FECIOARĂ ÎNŢELEAPTĂ
Fecioara inteleapta cu candela aprinsa,ce treaza-astepti intruna pe Mirele Slavit,se lasa inserarea pe fata zilei stinsa,iar Fata Lui Slavita nici azi n-a rasarit. Pe cerul larg rasare puzderie de stele,frumosii Lui luceferi rasar in lung si-n lat,dar nici in seara asta nu vezi venind prin eleLuceafarul Iubirii si Soarele-asteptat. Se-ntinde ca o mreaja a somnului []Fecioara inteleapta cu candela aprinsa,ce treaza-astepti intruna pe Mirele Slavit,se lasa inserarea pe fata zilei stinsa,iar Fata Lui Slavita nici azi n-a rasarit.
Pe cerul larg rasare puzderie de stele,frumosii Lui luceferi rasar in lung si-n lat,dar nici in seara asta nu vezi venind prin eleLuceafarul Iubirii si Soarele-asteptat.
Se-ntinde ca o mreaja a somnului ispita,lumina sa ti-o stinga, vegherea sa ti-o ia,dar, suflet alb, pastreaza-ti nadejdea neclintita,caci lupta asteptarii curand se va-ncheia.
Cu candela credintei aprinsa, o, fecioara,ramai spalandu-ti ochii prin lacrimi de-orice somn,in haina curatiei, frumoasa ta comoara,asteapta cu rabdare pe-al Slavei Dulce Domn.
Vegheaza, mai vegheaza, mai sufera o clipa,in candela sleita mai toarna-ti untdelemn,vor trece toate-acestea, vor trece-asa de-n pripacum n-ar fi fost vreodata, cand El va face-un semn.
Dorm toti? O, nu-i nimica! tu rabda si vegheaza.
Plangi mult? E grea vegherea? El stie tu cat plangi.
Dar iata Rasaritul cum tot se lumineazasi-obrazul tau cu lacrimi in slava ti-l rasfrangi.
Rasare Fata Dulce a Celui Care vine,iar Harul intr-o clipa pe veci te-a mangaiat. Cu ce cununi marete de sori si stele plineiti va-mbraca El fata ce-a plans si-a privegheat!TRAIAN DORZ, din Cantarea Cantarilor mele , Editia a II-aEditura Oastea Domnului , Sibiu, 2014
Pe cerul larg rasare puzderie de stele,frumosii Lui luceferi rasar in lung si-n lat,dar nici in seara asta nu vezi venind prin eleLuceafarul Iubirii si Soarele-asteptat.
Se-ntinde ca o mreaja a somnului ispita,lumina sa ti-o stinga, vegherea sa ti-o ia,dar, suflet alb, pastreaza-ti nadejdea neclintita,caci lupta asteptarii curand se va-ncheia.
Cu candela credintei aprinsa, o, fecioara,ramai spalandu-ti ochii prin lacrimi de-orice somn,in haina curatiei, frumoasa ta comoara,asteapta cu rabdare pe-al Slavei Dulce Domn.
Vegheaza, mai vegheaza, mai sufera o clipa,in candela sleita mai toarna-ti untdelemn,vor trece toate-acestea, vor trece-asa de-n pripacum n-ar fi fost vreodata, cand El va face-un semn.
Dorm toti? O, nu-i nimica! tu rabda si vegheaza.
Plangi mult? E grea vegherea? El stie tu cat plangi.
Dar iata Rasaritul cum tot se lumineazasi-obrazul tau cu lacrimi in slava ti-l rasfrangi.
Rasare Fata Dulce a Celui Care vine,iar Harul intr-o clipa pe veci te-a mangaiat. Cu ce cununi marete de sori si stele plineiti va-mbraca El fata ce-a plans si-a privegheat!TRAIAN DORZ, din Cantarea Cantarilor mele , Editia a II-aEditura Oastea Domnului , Sibiu, 2014
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului