Omilii volumul 3 Sfantul Grigorie Palama Editura Anastasia 2007 Omilia 37 La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria 1. Dorul si datoria au alcatuit, pentru dragostea voastra, omilia noastra de astazi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atentiei voastre cuvantul mantuitor primit in auzul []Omilii volumul 3Sfantul Grigorie PalamaEditura Anastasia2007Omilia 37La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stapanei noastrede Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria1. Dorul si datoria au alcatuit, pentru dragostea voastra, omilia noastra de astazi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atentiei voastre cuvantul mantuitor primit in auzul vostru cel iubitor de cuvantari dumnezeiesti si de a va hrani de aici sufletele voastre si nu numai fiindca voiesc ca pentru dragostea voastra sa imi fac datoria, dupa sfintele randuieli: ci si fiindca, mai mult decat oricare alt subiect, acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine insumi si mai indragit de mine, daca voi rosti cu laude in Biserica minunile pururea Fecioarei si Maicii Domnului. Iar cat priveste dorul, care este, nu unul, ci indoit, acela ma inalta si ma cheama si indeamna, iar datoria neabatut ma constrange, caci singur cuvantul nu se poate apropia de cele ce sunt mai presus de cuvant, precum nici ochiul nu poate privi neabatut la soare. Apoi, iarasi, desi nu se cade a grai cele ce sunt mai presus de cuvant, insa, pentru iubirea de oameni, ni se ingaduie totusi sa slavim pe cele slavite, si desi trebuie ca cele ce sunt de neatins sa ramana neatinse, putem, prin cuvinte, sa ne platim datoria si sa ne exprimam acest dor catre Maica Domnului, cantand-o dupa putere.2. i daca cinstita este moartea cuviosilor si pomenirea dreptului cu lauda (Ps. 115:6) oare cu cat mai mult se cuvine sa facem, cu cele mai inalte cuvinte de lauda, pomenirea Adormirii pururea Fecioarei si Maicii Domnului, Sfanta Sfintelor, din care purcede toata sfintirea catre sfinti? Precum si facem, cand o praznuim, astazi fiind Sfanta Ador mire si mutare la viata a Maicii Domnului. Maica Domnului, fiind cu putin micsorata fata de ingeri, este fara de asemanare mai presus de ingeri, de arhangheli si de toate puterile cele mai presus de lume, prin apropierea de Dumnezeu mai presus de toate, si prin minunile ce din veac sunt scrise despre aceasta si savarsite in ea.3. Caci pentru ea mai dinainte s-au vestit dum nezeiesti profetii ale profetilor celor inspirati de Dumnezeu. Minuni mai dinainte au inchipuit cea mai mare minune a tot pamantul care este aceasta pururea Fecioara si Maica. Schimbari ale neamu rilor si lucrurilor au deschis drum implinirii acestei noi taine. Pronii ale Duhului Sfant, mai dinainte au inchipuit adevarul ce avea sa fie. Ea este sfarsitul, sau mai curand, inceputul si radacina atator minuni si lucrari ale lui Dumnezeu, fagaduinta Lui cea plina de rod catre Ioachim si Ana, aceste culmi ale virtutii, care erau fara de copii din tinerete, ca sa nasca la vremea unei batraneti inaintate pe cea care fara de samanta avea sa nasca pe cel nascut fara de ani din Dumnezeu Tatal Cel mai inainte de veci. i iarasi rugaciunea celor care au nascut-o intr-un chip atat de neobisnuit pe cea care avea sa nasca, intr-un chip si mai neobisnuit, au facut legamant sa dea inapoi Daruitorului pe cea daruita. Prin aceasta preavrednica rugaciune mai presus de fire, s-a petrecut mutarea Maicii Domnului inca de prunca din casa tatalui sau in casa lui Dumnezeu. Neobisnuita ei petrecere nu a fost pentru putina vreme, ci patru ani in insasi Sfanta Sfintelor unde s-a hranit cu comoara hranei celei izvorate din purtarea de grija a ingerilor, din care hrana Adam nu a ajuns sa guste, caci altminteri nu ar fi cazut din viata, precum nu a cazut aceasta fecioara preacurata, macar ca pentru Adam si pentru a fi aratata fiica a lui Adam, s-a supus pentru putina vreme cerintelor firii, ca si Fiul ei, mutandu-Se astazi de pe pamant la ceruri.4. Caci din negraita hrana aceea s-a petrecut cea mai de taina iconomie a logodnei, straina unire si mai presus de cuvant, prin Arhanghelul pogorat din cer, la porunca si indemnul lui Dumnezeu, intorcand pedeapsa Evei si a lui Adam spre tamaduirea de blestemul lor pe care l-a preschimbat in binecuvan-tare. Caci a poftit in chip tainic frumusetea pururea Fecioarei acesteia, Imparatul a toate, precum mai dinainte a grait David, si a plecat cerurile si a umbrit-o pe ea sau mai curand a salasluit intru ea puterea cea enipostaziata a celui Preainalt. Caci nu prin intuneric si foc, precum la vazatorul de Dum nezeu Moise, nici ca la profetul llie in furtuna, nici in nor si-a aratat venirea, ci nemijlocit si fara val puterea Celui Preainalt a umbrit pantecele preacurat si feciorelnic. Nimic nu a mijlocit intre ei, nici aer, nici vazduh, nici altceva dintre cele simtitoare sau dintre cele mai presus de ele, iar aceasta nu mai este doar simplu umbrire, ci curata unire.5. Dar fiindca ceea ce umbreste transmite propria forma si imprima chipul propriu in cel umbrit, ceea ce a avut loc in pantece nu numai unire simpla a fost, ci si plamadire, fiind format din ambele, din puterea celui Preainalt si din pantecele preasfant si feciorelnic, din care s-a intrupat Cuvantul lui Dum nezeu. In acest chip, s-a adapostit negrait in ea, si din ea s-a nascut cu trupul Cuvantul lui Dumnezeu, si a fost vazut pe pamant si amestecat cu oamenii laolalta (Octoih, Stihira Nascatoarei de Dumnezeu, glas plagial 4).

A indumnezeit firea noastra si ne-a daruit noua, dupa spusa dumnezeiescului Apostol, pe cele la care si ingerii doresc sa priveasca . (I Petru, 1:12). i aceasta este lauda cea peste fire si slava cea preaslavita a acestei Pururea Fecioare Maici fata de care orice minte si tot graiul, chiar de ar fi in geresti, se micsoreaza. Iar cat despre cele referi toare la nasterea cea negraita cine oare ar avea grai sa graiasca? Caci impreuna lucrand si impreuna patimind prin aceasta desertare din inaltime a Cuvantului lui Dumnezeu, cu impreuna slava a fost slavita si pe drept cuvant a fost preainaltata, adaugand mereu cele mai mari daruri la celelalte mai presus de fire daruite de mai inainte. Dar chiar si dupa urcarea la ceruri a Celui Care a luat trup dintr-insa, prin lucrarile cele mai presus de minte si de cuvant plinite in aceasta de catre El, a fost ca si cand ar fi inzestrat-o cu noi si mari daruri. Prin infranarea cea mai aspra si prin felurite chipuri ale nevointei duhovnicesti, prin rugaciunile cele pentru intreaga lume, de asemenea, cu ostenelile, sfatuirile si invataturile catre cei care mergeau pana la marginile lumii sa propovaduiasca pe Dumnezeu, tuturor acestora ea insasi le-a fost singura intarire, si mangaiere, fiind ascultata si cercetata si impreuna lucra toare la propovaduirea pretutindenea a dumnezeiestii Evanghelii. i astfel a aratat o pilda de viata in lupta aspra si o petrecere desavarsite, dupa minte si cuvant.6. Asadar pentru aceasta si moartea ei de viata purtatoare a fost mutare la viata cereasca si nemuritoare. Iar pomenirea acesteia este sarbatoare plina de bucurie si lauda intregii fapturi, nu numai pentru ca S-a reinnoit pomenirea minunilor Maicii Domnului, ci se adauga la acestea si minunea comuna si noua a adunarii sfintilor Apostoli din toate neamurile la preasfanta ei inmormantare, si cantarile acelea de Dumnezeu insuflate si de Dumnezeu descoperite, slujirile ingeresti, corurile si liturghiile ingeresti si ale Apostolilor. Sfintii Apostoli au petrecut-o, au urmat-o, au conlucrat si s-au impotrivit impreuna rautatii, au ajutat si au fost ajutati si impreuna au slujit si cantat, cu toata puterea, cu cei care pururea preamaresc trupul acela de viata incepator si de Dumnezeu daruit, tamaduirea mantuitoare a neamului nostru, lauda intregii fapturi. Sfintii Apostoli, luptand si impotrivindu-se in ascuns si stand impotriva prigonitorilor evrei, care cu bratul si cu hula se ridicau impotriva ei si a lui Dumnezeu, au preaslavit acest trup la care insusi Domnul Savaoth si Fiul pururea Fecioarei acesteia, in chip nevazut, au fost de fata si i-au adus cinstire Maicii Domnului la obstescul sfarsit. i a primit in dumnezeiestile maini si Duhul cel purtator de Dumnezeu al Maicii lui Dumnezeu, prin Care si cu Care trupul insotindu-se spre vietuire vesnica, s-a mutat la salasul cel ceresc, precum se cuvenea si era potrivit cu aceasta de la inceput si pana acum.7. Caci au fost multi cei ce din veac au dobandit dumnezeiasca bunavoire, slava si putere, precum spune si David, Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule, si foarte s-a intarit stapanirea lor si-i voi numara pe ei si mai mult decat nisipul se vor inmulti (Ps. 138, 1-18). i multi au dobandit bogatie si multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai intrecut pe toate. (Pildele lui Solomon, 31:29), atat cat a fost cu putinta sa spuna. Caci singura stand intre Dumnezeu si intreg neamul omenesc, L-a facut pe Dumnezeu Fiul Omului, pentru ca fii ai lui Dumnezeu sa-i faca pe oameni, pamantul, cer si omenirea a indumnezeit-o. i singura intre toate femeile, Maica a Domnului, a nascut cu firea, mai presus de fire, pe Dumnezeu, fiind, prin nasterea ei negraita, imparateasa a fapturii celei din lume si celei mai presus de lume. i astfel inaltandu-i pe cei supusi ei, prin ea, si i-a facut pe cei supusi ei ucenici ceresti in loc de pamantesti. Iar ea insasi s-a impartasit de cea mai buna virtute si de cea mai inalta putere, a fost invrednicita de ungerea cea din ceruri prin Duhul Sfant, fiind randuita cea mai inalta intre cele inalte si imparateasa preafericita a neamului fericitilor alesi.8. Iar acum are cerul cuvenit salas, fiindca prin ea a venit imparatia, la care s-a mutat de la pamant astazi, si sade de-a dreapta imparatului a toate in haina aurita si preainfrumusetata dupa spusa profetului psalmist cu privire la ea. Cu haina aurita (Ps. 44 :11) vei cugeta trupul acela de Dumnezeu stralucit, preainfrumusetat de felurimi de virtuti; caci numai ea are loc in cer cu trupul cel preaslavit de Dumnezeu, impreuna cu Fiul Sau. Caci nu a tinut pana la sfarsit pamantul si mormantul si moartea trupul cel incepator al vietii si primitor de Dumnezeu, salas ceresc si mai desfatat decat cerul cerurilor. Caci daca un suflet care a dobandit harul, este salas al lui Dumnezeu si catre ceruri urca atunci cand este dezlegat de cele de aici, precum si s-a facut prin multe aratat si precum credem, cum oare nu va fi inaltat de la pamant la ceruri tocmai trupul care nu numai ca a primit in sine pe insusi Fiul Lui Dumnezeu cel Unul nascut si mai inainte de veci, izvorul cel pururea curgator al harului, ci I-a si dat nastere? Aceea care numai de trei ani fiind, mai inainte ca Pruncul cel ceresc sa se salasluiasca in ea si sa imbrace trup din ea, salasluindu-Se in Sfanta Sfintelor, fiind daruita cu atatea si atatea daruri, si petrecand cu trupul mai presus de ceruri si cu adevarat mai presus de lume, va fi oare cu putinta sa devina pamant supunandu-se stricaciunii mortii? i ce noima ar putea avea aceasta pentru cineva care cugeta rational?9. Pentru aceasta, trupul care a nascut astfel impreuna se preaslaveste cu slava celui nascut din ea, cuvenita lui Dumnezeu. i va invia, dupa cantarea profetica, impreuna cu Cel Care mai inainte a inviat a treia zi, Hristos, ca una care era chivotul sfintirii Lui (Ps. 131:8). i s-a facut instiintare ucenicilor despre invierea ei din morti. Caci numai acoperamintele si giulgiurile de ingropaciune au ramas in mormant si numai acestea au fost gasite in el de catre cei ce venisera sa caute, precum si mai inainte s-au gasit la Fiul ei si Stapanul nostru (Luca, 24 :12). Caci nu era de trebuinta ca ea sa petreaca in pamant chiar si numai pentru putina vreme, pre cum Fiul si Dumnezeul ei a petrecut in mormant timp de trei zile. Drept aceea, pe drept cuvant a fost ridicata din groapa la salasul cel mai presus de ceruri de unde iarasi, ce margaritare stralucitoare si ce haruri dumnezeiesti au luminat pana la pamant, straluminand toata suflarea de pe...