din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Simeria 17 august 1985 Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru semenul sau . i ei si-au dat viata pentru noi. Constantin Brancoveanu jertfa lui, marturisirea lui a lui tefan, a lui Mircea ale tuturor Aduceti-va aminte de mai-marii vostri. Ce porunca []din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Simeria 17 august 1985Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru semenul sau . i ei si-au dat viata pentru noi. Constantin Brancoveanu jertfa lui, marturisirea lui a lui tefan, a lui Mircea ale tuturorAduceti-va aminte de mai-marii vostri. Ce porunca dumnezeiasca, sfanta si puternica este aceasta! Cine nu-si aduce aminte de inaintasii sai, de mai-marii sai, de parintii poporului sau, de stramosii sai in credinta si in viata, acesta este un om nenorocit. E ca un fir de iarba taiat, rupt de radacina sa, care se usuca si pe care-l duc vanturile si apele, fara sa mai aiba nici prezent, nici viitor. Pe noi, Dumnezeu ne-a nascut din niste parinti mari si sfinti. Poporul nostru s-a nascut o data cu credinta in Dumnezeu! Stramosii nostri nu L-au aflat pe Hristos dupa secole de paganism si de intuneric, ca alte popoare. De aceea, trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru parintii nostri, care de la inceputul vietii lor si-au deschis inima pentru adevarul lui Dumnezeu; pentru adevarul acestei mari credinte.

Am vorbit in zeci de randuri despre datoria noastra eterna si sfanta de a ne simti totdeauna legati de trecutul nostru, de parintii nostri, de inaintasii sfinti care ne-au lasat noua nu numai marturia frumoasa a credintei, a vitejiei, a harniciei si a cinstei lor in toate semnele nemuritoare semanate de-a lungul si de-a latul patriei noastre; ci ne-au lasat Cuvantul cel Sfant al lui Dumnezeu, dovada credintei lor, invatatura lor nemuritoare si porunca lor sa le urmam credinta. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au vestit voua Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire Acesta este prezentul: sa ne uitam cu bagare de seama la sfarsitul felului de vietuire al parintilor si inaintasilor nostri. i-o porunca pentru tot viitorul: urmati le credinta!Cum putem noi cinsti pe inaintasii nostri? Cum putem noi sa ne aratam vrednici de ei, decat evocand mereu amintirea lor; zugravindu-ne mereu in fata noastra frumoasele lor exemple de viata, de cinste, de demnitate, de munca, de eroism, de dragoste fata de Dumnezeul parintilor nostri, de pamantul si de cerul acestei patrii. De pamantul acesta in care zac osemintele marilor si sfintilor nostri inaintasi; si de cerul acesta in care sunt inaltate sufletele lor si se roaga sa fim vrednici de ei si sa ne putem incheia si noi stralucit ca si ei felul de viata in care trebuie sa traim si noi. Ca sa putem ajunge sa mostenim acel cer...