S-a intamplat in 30 mai 1431: A fost arsa pe rug Ioana d Arc (supranumita Fecioara din Orl ans ), eroina a poporului francez; in timpul Razboiului de 100 de ani (1337-1453), purtat de Franta impotriva Angliei; aflata in fruntea unei armate, Ioana d Arc (fiica unui taran) a despresurat orasul Orl ans, asediat de englezi, si l-a insotit pe []The post S-a intamplat in 30 mai 1431 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 30 mai 1431 was first posted on mai 30, 2021 at 2:35 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 30 mai 1431: A fost arsa pe rug Ioana d Arc (supranumita Fecioara din Orl ans ), eroina a poporului francez; in timpul Razboiului de 100 de ani (1337-1453), purtat de Franta impotriva Angliei; aflata in fruntea unei armate, Ioana d Arc (fiica unui taran) a despresurat orasul Orl ans, asediat de englezi, si l-a insotit pe regele Carol al VII-lea la incoronarea sa la Reims; tradata si vanduta englezilor, va fi judecata (la Rouen/Franta) de un tribunal ecleziastic, va fi declarata eretica si condamnata la moarte; canonizata in 1920. Ioana d Arc s-a nascut la 6 ianuarie 1412, la Domremy, Franta, un mic sat din ducatul Lorraine, fiind fiica lui Jacques d Arc si a Isabellei, o familie de tarani prosperi.

Copilaria Jhennettei, asa cum era ea alintata, petrecuta alaturi de trei frati si o sora, coincide cu perioada razboiului de o suta de ani dintre Anglia si Franta.

Deprinde, de tanara, mestesugul tesutului si pastoritul, fiind foarte priceputa in toate treburile casnice.

Ioana era linistita, politicoasa, de o mare modestie si extrem de credincioasa. Ea obisnuia sa-i raspunda tatalui sau, care o certa pentru ca dadea de mancare vagabonzilor, ca pentru ea nu conteaza ca sunt vagabonzi daca au nevoie de ea si ca atunci cand faci un act de caritate nu trebuie sa te gandesti la astfel de lucruri, ci trebuie sa-l faci din iubire pentru Dumnezeu si nimic mai mult. Situatia Frantei, in acel moment istoric, arata astfel: in anul 1415, francezii sunt invinsi de catre Henric al V-lea, la Azincourt, iar regele Angliei incepe cucerirea sistematica a Frantei. Apoi a fost incheiat rusinosul tratat de la Troyes urmare a asasinarii ducelui de Burgundia, Ioan fara Frica, de catre oamenii Delfinului , viitorul Carol al VII-lea, iar Henric al V-lea se proclama mostenitor al coroanei Frantei. In acest timp fiul lui Carol al VI-lea si al lui Isabeau de Bavaria este renegat de propria mama si considerat bastard, iar tronul Frantei este promis fiului lui Henric al V-lea, cel care era casatorit cu Caterina de Valois, fiica a lui Carol al VI-lea. La varsta de 13 ani, in timp ce se ruga in bisericuta saracacioasa a satului, Ioana aude un glas tainic, care o indeamna sa mearga la Bourges unde se refugiase Carol al VII-lea ,pentru a salva regatul francez, stapanit in mare parte de englezi. Ea avea sa marturiseasca ulterior: Aveam 13 ani cand am auzit vocea Domnului care m-a ajutat si care m-a indrumat.

Vocea era insotita de o lumina . Mesajul Domnului arata ca ea primise misiunea de a elibera orasul Orleans de sub asediul britanic si sa contribuie la redobandirea, de catre Carol al VII-lea, a tronului Frantei.

In anul 1429, Ioana d Arc ii prezinta, prin mijlocirea guvernatorul provinciei in care locuia, viitorului rege al Frantei, patru profetii, iar acesta este sceptic, la inceput.

Timp de trei saptamani este interogata de prelati si teologi care incearca sa verifice daca tanara spune adevarul, apoi este data pe mana moaselor, pentru a confirma fecioria ei. Ioana inlatura in cele din urma, orice indoiala asupra sa. Viitorul rege constata cu mirare ca tanara cunostea lucruri secrete, pe care doar divinitatea i le-ar fi putut incredinta, astfel Printul mostenitor find convins ca Ioana este trimisa de Dumnezeu si-i incredinteaza comanda trupelor ce asediau orasul Orleans. I se inmaneaza armura, stindard si escorta, dar si spada, pe care ar fi depus-o in biserica Sainte-Catherine-de Fierbois, dupa cum ii indicasera vocile .

Dupa doua luni, la 29 aprilie 1929, ea conducea armata franceza catre victorie, reusind, la o varsta frageda, sa isi impuna autoritatea in fata soldatilor, printr-o disciplina severa, prin sanctionarea corespunzatoare a actelor imorale, si prin respect pentru Dumnezeu. Ioana se distingea prin tunsoarea scurta, baieteasca, trupul ei musculos si indesat, prin faptul ca se imbraca barbateste, purta o armura stralucitoare, calarea un cal alb, tinand intr-o mana spada si in cealalta un stindard alb, toate aceste elemente constituindu-se intr-o simbolistica aparte. Cu toate ca era o luptatoare indarjita, iubea pacea si isi avertiza dusmanii inainte de fiecare batalie sa renunte la lupta, tocmai fiindca ea era un mesager al vointei divine.

La 7 mai 1429 ii constrange pe sefii militari francezi sa ordone asaltul unei noi fortificatii care bloca accesul pe podul Loarei, apoi este ranita la umar de o sageata, insa continua sa conduca asaltul si se regaseste, in final, victoriasa, alaturi de armata sa.

La 18 iunie 1429, la Patay, armata engleza, condusa de Falstaff si Talbot, este din nou infranta. Astfel, aproape intreg teritoriul este eliberat, iar Carol al VII-lea este incoronat, la Reims, rege al Frantei, implinindu-se a doua profetie a tinerei.

Insa noului conducator nu-i pica bine popularitatea imensa de care se bucura tanara copila, astfel ca acesta negociaza incheierea unui armistitiu cu englezii, spre dezamagirea tinerei eroine, care isi vede anulate eforturile sale si ale soldatilor. Ioana reia lupta, alaturi de putinii ostasi care i-au ramas alaturi, insa, in anul 1430, este prinsa intr-o ambuscada, pusa la cale de contele de Luxemburg, care o preda englezilor, in schimbul unei sume de rascumparare echivalenta unui rege. Este acuzata de erezie de catre Universitatea din Paris, care cere sa fie judecata de tribunalul Inchizitiei, doar judecatorii bisericesti avand dreptul sa se ocupe de astfel de cazuri.

Justitia trebuia sa certifice astfel, ca Ioana d Arc ar fi fost o vrajitoare, si tot astfel, ca Regele Carol al VII-lea ar fi ajuns pe tron prin uzurpare, prin masinatiunile diabolice ale unei vrajitoare . Episcopul Cochon este cel care urma sa judece acest caz, insa tanara eroina, care impotriva legilor bisericesti, este tinuta intr-o inchisoare militara, nu recunoaste legitimitatea procesului si apeleaza la ajutorul Romei. In anul 1431, semneaza printr-o cruce, fiindca nu stia sa scrie , un act de abjurare, in cimitirul din Rouen, convinsa fiind documentul se refera la altceva, apoi retracteaza cele continute de actul semnat, fapt pentru care este arsa pe rug, nu inainte de a cere sa se aseze o cruce in varful stalpului. La 30 mai 1431, in piata Vieux-Marche din Rouen, trece astfel la Domnul strigand numele Sau, iar dusmanii ei spuneau, imediat dupa sacrificarea tinerei: Am ars o sfanta ! . Ramasitele sale pamantesti au fost aruncate in Sena. Despre sfarsitul tinerei, Charles Panati scrie in Cartea sfarsiturilor , astfel: Dupa ce hainele i-au fost carbonizate integral desi carnea nu-i fusese atinsa lemnele aprinse au fost trase deoparte pentru ca spectatorii sa vada ca sentinta fusese indeplinita. Au vazut-o...