Fratele Moise Velescu, armurierul…
Zabovind de curand peste anumite inregistrari pe care le-am cules din intalnirile cu fratii inteleptiti si cu binecuvantarea batranetii, am dat, cu aparte bucurie, de una cu fratele Moise Velescu. Se intampla destul de multi ani in urma, intr-o seara tainic de frumoasa, intr-una din acele intalniri care te bulverseaza, de nu mai stii daca tu le-ai trait, aievea, cu []Zabovind de curand peste anumite inregistrari pe care le-am cules din intalnirile cu fratii inteleptiti si cu binecuvantarea batranetii, am dat, cu aparte bucurie, de una cu fratele Moise Velescu. Se intampla destul de multi ani in urma, intr-o seara tainic de frumoasa, intr-una din acele intalniri care te bulverseaza, de nu mai stii daca tu le-ai trait, aievea, cu fratii, sau ele, momentele acelea, te-au trait realmente pe tine In acea seara (si parte din noaptea de dupa ea), l-am rugat pe fratele Moise sa imi povesteasca despre tineretea sa si am ajuns la momentul stagiului militar. Am retinut de atunci un minunat amanunt. Cata vreme a fost in armata (Regimentul 703 Infanterie Lugoj) si, mai apoi, in poligonul de pe front (e vorba de anii 1942-1943, tot zona Lugoj, unde fusese repartizat), fratele Moise a fost armurier, adica acea persoana insarcinata sa pastreze si sa intretina armamentul din unitatea respectiva. Erau, laolalta cu el, inca vreo cativa armurieri, insa asa dupa cum spunea fratele dar eu eram Armurierul , numai lui i se zicea asa, majuscular.
La un moment dat, dupa ce refuza sa se inscrie la scoala de ofiteri (pentru care insistase extrem de mult unul din colonei, care, imi spunea fratele Moise, tinea la mine ca la copilul lui ), fratele e repartizat vreme de un an de zile la poligonul de pe frontul din Lugoj. Aici il va gasi, de fapt, si intrarea rusilor in tara noastra. Perioada aceasta e una din cele mai frumoase sub raport duhovnicesc. Datorita felului si cuminteniei sale, e indragit si respectat de toate cadrele importante din unitate. Asa se face ca, vreme de un an, imi spunea fratele Moise: In fiecare duminica mergeam la biserica. Acolo am citit toata Biblia, de la inceput pana la capat. Impreuna cu cei patru oameni ai mei. In fiecare seara citeam impreuna din Biblie cu ei, si-n fiecare seara ne rugam si nu va inchipuiti ce era. In poligon era o hala mare. Pe viitorii ofiteri nu-i punea jos sa...
La un moment dat, dupa ce refuza sa se inscrie la scoala de ofiteri (pentru care insistase extrem de mult unul din colonei, care, imi spunea fratele Moise, tinea la mine ca la copilul lui ), fratele e repartizat vreme de un an de zile la poligonul de pe frontul din Lugoj. Aici il va gasi, de fapt, si intrarea rusilor in tara noastra. Perioada aceasta e una din cele mai frumoase sub raport duhovnicesc. Datorita felului si cuminteniei sale, e indragit si respectat de toate cadrele importante din unitate. Asa se face ca, vreme de un an, imi spunea fratele Moise: In fiecare duminica mergeam la biserica. Acolo am citit toata Biblia, de la inceput pana la capat. Impreuna cu cei patru oameni ai mei. In fiecare seara citeam impreuna din Biblie cu ei, si-n fiecare seara ne rugam si nu va inchipuiti ce era. In poligon era o hala mare. Pe viitorii ofiteri nu-i punea jos sa...
