Se va desface-odata cortul acesta ce se chema trup, a firii radacini simti-vom cum ni se smulg si ni se rup. Ca scuturam de peste aripi si de pe ganduri tot ce-i lut, ca intr-o ultima privire intoarcem ultimul salut. Ca spunem ultimul adio spre tarmul ospitalier ce ne-a adapostit o clipa iubirea noastra-n drum []Se va desface-odata cortulacesta ce se chema trup,a firii radacini simti-vomcum ni se smulg si ni se rup.

Ca scuturam de peste aripisi de pe ganduri tot ce-i lut,ca intr-o ultima privireintoarcem ultimul salut.

Ca spunem ultimul adiospre tarmul ospitalierce ne-a adapostit o clipaiubirea noastra-n drum spre cer i diafan ne vom desprindeca fulgul dus de-un vant usor,cu aripi largi spre vesnicie,plutind despovarati de dor.

Cocori scapati din Nordul undefiorduri si ghetari se-ntind,de cantec vom umplea naltimea,spre Sudul insorit suindSus, la Picioarele Iubiriide langa care-ntai ne-am smult,ne vom lasa sosind Acasaca de departe, de demult i-n Mana Celui Drag vom punetot ce-am putut pastra din vis:inelul logodirii noastrece ni l-a datcand ne-a trimis.

Poezie a fr. Moise Velescu, din Profetul vremilor noastre , Editura Oastea Domnului Sibiu, 1998