S-a întâmplat în 13 aprilie 1862, 13/25
S-a intamplat in 13 aprilie 1862, 13/25: Intra in vigoare, in Romania, Legea asupra presei, cea dintai lege a jurnalistilor din Romania, adoptata de Guvernul Barbu Catargiu. Promulgata de Alexandru Ioan Cuza, aceasta fixa dreptul de a transmite exploatarea operei prin mostenire pe o perioada de 10 ani de []The post S-a intamplat in 13 aprilie 1862, 13/25 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 13 aprilie 1862, 13/25 was first posted on aprilie 13, 2021 at 2:49 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com S-a intamplat in 13 aprilie 1862, 13/25: Intra in vigoare, in Romania, Legea asupra presei, cea dintai lege a jurnalistilor din Romania, adoptata de Guvernul Barbu Catargiu. Promulgata de Alexandru Ioan Cuza, aceasta fixa dreptul de a transmite exploatarea operei prin mostenire pe o perioada de 10 ani de la moartea autorului (13/25). Perioada este cunoscuta prin reformele pe care guvernarea lui Alexandru Ioan Cuza le-a initiat si care in general sunt pozitive. Avem cativa ani in care Romania este reformata fundamental. Suntem intr-o perioada de reforme profunde ale statului roman initiate de catre o elita politico-administrativa coordonata de Cuza. Aceasta a fost educata si cultivata in Occident. Bineinteles ca a preluat legislatia europeana pentru a impreuna Romania din punct de vedere civilizational. E normal sa existe aceleasi mecanisme in tara noastra ca si in Occident. Aceasta, pentru a putea exista o colaborare si un flux comunicational firesc. Legea presei din 1862 a fost, pana in anul 1923, singura lege care garanteaza drepturile scriitorilor si ale artistilor romani . Ea a fost copiata in intregime dupa legea franceza din 1793, asupra proprietatii literare. Legea era insotita de un regulament de aplicare, ce detalia chestiunile administrative impuse de aplicarea ei. Legea a fost adoptata la 1 aprilie 1862 si a ramas in vigoare pana la 1 iunie 1866, la adoptarea Constitutiei din 1866. Dupa acest moment si pana in 1923, valabilitatea ei a constituit subiectul unei dispute pe termen lung a doua curente de gandire juridica. Primul considera ca legea a fost abrogata de drept, cazand sub sanctiunea articolului 130 din noua constitutie, care prevedea ca Din diua punerei in vigore a Constitutiunei de facia sunt abrogate tote dispositiunile de legi, decrete si reglemente si alte acte contrarii cu cele asedete de ea. Al doilea curent, admitea ca legea in ansamblu era neconstitutionala, dar partea ei referitoare la proprietatea literara ramanea in vigoare, aducand ca argument prevederile articolului 19 din aceeasi constitutie. Acesta prevedea ca Proprietatea de orice natura, precum si tote creantele asupra Statului, sunt sacre si neviolabile . Functie de propria interpretare, instantele au tinut cont sau nu de prevederile sale. Au perpetuat o stare de incertitudine si confuzie in randul juristilor. Revista Dreptul , 1893 preciza: Art. 19 din Constitutiune declara sacra si inviolabila proprietatea de orice natura, fara sa stabileasca nici o restrictiune la acest principiu. De aci rezulta ca partea relativa la proprietatea literara, din legea de presa, este astazi in vigoare. Asa fiind, este de mirat cum unele din instantele noastre judecatoare, au ignorat existenta unor asemenea dispozitiuni legislative in rezolvarea cauzelor de aceasta natura. Problema a ramas nerezolvata printr-o solutie legislativa formala, problematica recunoasterii drepturilor autorilor ramanand la discretia instantelor de judecata. Singure tribunalele noastre au discutat mai adeseori aceasta cestiune cautand sa statueze natura dreptului autorilor in contestatiunile ce intamplator li s-a prezentat . Cazuistica fiind foarte redusa, nu s-a putut dezvolta nicio practica...
S-a intamplat in 13 aprilie 1862, 13/25 was first posted on aprilie 13, 2021 at 2:49 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com S-a intamplat in 13 aprilie 1862, 13/25: Intra in vigoare, in Romania, Legea asupra presei, cea dintai lege a jurnalistilor din Romania, adoptata de Guvernul Barbu Catargiu. Promulgata de Alexandru Ioan Cuza, aceasta fixa dreptul de a transmite exploatarea operei prin mostenire pe o perioada de 10 ani de la moartea autorului (13/25). Perioada este cunoscuta prin reformele pe care guvernarea lui Alexandru Ioan Cuza le-a initiat si care in general sunt pozitive. Avem cativa ani in care Romania este reformata fundamental. Suntem intr-o perioada de reforme profunde ale statului roman initiate de catre o elita politico-administrativa coordonata de Cuza. Aceasta a fost educata si cultivata in Occident. Bineinteles ca a preluat legislatia europeana pentru a impreuna Romania din punct de vedere civilizational. E normal sa existe aceleasi mecanisme in tara noastra ca si in Occident. Aceasta, pentru a putea exista o colaborare si un flux comunicational firesc. Legea presei din 1862 a fost, pana in anul 1923, singura lege care garanteaza drepturile scriitorilor si ale artistilor romani . Ea a fost copiata in intregime dupa legea franceza din 1793, asupra proprietatii literare. Legea era insotita de un regulament de aplicare, ce detalia chestiunile administrative impuse de aplicarea ei. Legea a fost adoptata la 1 aprilie 1862 si a ramas in vigoare pana la 1 iunie 1866, la adoptarea Constitutiei din 1866. Dupa acest moment si pana in 1923, valabilitatea ei a constituit subiectul unei dispute pe termen lung a doua curente de gandire juridica. Primul considera ca legea a fost abrogata de drept, cazand sub sanctiunea articolului 130 din noua constitutie, care prevedea ca Din diua punerei in vigore a Constitutiunei de facia sunt abrogate tote dispositiunile de legi, decrete si reglemente si alte acte contrarii cu cele asedete de ea. Al doilea curent, admitea ca legea in ansamblu era neconstitutionala, dar partea ei referitoare la proprietatea literara ramanea in vigoare, aducand ca argument prevederile articolului 19 din aceeasi constitutie. Acesta prevedea ca Proprietatea de orice natura, precum si tote creantele asupra Statului, sunt sacre si neviolabile . Functie de propria interpretare, instantele au tinut cont sau nu de prevederile sale. Au perpetuat o stare de incertitudine si confuzie in randul juristilor. Revista Dreptul , 1893 preciza: Art. 19 din Constitutiune declara sacra si inviolabila proprietatea de orice natura, fara sa stabileasca nici o restrictiune la acest principiu. De aci rezulta ca partea relativa la proprietatea literara, din legea de presa, este astazi in vigoare. Asa fiind, este de mirat cum unele din instantele noastre judecatoare, au ignorat existenta unor asemenea dispozitiuni legislative in rezolvarea cauzelor de aceasta natura. Problema a ramas nerezolvata printr-o solutie legislativa formala, problematica recunoasterii drepturilor autorilor ramanand la discretia instantelor de judecata. Singure tribunalele noastre au discutat mai adeseori aceasta cestiune cautand sa statueze natura dreptului autorilor in contestatiunile ce intamplator li s-a prezentat . Cazuistica fiind foarte redusa, nu s-a putut dezvolta nicio practica...
