21 mai- Sf. Mari Imparati si intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa, Elena. La fiecare 21 mai, marcam sarbatoarea Sfintilor Mari Imparati si intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa, Elena, in Calendarul crestin-ortodox. Calendarul greco catolic mentioneaza, in aceasta zi, sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, iar cel romano-catolic marcheaza sarbatoarea Elenei, []The post 21 mai- Sf. Mari Imparati si intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa, Elena appeared first on Jurnal Spiritual.21 mai- Sf. Mari Imparati si intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa, Elena was first posted on mai 21, 2021 at 2:41 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.com21 mai- Sf. Mari Imparati si intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa, Elena. La fiecare 21 mai, marcam sarbatoarea Sfintilor Mari Imparati si intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa, Elena, in Calendarul crestin-ortodox. Calendarul greco catolic mentioneaza, in aceasta zi, sarbatoarea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, iar cel romano-catolic marcheaza sarbatoarea Elenei, mama imparatului Constantin. Praznicul se afla sub taina Sfintei Cruci, semnul central al crestinismului, fiindca Sfantului Constantin i s-a aratat pe cer semnul Crucii spre biruinta, iar Sfanta Elena, mama sa, a descoperit, la Ierusalim, Crucea pe care Mantuitorul a fost rastignit. Insa Constantin cel Mare, imparat timp de 31 de ani, are merite incontestabile asupra libertatii acordate crestinismului, a facut din comunitatea prigonita o religie libera si chiar privilegiata in imperiu si a asigurat unitatea Bisericii crestine. Importanta Sfantului Imparat Constantin este legata direct de Edictul de la Milano din anul 313, care marcheaza intrarea in legalitate a religiei crestine pe intreg cuprinsul imperiului, dar si pentru organizarea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea in anul 325, ambele momente fiind esentiale in raspandirea religiei crestine. Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus s-a nascut la Naissus (astazi Ni , Republica Serbia) in jurul anului 272, fiind fiul conducatorului de osti roman Constantius Chlorus si al primei sale sotii, Flavia Iulia Helena, fiica unui hangiu, in varsta de numai 16 ani la acel moment, care se nascuse in provincia Bitinia. Desi Constantius Chlorus divorteaza de sotia sa in anul 293, aceasta nu se recasatoreste, ci alege sa traaiasca departe de atentia publica, dar foarte aproape de fiul sau, pe care l-a sprijinit cu dragoste si afectiune. In anul 293, Constantin a fost trimis la curtea lui Diocletian in Nicomidia, imediat dupa numirea tatalui sau ca unul din cei doi Cezari ai Tetrarhiei. In 305, Diocletian si Maximian abdica iar Constantius Chlorus devine Imparat al Imperiului Roman de Apus, insa un an mai tarziu, la 25 iulie, acesta moare dupa ce se imbolnaveste grav in timpul unei expeditii militare. In perioada urmatoare generalul Chrocus alaturi de trupele loiale lui Constantius il proclama pe Constantin Imparat peste provinciile Galia, Britania, Germania si Hispania din Imperiul Roman, stabilindu-si pentru perioada de pana in anul 316 resedinta principala in orasul Trier. Constantin va conduce una din cele mai mare armate ale Imperiului roman, din zona frontierei de pe Rin, acesta avand ca tinte principale reconstruirea si repopularea Galiei dar si securizarea frontierei de pe Rin. Pentru asigurarea stabilitatii imperiului, Constantin realizeaza dese expeditii militare impotriva triburilor rebele germanice, o strategie care a asigurat linistea relativa la frontiera. Dar caracterul providential al lui Constantin pentru crestinism s-a infaptuit in octombrie anul 312 atunci cand inaintea unei lupte decisive cu rivalul sau la tron, Maxentiu cea de la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia in hoc signo vinces (prin acest semn vei invinge ). Apoi, noaptea, in vis, i s-a aratat Mantuitorul, care i-a cerut sa puna pe steagurile armatei sale simbolul Sau, ca semn protector in lupte steagul cu monograma crestina denumindu-se labarum. Ca urmare a semnelor care i s-au aratat, Constantin se converteste de la cultul lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit) cu origini orientale, la crestinism. A urmat batalia cu armata lui Maxentiu formata din 150.000 de soldati, in urma carei oastea lui Constantin, avand doar 20.000 de membri, inregistreaza o izbanda miraculoasa. La finalul luptelor, Constantin arata ca a castigat instinctu divinitatis , adica prin inspiratie divina , inscriptie care se afla dealtfel si pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se pastreaza la Roma. A urmat Edictul de la Milan Mediolanum in ianuarie 313, prin care Imparatul Constantin cel Mare hotaraste caracterul de religie permisa al crestinismului, la fel cu celelalte religii din imperiu, insa momentul este vazut de cercetatori drept punctul in care Constantin devine adevarat protector al religiei crestine: ii scuteste pe preoti de obligatia functiilor municipale si le acorda subventii, elimina din legile penale pedepsele contrare spiritului crestin (rastignirea, zdrobirea picioarelor, sau arderea), imbunatateste conditiile din inchisori, usureaza eliberarea sclavilor, asigura protectie prin lege celor defavorizati saraci, orfani si vaduve, ingreuneaza divortul si pedepseste adulterul, bate moneda cu monograma crestina si, nu in ultimul rand, atribuie Bisericii crestine casele imperiale de judecata (basilikos oikia), nume pastrat in limba romana sub forma de biserica. In anul 325 Constantin a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea care a proclamat invatatura...