Cat de ingust la minte este omul acela care, vazand cum casa lui sta gata sa se prabuseasca, in loc sa o repare si sa-i puna proptele, face curatenie prin curte ! Cat de nechibzuit este si acela care are trupul bolnav si, in loc sa se ingrijeasca de vindecarea lui, sta si tese vesminte []Cat de ingust la minte este omul acela care, vazand cum casa lui sta gata sa se prabuseasca, in loc sa o repare si sa-i puna proptele, face curatenie prin curte ! Cat de nechibzuit este si acela care are trupul bolnav si, in loc sa se ingrijeasca de vindecarea lui, sta si tese vesminte scumpe ca sa-l impodobeasca !In chip asemanator facem si noi cu sufletul nostru. In vreme ce a fost cuprins de patimi, in vreme ce este chinuit de manie, slava desarta, dorinte rusinoase si atatea alte rautati, nu ne ingrijim de tamaduirea lui. Dar pentru ce ne ingrijim ? Pentru traiul bun si impodobirea trupului.

Daca un urs scapa de la gradina zoologica si umbla liber prin oras, ne vom inchide in casele noastre, ca sa nu ne intalnim cu aceasta fiara care ne va sfasia cu ghearele ei. Iar acum, cand sufletul nostru este sfasiat nu doar de o fiara, ci de multe, nici nu ne intereseaza. Pentru siguranta cetatenilor, inchidem fiarele in custi de fier si le pazim in locuri marginase, departe de senat, tribunal sau palat. In sufletul nostru, unde exista un alt senat, tribunal si palat, lasam fiarele inchipuite ale patimilor noastre sa urce pana la tronul imparatesc, adica mintea, si s-o tulbure cu urletele lor.

Patimile sunt cauzele tulburarii lumii noastre launtrice. Patimile fac ca sufletele noastre sa semene cu niste cetati care infrunta asediile barbarilor. Patimile aduc in mintea si in cugetele noastre tulburare, asa cum se intampla cand un sarpe intra intr-un cuib plin cu pui si acestia topaie dintr-un colt in altul ciripind cu groaza. De aceea, rogu-va, sa legam fiarele sau sa le inabusim, sa le injunghiem, sa le omoram. Sa nimicim orice patima care se afla inlauntrul nostru cu sabia Duhului.

Cand sunt bine hranite si puternice, fiarele nu pot fi invinse. Insa cand sunt infometate si slabite, salbaticia lor se micsoreaza si puterea lor scade. Atunci cineva se poate lupta cu ele si le poate nimici lesne. La fel se intampla cu patimile. Cel care le slabeste, le supune cugetului. 075. Fiarele salbatice ale patimilor i dimpotriva, cel care le hraneste bine, greu se poate lupta cu ele. In felul acesta ajunge sa fie biruit de ele si sa devina rob al lor.

Radacina, izvorul si maica oricarui pacat este mandria. Din pricina ei, primul om a pierdut viata fericita a raiului. Din pricina ei si diavolul, care l-a inselat pe Adam, si-a pierdut rangul ceresc de inger. Nimic nu ne instraineaza atat de mult de iubirea de oameni a lui Dumnezeu si nimic nu ne da atat de mult focului iadului ca patima tiranica a mandriei si a slavei desarte. Cand acestea exista in noi suntem pangariti, chiar daca avem alte virtuti, ca neprihanirea, postul, milostenia sau rugaciunea. Caci, precum spune Scriptura, necurat este inaintea lui Dumnezeu tot cel cu inima inalta(Pildele lui Solomon 16, 6).

Pe om nu-l pangaresc doar pacatele trupesti, desfraul, adulterul si cele asemenea, ci si mandria, cu mult mai mult decat altele. Fiindca fiecare cuget de desfrau este neindoios pacat de moarte, dar are ca pricina dorinta. Cand vorbim despre mandrie, dimpotriva, nu poti gasi vreo cauza sau faza de inceput, care s-o indreptateasca fie si catusi de putin. Mandria nu este altceva decat pervertirea sufletului si boala grea, care se naste din prostie. Da, cel mai lipsit de minte om din lume este cel mandru.

Slava pamanteasca si faima lumeasca sunt trecatoare. Nu se deosebesc cu nimic de piesele de teatru, care se termina in cateva ore, si de florile de primavara, care se ofilesc in cateva zile. Adevarat, ce este mai zadarnic si desert decat cinstirea lumeasca ? Care este rodul ei ? Care este folosul ei ? La ce rezultat trebuincios ajunge ? i macar de-ar fi fost doar acest rau ! Caci nu numai ca nu aduce nici un castig, dar provoaca si mare vatamare.

Cel ce se supune mandriei, acestei stapane severe si urate la chip, sufera si se intristeaza neincetat. Da, este intr-adevar stapana severa cu supusii ei. i cu cat mai mult acestia o lingusesc, cu atat ea isi ridica capul si ii chinuie. Din contra, oamenilor care o alunga si o nesocotesc nu le poate face nimic.

Pe scurt, mandria este mai rea decat toate fiarele si decat orice tiran. Pentru ca fiarele si tiranii, cu vorba buna si cu grija, de multe ori se imblanzesc, pe cand aceasta cu cat ii cantam in struna cu atat se salbaticeste. i daca gaseste pe cineva care sa-i faca toate poftele, nu sovaie sa-l impinga chiar si la crima.

Are si o tovarasa credincioasa, pe fiica ei, deznadejdea. Ii spun fiica ei pentru ca aceasta o naste, dupa ce creste si se inradacineaza bine in om. Iar deznadejdea, cand se naste, conduce sufletul la distrugere totala.

Asadar, cum putem birui aceste patimi infricosatoare, mandria si slava desarta ? Daca in locul unei slave punem o slava mai mare. Deseori nesocotim o bogatie cand ne aflam in fata unei alte bogatii. Nesocotim chiar si viata noastra, cand ne dam seama ca exista o alta, superioara. Asa se intampla si cu slava. Vom nesocoti cu totul slava lumii acesteia, cand vom observa ca exista o alta, cu mult mai mare, slava cereasca.

Slava lumeasca are numai nume si stralucire, dar nu are continut si durata in timp. Este goala si trecatoare. Slava cereasca insa este adevarata si nestricacioasa. Laudele nu sunt pentru om, ci pentru ingeri, arhangheli si pentru Stapanul Hristos.

Deci daca-ti intorci privirea spre ceata aceea sfanta din ceruri, daca socotesti laudele care exista acolo, daca te gandesti la cununile lor, nicicand nu te vor putea scoate din minti laudele si cununile care exista aici pe pamant. Daca te bucuri de ele nu le vei considera importante, iar daca-ti lipsesc nu le vei cauta.

Spune-mi, de ce nu poti invinge ispita slavei pe cand alti oameni pot ? Nu cumva aceia nu au acelasi suflet, acelasi trup, aceeasi viata ? Gandeste-te la Dumnezeu. Cugeta la slava cerului. Compar-o cu cea de pe pamant si o vei nesocoti degraba pe aceasta din urma. i-e sete de cinstire ? Ei, atunci sa-ti fie sete de cea adevarata. Ce cinstire este aceasta, care se transforma adesea in necinstire ? Ce cinstire este aceasta care piere atat de repede ? Ce cinstire este aceasta data de oamenii muritori ? Adevarata cinstire si unica slava vin doar de la Dumnezeu. Daca doresti din tot sufletul slava lui Dumnezeu, vei nesocoti slava de pe pamant, considerand-o neimportanta. Insa daca nu esti atras de slava dumnezeiasca, nu vei putea niciodata sa intelegi cat de ieftina si batjocoritoare este slava pamanteasca. Adica vei pati ca barbatul care se indragosteste de o femeie rea: nu-i poate vedea rautatea, caci patima dragostei ii intuneca mintea si-l lipseste de judecata.

Dar dati-mi o definitie a slavei ! Ce este asadar slava ? Este, va spune cineva, faptul de a fi admirat de toti. i cum te vor admira, pe drept sau pe nedrept ? Pe nedrept ? Atunci nu este vorba de admiratie, ci de lingusire si batjocura. Pe drept ? Dar asta este cu neputinta, pentru ca oamenii judeca partinitor. Sunt influentati de patimile lor si-i admira pe cei care slujesc dorintelor lor. i daca va indoiti, priviti-i pe cei care-si cheltuie banii si le umplu de bani pe femeile desfranate, lautari si dansatori.

Cel care cauta laudele nu este om liber. Pentru ca nu face ceea ce-i place lui, ci ceea ce place altora. Astfel, slava desarta nu va intarzia sa-l scoata de pe drumul virtutii. Ce sa va sfatuiesc in legatura cu asta ? Ce altceva decat sa-L aveti mereu in minte pe Dumnezeu, sa faceti voia Lui si sa nu dati importanta lucrurilor si parerilor omenesti. Daca umblati dupa lauda oamenilor, veti pierde si rugaciunea si postul si milostenia si toata bogatia voastra duhovniceasca. Vreti sa pastrati aceste bunatati ? Plecati departe de patima slavei desarte. Sa cereti mereu sfatul lui Dumnezeu, lauda lui Dumnezeu, incuviintarea lui Dumnezeu. In felul acesta veti trai o viata pamanteasca placuta Lui si va veti invrednici sa va desfatati de bunatatile viitoare impreuna cu toti prietenii Domnului.

O alta mare patima este cea a desfranarii. Desfranarea duce adeseori si la patima preacurviei. Ascultati ce trebuie sa facem ca sa taiem radacinile raului.

Cu totii stim ca la tineri pofta trupeasca este puternica si staruitoare. Asadar, daca sunteti parinti, inainte de vremea casatoriei sa-i infranati pe copiii vostri cu povete, cu fagaduieli, cu frica, cu orice mijloc cu putinta. i atunci cand vor creste sa nu amanati casatoria lor. Nu lasati anii sa treaca. Chiar inainte ca fiul vostru sa mearga in armata, chiar inainte de a se implini profesional, ingrijiti-va sa se insoare. Caci atunci cand stie ca nu va intarzia sa se afle impreuna cu mireasa lui, flacara trupului se va potoli. Insa daca vede ca voi faceti ca nunta sa intarzie, asteptand sa stranga bani, va deznadajdui si va aluneca in desfrau. Of, banii astia ! Pe nimeni nu intereseaza despre cum va dobandi copilul cumintenie, intelepciune, cumpatare, bunatate, virtute. Toti alearga cu furie dupa bogatii si averi. Aurul Il da la o parte pe Hristos Sa va ingrijiti, rogu-va, mai intai de sufletele copiilor vostri. Daca fiul vostru se apropie neprihanit de mireasa, atunci bucuria va fi impreunata cu binecuvantarea si cu frica de Dumnezeu, atunci casatoria va fi intr-adevar vrednica de cinste, de vreme ce va uni suflete curate si nepangarite. Atunci sotii vor avea in viata lor de obste armonie, pace si intelegere. Insa daca tanarul inainte de casatoria lui a obisnuit sa traiasca in necuratie si desfrau, la fel va face in casnicie. Pentru o perioada scurta de timp va fi multumit de sotia lui. Dar grabnic se va intoarce la lucrurile de dinainte, la vorbe obscene, glume viclene, fapte de desfrau, pe care nu-mi este ingaduit sa le descriu. i se par dulci, tinere, desfatarile femeii pacatoase ? Imi dau si eu seama de asta. O spune si Scriptura: Miere pica din buzele muierii curve(Pildele lui Solomon 5, 3). Te previn sa nu gusti din ea caci degraba va deveni otrava. Ce spune iarasi Scriptura ? Ca aceasta miere pana la o vreme indulceste gatlejul tau. Iar mai pre urma mai amara decat fierea o vei afla si mai taioasa decat sabia cea de amandoua partile ascutita (Pildele lui Solomon 5, 3-4).

Le-am spus parintilor tai ca trebuie sa te conduca cat mai repede la casatorie, deoarece au raspundere pentru pastrarea curatiei tale. Dar nici tu nu esti lipsit de raspundere. Daca te tavalesti in pacat sa nu-mi spui ca de vina este varsta ta tanara. Daca ar fi asa, ar trebui ca toti tinerii sa faca la fel. Tu esti cel care te impingi singur in foc. Cand te duci la teatru si-ti lasi ochii sa se sature de lucruri necuviincioase si desfranate, nu simti doar atunci putina placere, ci plecand iei impreuna cu tine multe amintiri inflacarate si imbolditoare. Cand auzi povestiri si cantece care nu au alta tema decat amorul nelegiuit, cum vei putea sa-ti pastrezi curatia ? Toate acestea inrobesc mintea si inima. Chiar si atunci cand dormi, le vei vedea in vise, caci de obicei in inchipuirile viselor noptii sunt intiparite poftele zilei.

Asadar, cand iti ranesti sufletul cu privelisti obscene si cuvinte si mai necuviincioase, fara ca mai tarziu sa faci ceva pentru curatirea ranilor tale, cum vei evita decaderea si atacurile celui viclean ? Cand esti atras de ceea ce te vatama si nu de ceea ce iti foloseste, cum iti vei pastra sanatatea ? Infranarea nu este grea, este de ajuns sa o doresti si sa te tii departe de pricinile pacatului. Spune-mi, exista un lucru mai usor decat mersul ? i totusi si acesta devine greu, obositor si dureros pentru unii oameni grasi, neantrenati si comozi. Nimic nu este greu atunci cand vrem. Nimic nu este usor atunci cand nu-l dorim. Toate depind de noi. De faptul daca vrem sau nu sa implinim ceva.

Apostolul Pavel ne povatuieste: Pacea sa urmati cu totii si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pre Domnul (Evrei 12, 14). Spunand aici sfintenie se refera la cumintenie. Ce inseamna cumintenie ? Sa se multumeasca cineva cu sotia lui legitima si sa nu mearga cu alte femei. Cine nu se multumeste cu sotia lui cade in greul pacat al preacurviei. Cel ce savarseste un asemenea pacat, oricat de multe fapte bune ar face, nu se va mantui, dupa cum ne instiinteaza apostolul: Nu va inselati: nici curvarii, nici slujitorii idolilor, nici preacurvarii imparatia lui Dumnezeu nu o vor mosteni (I Corinteni 6, 9-10).

Cu totul neindreptatit este cel care are atata neinfranare incat ajunge la...