SLUJBA ŞI INIMA
Hristos ne cere intai inima si numai dupa aceea ne cere slujba noastra. Cine face o slujba fara inima, acela este un slujbas netrebnic si va face o slujba netrebnica, atat pentru Dumnezeu, cat si pentru semenii sai. Unii au aratat, dar altii n-au aratat inca ce poate face harul lui Dumnezeu prin cei ce-si []Hristos ne cere intai inima si numai dupa aceea ne cere slujba noastra. Cine face o slujba fara inima, acela este un slujbas netrebnic si va face o slujba netrebnica, atat pentru Dumnezeu, cat si pentru semenii sai.
Unii au aratat, dar altii n-au aratat inca ce poate face harul lui Dumnezeu prin cei ce-si predau Lui toata inima lor. In fiecare loc unde citim in Cuvantul Sfant ori suntem intr-un loc sfant, ori intr-o adunare sfanta, aceasta este totdeauna cea mai dintai si cea mai puternica dorinta si cerere a lui Dumnezeu: Fiule, da-Mi inima ta! Da-Mi toata inima ta!Inima omului are cel putin trei compartimente nu numai unul.
Primul compartiment este cel al cuvintelor, este constientul omului. Partea aceasta multi o aduc la Dumnezeu si in acest compartiment multi Il primesc pe Dom nul. Vorbesc despre El si Ii promit multe, cu vorba.
Partea a doua a inimii, compartimentul din mijloc, este cel al gandurilor, este subconstientul omului. Partea aceasta la multi oameni este mereu inchisa si ascunsa, spre a nu se vedea ce se face acolo si ce zace. Multi oameni isi aduc la lumina Domnului vorbele lor, dar nu-si aduc in fata si sub stapanirea Lui cele mai multe din gandurile lor. In subconstientul multor oameni zac atatea ganduri pe care omul nu le supune niciodata deplin lui Dumnezeu.
Partea a treia si cea mai adanca a inimii omului este compartimentul inconstientului sau. Sinele cel mai profund, locul simturilor, al instinctelor, al reflexelor, de unde izbucnesc toate, de unde ies toate, unde este radacina tuturor actelor firesti ale omului.
In acest compartiment al inimii lor Il primesc pe Hristos numai cei putini, cei in care Hristos face apoi operatia cea divina, innoirea cea sfanta, transformarea cea dumnezeiasca.
Cuvantul lui Dumnezeu este sabia cea cu doua taisuri care patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, gandurile si simtirile inimii (Evr 4, 12), adica subconstientul si inconstientul, sinele cel profund al omului, de care a spus Mantuitorul nostru Iisus Hristos ca trebuie sa ne lepadam noi neaparat cand venim la El (Mt 16, 24).
Oricine nu-L primeste pe Hristos pana in compartimentul din fundul inimii sale, acela in zadar zice ca este crestin. Radacina raului acolo este: in adancul inimii si oricine nu scoate radacina, in zadar taie lastarii.
Cei mai multi oameni cauta sa taie numai lastarii de la suprafata, sa recunoasca si sa marturiseasca doar pacatele care se vad de departe si care izbesc privirile din afara, dar isi ascund cu grija si nu le scot la vederea si judecata lui Dumnezeu pacatele cele adanci, cele din care izvorasc, de fapt, toate cele din afara. In felul acesta omul se insala toata viata pe sine insusi, crezand ca-i poate insela si pe altii, si pe Dumnezeu.
Mantuitorul nostru Iisus Hristos sta intai la prima usa a inimii noastre cand zice: Iata, stau la usa si bat!Daca I-am deschis prima usa, a cuvintelor, El nu Se opreste la aceasta. Ci daca nu I s-au deschis de la inceput toate usile, El merge mai adanc, la a doua usa, la cea a gandurilor omului, si ii spune: Fiule, da-Mi Mie si gandurile tale! Dupa aceea trece si la usa din fund si-i spune: Fiule, da-Mi Mie si simturile tale! Da-Mi Mie toata inima ta! Lasa-Ma pe Mine sa stapanesc tot sinele tau, toata fiinta ta! Trupul, sufletul si...
Unii au aratat, dar altii n-au aratat inca ce poate face harul lui Dumnezeu prin cei ce-si predau Lui toata inima lor. In fiecare loc unde citim in Cuvantul Sfant ori suntem intr-un loc sfant, ori intr-o adunare sfanta, aceasta este totdeauna cea mai dintai si cea mai puternica dorinta si cerere a lui Dumnezeu: Fiule, da-Mi inima ta! Da-Mi toata inima ta!Inima omului are cel putin trei compartimente nu numai unul.
Primul compartiment este cel al cuvintelor, este constientul omului. Partea aceasta multi o aduc la Dumnezeu si in acest compartiment multi Il primesc pe Dom nul. Vorbesc despre El si Ii promit multe, cu vorba.
Partea a doua a inimii, compartimentul din mijloc, este cel al gandurilor, este subconstientul omului. Partea aceasta la multi oameni este mereu inchisa si ascunsa, spre a nu se vedea ce se face acolo si ce zace. Multi oameni isi aduc la lumina Domnului vorbele lor, dar nu-si aduc in fata si sub stapanirea Lui cele mai multe din gandurile lor. In subconstientul multor oameni zac atatea ganduri pe care omul nu le supune niciodata deplin lui Dumnezeu.
Partea a treia si cea mai adanca a inimii omului este compartimentul inconstientului sau. Sinele cel mai profund, locul simturilor, al instinctelor, al reflexelor, de unde izbucnesc toate, de unde ies toate, unde este radacina tuturor actelor firesti ale omului.
In acest compartiment al inimii lor Il primesc pe Hristos numai cei putini, cei in care Hristos face apoi operatia cea divina, innoirea cea sfanta, transformarea cea dumnezeiasca.
Cuvantul lui Dumnezeu este sabia cea cu doua taisuri care patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, gandurile si simtirile inimii (Evr 4, 12), adica subconstientul si inconstientul, sinele cel profund al omului, de care a spus Mantuitorul nostru Iisus Hristos ca trebuie sa ne lepadam noi neaparat cand venim la El (Mt 16, 24).
Oricine nu-L primeste pe Hristos pana in compartimentul din fundul inimii sale, acela in zadar zice ca este crestin. Radacina raului acolo este: in adancul inimii si oricine nu scoate radacina, in zadar taie lastarii.
Cei mai multi oameni cauta sa taie numai lastarii de la suprafata, sa recunoasca si sa marturiseasca doar pacatele care se vad de departe si care izbesc privirile din afara, dar isi ascund cu grija si nu le scot la vederea si judecata lui Dumnezeu pacatele cele adanci, cele din care izvorasc, de fapt, toate cele din afara. In felul acesta omul se insala toata viata pe sine insusi, crezand ca-i poate insela si pe altii, si pe Dumnezeu.
Mantuitorul nostru Iisus Hristos sta intai la prima usa a inimii noastre cand zice: Iata, stau la usa si bat!Daca I-am deschis prima usa, a cuvintelor, El nu Se opreste la aceasta. Ci daca nu I s-au deschis de la inceput toate usile, El merge mai adanc, la a doua usa, la cea a gandurilor omului, si ii spune: Fiule, da-Mi Mie si gandurile tale! Dupa aceea trece si la usa din fund si-i spune: Fiule, da-Mi Mie si simturile tale! Da-Mi Mie toata inima ta! Lasa-Ma pe Mine sa stapanesc tot sinele tau, toata fiinta ta! Trupul, sufletul si...
