Smerenia nu inseamna ca un pacatos sa se socoteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci aceea este smerenie, cand cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune, si totusi nu cugeta lucruri inalte despre sine, ci zice ca Pavel: Cu nimica pe mine nu ma stiu vinovat, insa aceasta nu []Smerenia nu inseamna ca un pacatos sa se socoteasca pe sine cu adevarat pacatos, ci aceea este smerenie, cand cineva se stie pe sine ca a facut multe si mari fapte bune, si totusi nu cugeta lucruri inalte despre sine, ci zice ca Pavel: Cu nimica pe mine nu ma stiu vinovat, insa aceasta nu ma indrepteaza pe mine (1 Cor. 4, 4). i iarasi: Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu (1 Tim, 1, 15).

Aceea este smerenie, cand cineva cu faptele cele bune ale sale este mai presus de toti, si totusi se injoseste inlauntrul sau. Iara pentru ca sa cunoasteti cat de bine este a nu gandi cineva lucruri inalte despre sine, inchipuiti-va doua trasuri care se intrec intre ele. Tragatorii uneia sa fie dreptatea cu mandria, iar tragatorii alteia pacatul cu smerenia; si veti vedea ca trasura pacatului invinge pe cea a dreptatii; nu pentru ca pacatul ar fi avand asa de multa putere proprie, ci prin taria smereniei celei legate cu dansul. i trasura dreptatii ramane in urma, nu pentru ca dreptatea ar fi foarte slaba, ci pentru greutatea si povara mandriei. Adica, precum smerenia, prin puterea ei cea insemnata, covarseste puterea pacatului si ne ridica pana la cer, asa pe de alta parte, mandria, prin greutatea si povara ei cea mare, pune stapanire pe dreptate si o doboara la pamant.

Si ca sa vezi ca un pacatos smerit intrece pe un drept mandru, adu-ti aminte ele fariseul si ele vamesul din Evanghelie. Multumesc tie, Dumnezeule, ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, desfranati, sau ca si acest vames (Lc. 18, 11). O, ce nebunie! Mandria acestui fariseu nu numai ca il facea sa se inalte pe sine mai presus de tot neamul omenesc, ci intr-un chip nebunesc batjocorea pe vamesul, care sta nu departe de dansul. Dar acesta ce a facut? El nu a rasplatit ocara cu ocara, nu s-a aprins prin batjocorire, ci a suferit totul cu ingaduinta, insa sageata vrajmasului a fost pentru el leac de vindecare, ocara i-a adus lui marire, para cununa de cinste.

Astfel de bine este smerenia, astfel de castig urmeaza, cand cineva nu se tulbura de batjocoriri si nu se iuteste ele semetia altora. Caci noi si ele la cei ce ne batjocoresc putem sa tragem mare folos, precum aceasta s-a intamplat cu vamesul. Adica, pe cand el primea batjocura, s-a dezbracat de pacate, si dupa ce a strigat: Milostiv fii mie, pacatosului , el s-a intors miluit la casa sa, iara acela nu. De aceasta data cuvintele au biruit faptele.

Fariseul, adica, a numarat inaintea lui Dumnezeu dreptatea sa, postul sau si plata zeciuielilor, celalalt insa a grait cuvintele smereniei, si pacatele sale i s-au iertat. Cu toate acestea, Dumnezeu n-a ascultat numai cuvintele acelea, ci s-a uitat in inima elin care ieseau, si aflancl-o smerita si infranta, s-a indurat de dansul, in a Sa iubire de oameni.

Totusi, in toate acestea nu se zice ca noi am putea pacatui ca vamesul, ci numai ca noi trebuie sa fim smeriti ca dansul. Caci daca vamesul, acest mare pacatos, a dobandit harul lui Dumnezeu, pentru ca a fost smerit, in ce treapta inalta trebuie sa eiobaneleasca bunavointa lui Dumnezeu aceia care totodata cu smerenia lor unesc fapte mari si imbunatatite ? De aceea, va rog, va indemn si va conjur sa marturisiti totdeauna cu smerenie pacatele voastre inaintea Domnului! Asa, deschide constiinta ta inaintea lui Dumnezeu, arata-I lui ranile tale, si cere ele la Dansul doctoria cea vindecatoare. El nu te va pedepsi pentru acestea, ci le va vindeca; si daca tu ai vrea sa le taci catre Dansul, El totusi stie totul. Spune-le dar pentru ca aceasta sa-ti foloseasca; spune-I Lui pacatele tale, pentru ca tu sa te eliberezi ele ele, sa te duci de acolo curatit si sa scapi de scaunul cel infricosat al...