Despre Pocaință și spovedanie – Starețul Efrem Athonitul
Taina pocaintei este cea mai mare si mai binecuvantata taina, care ne pregateste minunat pentru ceruri Nici un pacat de pe pamant nu este de neiertat pentru omul care s-a pocait si pentru Dumnezeul iubirii Care il primeste Dumnezeu este multumit si Isi afla odihna in omul care se pocaieste, oricat de pacatos ar fi []Taina pocaintei este cea mai mare si mai binecuvantata taina, care ne pregateste minunat pentru ceruri Nici un pacat de pe pamant nu este de neiertat pentru omul care s-a pocait si pentru Dumnezeul iubirii Care il primeste Dumnezeu este multumit si Isi afla odihna in omul care se pocaieste, oricat de pacatos ar fi fost el. Pocainta este mereu deschisa pentru fiecare om pacatos. Dumnezeu voieste doar marturisirea greselii. De aici inainte se sfarsesc toate. Prin smerenie, ajungem la spovedanie si spovedania aduce curatia, iar curatia aduce vederea lui Dumnezeu.
Lacrimile sufletului pocait curatesc inima, mintea, sufletul, trupul, viata, cuvantul, curatesc chiar si fiecare gest al omului.
Niciodata sa nu pierdem nadejdea. Oricat am cadea si ne-am rani, sa nu deznadajduim. De vreme ce Dumnezeu ne daruieste viata, aceasta constituie o garantie a lui Dumnezeu ca ne asteapta. Daca Dumnezeu nu ar fi preamilostiv, nimeni nu s-ar mantui Hristos ne asteapta, nu trebuie sa intarziem si sa amanam.
Daca harul lui Dumnezeu nu ne lumineaza, nu ne vom schimba. Daca ne schimbam, daca ne pocaim, daca ne gandim sa ne intoarcem, este harul lui Dumnezeu. Insa pentru ca harul lui Dumnezeu sa vina la noi, trebuie sa fim primitori Nepasarea si trandavia impiedica bunatatile lui Dumnezeu sa vina spre noi.
Postul Mare este perioada de curatie, lacrimi, rugaciune si apropiere de Dumnezeu. Biserica, ca mama duhovniceasca ce ne este, are grija de sanatatea sufletului nostru si, printre alte leacuri, ne ofera si leacul postului, al rugaciunii, al milosteniei, al spovedaniei si al Sfintei Impartasanii.
Postul, printre altele, infraneaza poftele dobitocesti pe care le avem si este mereu de folos sufletului si trupului.
Toti suntem pacatosi. Nici unul nu a umblat pe pamant fara de pacat, numai Dumnezeul-om, Iisus Hristos. Prin urmare, toti avem nevoie de pocainta si de intoarcere la Dumnezeu, si doar prin pocainta sincera si spovedanie ne vom curati. Caci oricine vine in lumina sfintei spovedanii va primi iertare de la Dumnezeu prin reprezentantul Sau duhovnicul.
Oricat ne-am murdari si oricat am pacatui, cand ne pocaim, cand ne intoarcem, cand cadem la Dumnezeu cu pocainta curata si marturisire adevarata, e cu neputinta sa nu primim iertare de la Dumnezeu.
Trebuie sa credem pe deplin in puterea Tainei, ca toate primesc iertare si se sterg, si cartea pacatelor noastre devine alba. Ceea ce nu a fost marturisit, aceasta se va judeca. Orice greseala care a trecut prin tribunalul spovedaniei este stearsa si omul trece cu bine.
Virtutea pocaintei niciodata nu ajunge la desavarsire.
Cugetarea la rastignirea, punerea in mormant si Invierea lui Hristos, si la alte cugetari sfinte sa nu inceteze nicicand din lucrarea noastra launtrica, deoarece toata aceasta lucrare este: pazirea mintii, a inimii si a trupului. Cand aceasta lucrare se infaptuieste, cealalta, a diavolului, este alungata. Impiedicam cugetele rele si nu le lasam sa se apropie de noi. i fiecare cuget rau este o muscatura a diavolului. i fiecare muscatura a diavolului are inauntru otrava duhovniceasca. Otraveste inima cu licoarea placerii patimase. Otraveste, de asemenea, si cugetul, caci fiecare imagine scarboasa contine in ea chiar aceasta otrava.
Cand cugetele rele ne inteapa cu otrava placerii si le alungam, cand alungam imaginea rea, pacatoasa, patimasa si scarboasa din inchipuirea noastra, atunci vom scapa de moartea sufleteasca adusa de pacat.
Aceasta o vom izbuti cand vom lucra trezvia. Cand ne vom aduce aminte de moarte, de judecata lui Dumnezeu, de iad, de rai, de vesnicie. Insa cand lasam mintea noastra libera, fara luare-aminte, aceasta libertate o va conduce la risipire. Risipirea va aduce scarbosenie, si in continuare pierzanie. Dar cand suntem cu luare-aminte la ce ni se intampla, cand lucram trezvia si priveghem pentru sufletul nostru, atunci oprim tot acest sir de pacate.
Cartea curata a faptelor noastre se pregateste de aici, precum pasaportul Cand pasaportul sufletului nostru va fi bine intocmit fata de Legea dumnezeiasca, nu ne vor putea opri vamesii vazduhului care impiedica mersul sufletului spre inaltimi. Omul care-si plange pacatele sale nu piere. Omul care plange nu pierde ravna si frica dumnezeiasca din viata sa. Lacrimile pocaintei sunt o imbaiere a sufletului. Pocainta sincera si adevarata ia locul primului...
Lacrimile sufletului pocait curatesc inima, mintea, sufletul, trupul, viata, cuvantul, curatesc chiar si fiecare gest al omului.
Niciodata sa nu pierdem nadejdea. Oricat am cadea si ne-am rani, sa nu deznadajduim. De vreme ce Dumnezeu ne daruieste viata, aceasta constituie o garantie a lui Dumnezeu ca ne asteapta. Daca Dumnezeu nu ar fi preamilostiv, nimeni nu s-ar mantui Hristos ne asteapta, nu trebuie sa intarziem si sa amanam.
Daca harul lui Dumnezeu nu ne lumineaza, nu ne vom schimba. Daca ne schimbam, daca ne pocaim, daca ne gandim sa ne intoarcem, este harul lui Dumnezeu. Insa pentru ca harul lui Dumnezeu sa vina la noi, trebuie sa fim primitori Nepasarea si trandavia impiedica bunatatile lui Dumnezeu sa vina spre noi.
Postul Mare este perioada de curatie, lacrimi, rugaciune si apropiere de Dumnezeu. Biserica, ca mama duhovniceasca ce ne este, are grija de sanatatea sufletului nostru si, printre alte leacuri, ne ofera si leacul postului, al rugaciunii, al milosteniei, al spovedaniei si al Sfintei Impartasanii.
Postul, printre altele, infraneaza poftele dobitocesti pe care le avem si este mereu de folos sufletului si trupului.
Toti suntem pacatosi. Nici unul nu a umblat pe pamant fara de pacat, numai Dumnezeul-om, Iisus Hristos. Prin urmare, toti avem nevoie de pocainta si de intoarcere la Dumnezeu, si doar prin pocainta sincera si spovedanie ne vom curati. Caci oricine vine in lumina sfintei spovedanii va primi iertare de la Dumnezeu prin reprezentantul Sau duhovnicul.
Oricat ne-am murdari si oricat am pacatui, cand ne pocaim, cand ne intoarcem, cand cadem la Dumnezeu cu pocainta curata si marturisire adevarata, e cu neputinta sa nu primim iertare de la Dumnezeu.
Trebuie sa credem pe deplin in puterea Tainei, ca toate primesc iertare si se sterg, si cartea pacatelor noastre devine alba. Ceea ce nu a fost marturisit, aceasta se va judeca. Orice greseala care a trecut prin tribunalul spovedaniei este stearsa si omul trece cu bine.
Virtutea pocaintei niciodata nu ajunge la desavarsire.
Cugetarea la rastignirea, punerea in mormant si Invierea lui Hristos, si la alte cugetari sfinte sa nu inceteze nicicand din lucrarea noastra launtrica, deoarece toata aceasta lucrare este: pazirea mintii, a inimii si a trupului. Cand aceasta lucrare se infaptuieste, cealalta, a diavolului, este alungata. Impiedicam cugetele rele si nu le lasam sa se apropie de noi. i fiecare cuget rau este o muscatura a diavolului. i fiecare muscatura a diavolului are inauntru otrava duhovniceasca. Otraveste inima cu licoarea placerii patimase. Otraveste, de asemenea, si cugetul, caci fiecare imagine scarboasa contine in ea chiar aceasta otrava.
Cand cugetele rele ne inteapa cu otrava placerii si le alungam, cand alungam imaginea rea, pacatoasa, patimasa si scarboasa din inchipuirea noastra, atunci vom scapa de moartea sufleteasca adusa de pacat.
Aceasta o vom izbuti cand vom lucra trezvia. Cand ne vom aduce aminte de moarte, de judecata lui Dumnezeu, de iad, de rai, de vesnicie. Insa cand lasam mintea noastra libera, fara luare-aminte, aceasta libertate o va conduce la risipire. Risipirea va aduce scarbosenie, si in continuare pierzanie. Dar cand suntem cu luare-aminte la ce ni se intampla, cand lucram trezvia si priveghem pentru sufletul nostru, atunci oprim tot acest sir de pacate.
Cartea curata a faptelor noastre se pregateste de aici, precum pasaportul Cand pasaportul sufletului nostru va fi bine intocmit fata de Legea dumnezeiasca, nu ne vor putea opri vamesii vazduhului care impiedica mersul sufletului spre inaltimi. Omul care-si plange pacatele sale nu piere. Omul care plange nu pierde ravna si frica dumnezeiasca din viata sa. Lacrimile pocaintei sunt o imbaiere a sufletului. Pocainta sincera si adevarata ia locul primului...
