neputincioasa este firea noasta ome neasca! Avem nevoie mereu si mereu ca dovezile puterii si iubirii lui Dumnezeu sa se reinnoiasca fata de noi, pentru ca in sufletele noastre credinta in El sa se fixeze []Iisus a mai facut inaintea ucenicilor Sai multe alte semne, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Cat de slaba si neputincioasa este firea noasta ome neasca!Avem nevoie mereu si mereu ca dovezile puterii si iubirii lui Dumnezeu sa se reinnoiasca fata de noi, pentru ca in sufletele noastre credinta in El sa se fixeze definitiv. i sa nu se mai clatine. In fata primejdiei de azi, uitam izbavirea Lui de ieri. i de pana ieri.
In fata lipsei de acum, uitam indestularea de pana adineaori.
In fata incercarii acesteia, uitam minunile de pana aci. i suntem atat de adesea gata sa ne indoim, sa ne inspaimantam, sa ni se tulbure inima ca si cum niciodata n am fi avut puterea lui Dumnezeu.
Ca si cum niciodata n-am fi fost saturati, izbaviti si ajutati de El.
Ca si cum El n-ar mai fi facut niciodata pana acum o minune in fata noastra.
Suntem ca multimea care mergea dupa Iisus numai pentru ca zilnic vedea cate un semn nou (In. 6, 9). Altfel n ar mai fi mers.
Suntem ca ucenicii care tot nu intelegeau i tot nu ne aducem aminte de cele cinci paini pentru cei cinci mii de oameni, cum spune Domnul despre ei.
Nici de cele sapte paini pentru cei patru mii de oameni.
Tot uitam cate cosuri de faramituri chiar noi am ridicat (Mt. 14, 15-21; 15, 32-39).
Tot uitam si tot cerem mereu alte semne.
Tot avem nevoie de alte minuni!Ce slaba si neputincioasa este fiinta noastra!O, ce mari au fost acei sfinti care au crezut fara a mai cere nimic! i care, o data incredintati, nu s-au mai indoit niciodata de adevarul in care au crezut.
Unde suntem noi sau cei mai multi dintre noi astazi fata de credinta acestora?De nimic n-a dorit Domnul sa-i incredinteze mai mult pe ucenici Sai ca despre Adevarul Invierii Sale. Ca despre faptul slavit ca asupra Lui moartea nu mai are nici o putere.
Ca zidurile si usile inchise, pentru El, nu mai sunt nici o piedica. Ca oamenii si imprejurarile nu mai au asupra Lui nici o stapanire. Ca El este mai presus decat orice moarte.
Mai puternic decat orice impotriviri si mai aproape de noi decat orice vrajmas si decat orice nenorocire.
Domnul Iisus a stiut ca, daca intr-un suflet se zideste o puternica incredintare decat acest adevar, sufletul acela nu mai poate fi doborat niciodata si de nimic.
Ca daca un ucenic si martor al Invierii Sale ajunge pe deplin convins de aceasta, el va fi neinfricosat in fata mortii,neoprit in fata primejdieisi nebiruit in fata ispitei.
Ca viata lui va fi plina de sfintenie,cuvantul lui plin de puteresi moartea lui plina de biruinta.
De aceea a facut in fata ucenicilor Sai atat de multe si felurite semne. Pentru ca ei, din toate acestea, sa vada si sa se incredinteze pe totdeauna ca El este Dumnezeul Adevarat si Viata Vesnica.
Multe alte semne se spune, de fapt, despre acelea care nu pareau prea deosebite;se spune despre acelea a caror insemnatate nu se credea a fi atat de mare, incat sa fie descrise pe larg, fiecare in parte;se spune despre acelea care de cele mai multe ori ii priveau numai pe unii, personal, sau doar pe unul-doi dintre cei apropiati, mai fara importanta.
Dar tocmai din...
In fata lipsei de acum, uitam indestularea de pana adineaori.
In fata incercarii acesteia, uitam minunile de pana aci. i suntem atat de adesea gata sa ne indoim, sa ne inspaimantam, sa ni se tulbure inima ca si cum niciodata n am fi avut puterea lui Dumnezeu.
Ca si cum niciodata n-am fi fost saturati, izbaviti si ajutati de El.
Ca si cum El n-ar mai fi facut niciodata pana acum o minune in fata noastra.
Suntem ca multimea care mergea dupa Iisus numai pentru ca zilnic vedea cate un semn nou (In. 6, 9). Altfel n ar mai fi mers.
Suntem ca ucenicii care tot nu intelegeau i tot nu ne aducem aminte de cele cinci paini pentru cei cinci mii de oameni, cum spune Domnul despre ei.
Nici de cele sapte paini pentru cei patru mii de oameni.
Tot uitam cate cosuri de faramituri chiar noi am ridicat (Mt. 14, 15-21; 15, 32-39).
Tot uitam si tot cerem mereu alte semne.
Tot avem nevoie de alte minuni!Ce slaba si neputincioasa este fiinta noastra!O, ce mari au fost acei sfinti care au crezut fara a mai cere nimic! i care, o data incredintati, nu s-au mai indoit niciodata de adevarul in care au crezut.
Unde suntem noi sau cei mai multi dintre noi astazi fata de credinta acestora?De nimic n-a dorit Domnul sa-i incredinteze mai mult pe ucenici Sai ca despre Adevarul Invierii Sale. Ca despre faptul slavit ca asupra Lui moartea nu mai are nici o putere.
Ca zidurile si usile inchise, pentru El, nu mai sunt nici o piedica. Ca oamenii si imprejurarile nu mai au asupra Lui nici o stapanire. Ca El este mai presus decat orice moarte.
Mai puternic decat orice impotriviri si mai aproape de noi decat orice vrajmas si decat orice nenorocire.
Domnul Iisus a stiut ca, daca intr-un suflet se zideste o puternica incredintare decat acest adevar, sufletul acela nu mai poate fi doborat niciodata si de nimic.
Ca daca un ucenic si martor al Invierii Sale ajunge pe deplin convins de aceasta, el va fi neinfricosat in fata mortii,neoprit in fata primejdieisi nebiruit in fata ispitei.
Ca viata lui va fi plina de sfintenie,cuvantul lui plin de puteresi moartea lui plina de biruinta.
De aceea a facut in fata ucenicilor Sai atat de multe si felurite semne. Pentru ca ei, din toate acestea, sa vada si sa se incredinteze pe totdeauna ca El este Dumnezeul Adevarat si Viata Vesnica.
Multe alte semne se spune, de fapt, despre acelea care nu pareau prea deosebite;se spune despre acelea a caror insemnatate nu se credea a fi atat de mare, incat sa fie descrise pe larg, fiecare in parte;se spune despre acelea care de cele mai multe ori ii priveau numai pe unii, personal, sau doar pe unul-doi dintre cei apropiati, mai fara importanta.
Dar tocmai din...
