Ca raspuns la posibilitatea dialogului intre Crestinismul Ortodox si diferitele religii necrestine, cititorilor li s-au prezentat marturiile a trei crestini ortodocsi, care, pe baza invataturii ortodoxe de credinta si a propriei lor experiente, confirma ceea ce Biserica Ortodoxa a marturisit intotdeauna: ca ortodocsii crestini nu au nicidecum acelasi Dumnezeu , ca si asa-zisele religii monoteiste, care []Ca raspuns la posibilitatea dialogului intre Crestinismul Ortodox si diferitele religii necrestine, cititorilor li s-au prezentat marturiile a trei crestini ortodocsi, care, pe baza invataturii ortodoxe de credinta si a propriei lor experiente, confirma ceea ce Biserica Ortodoxa a marturisit intotdeauna: ca ortodocsii crestini nu au nicidecum acelasi Dumnezeu , ca si asa-zisele religii monoteiste, care nu recunosc Sfanta Treime; ca dumnezeii paganilor sunt de fapt idoli; si ca experientele pe care le procura acesti dumnezei , cu puterile lor, sunt de natura satanica. Aceasta invatatura nu se contrazice deloc cu cuvantul Sfantului Apostol Petru, care spune ca Dumnezeu nu este partinitor. Ci, in orice neam, cel ce se teme de El si face dreptate este primit de El (Fapte 10,34-35). Sau al Sfantului Apostol Pavel, care zice: Dumnezeu, in veacurile trecute, a lasat ca toate neamurile sa mearga in caile lor. Desi El nu S-a lasat pe Sine nemarturisit, facandu-va bine, dandu-va din cer ploi si timpuri roditoare, umpland de hrana, si de bucurie inimile voastre (Fapte 14,16-17). Dar cei care traiesc in robia lui Satan, stapanitorul lumii acesteia, in intunericul lipsit de lumina Evangheliei lui Hristos, vor fi judecati de glasul propriei lor constiinte, pe care Dumnezeu le-a lasat-o tuturor, indiferent de robia in care se afla. Dar pentru crestinul, caruia i s-a daruit dumnezeiasca descoperire de sus si care este vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun dialog in afara credintei sale sfinte. Sa ascultam deci, cuvantul Apostolului Pavel, care zice: Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul? i ce invoire este intre Hristos si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu. a zis: Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu . De aceea:,,Iesiti din mijlocul lor si va osebiti , zice Domnul (II Cor. 6,14-17). Chemarea crestinilor este mai curand aceea de a aduce ei lumina Crestinismului ortodox la popoarele pagane, asa cum a facut odinioara si Sfantul Apostol Petru cu casa tematoare de Dumnezeu a sutasului Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel sa paraseasca si ei intunericul necredintei si sa se uneasca cu turma Bisericii lui Hristos, la care si ei sunt chemati. Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti de adevarul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Dar multi dintre cei care se considera crestini, nu-si dau seama de diferenta radicala si ireductibila dintre Crestinism si toate celelalte religii pagane. i chiar cei care isi dau seama de aceasta diferenta, nu au discernamantul duhovnicesc de a deosebi intre diferitele experiente spirituale , discernamant despre care se vorbeste in scrierile ortodoxe patristice si in Vietile Sfintilor numit acolo dreapta socoteala -, pe care Sfanta Biserica Ortodoxa l-a avut si il are de aproape 2000 de ani. In absenta acestei constiinte si a acestui discernamant, prezenta din ce in ce mai intensificata a religiilor orientale in mijlocul maselor occidentale si, de asemenea, est europene (n.tr.), seamana confuzie si in mintile multora ce isi zic crestini. Cazul lui Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi calugar catolic in urma cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult inainte de inovatiile radicale ale Conciliului Vatican II -, el si-a sfarsit zilele, proclamand egalitatea dintre experientele crestine si cele ale budismului Zen si ale altor religii pagane. Ceva a patruns in atmosfera cam in ultimii douazeci de ani, care a erodat si ultimile ramasite ale unei mentalitati crestine sanatoase, ramase in Bisericile Protestanta si Catolica. Acest ceva ataca acum si adevarata Biserica, adica Sfanta Ortodoxie. Dialogul cu religiile necrestine este mai curand rezultatul decat cauza aparitiei acestui nou duh . In capitolul ce urmeaza vom examina cateva din aceste miscari religioase orientale care au avut o influenta covarsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne cu deosebire asupra incercarilor de dezvoltare a unui sincretism intre crestinism si religiile orientale care s-a manifestat mai ales in zona experientelor spirituale . In cadrul acestor incercari s-a mers pana la indrazneala de a afirma ca traditiile filocalice ale Ortodoxiei isi au, de fapt, originea in Extremul Orient si ca de acolo ne vine si rugaciunea lui Iisus si contemplatia mistica ortodoxa! Dupa ce vom fi lamurit statutul unor astfel de afirmatii, vom putea sa aratam clar ce diferenta, ca de la cer la pamant, exista intre experientele spirituale crestine si cele necrestine, cat si extremul pericol care se ascunde in filosofia religioasa, care sta la baza acestui sincretism mincinos. Yoga crestina Yoga hindusa este cunoscuta in Vest de mai multe decenii, ea dand nastere, mai ales in America, nenumaratelor secte si mai ales nenumaratelor forme de fizioterapii, care nu-si afirma nici un continut religios. Acum aproape douazeci de ani, un calugar francez benedictin si-a notat experientele incercate, pe cand se straduia sa faca din Yoga o practica crestina. Descrierile ce urmeaza sunt luate din cartea lui.[1] Yoga hindusa este o practica ce presupune o viata disciplinata pana la asceza, care include controlul respiratiei si anumite pozitii fizice, ce produc o stare de relaxare, stare ce favorizeaza efortul de meditatie. Cu ajutorul mantrelor si diferitelor rostiri de formule sacre se obtine o concentrare psihica mai buna. Esentiala in yoga nu este atat disciplina in sine, cat meditatia la care trebuie sa se ajunga. Autorul are dreptate, atunci cand scrie: Scopurile pe care le urmareste yoga hindusa sunt strict spirituale. A uita acest fapt si a retine doar aspectul fizic al acestei discipline stravechi, prin care sa se urmareasca doar frumusetea si sanatatea fizica, echivaleaza cu o tradare . Trebuie insa sa se stie ca cel care nu urmareste decat aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja catre anumite atitudini spirituale si chiar experiente, de care nici macar nu este constient, dupa cum se va vedea in continuare. Acelasi autor spune mai departe: Arta unui yoghin este aceea de a obtine tacerea totala, de a se goli de orice ganduri si iluzii, de a elimina si uita toate ideile pe care le-a nutrit vreodata, cu exceptia uneia: ca sinele adevarat al omului este de natura divina, ca el (omul) insusi este Dumnezeu si ca restul este tacere . Bineinteles ca aceasta nu este o idee crestina, ci una pagana. Caci scopul Yogai crestine este de a folosi tehnica yoga sub numele de meditatie crestina , pentru a obtine efecte de relaxare, multumire si pasivitate mentala, care sa favorizeze receptarea fara impedimente a ideilor si experientelor cu finalitate demonica. De indata ce veti executa respectiva mudra sau asana (pozitii yoga) corpul dumneavoastra se va relaxa si va va cuprinde o senzatie generala de bine . Exercitiile produc un efect de un calm exceptional . Relaxarea generala se instaleaza inca de la inceput, cu o senzatie foarte durabila de bine si chiar euforica. Daca nervii ne sunt tensionati si surmenati, ei, prin aceste exercitii, se calmeaza si oboseala dispare in scurt timp . Scopul eforturilor unui yoghin este acela de a-si amuti sinea ganditoare si de a inchide ochii in fata tuturor ispitelor . Starea euforica pe care o produce yoga se poate numi foarte bine: o stare de sanatate, care ne ingaduie sa facem mai mult si mai bine pe plan fizic mai intai, apoi pe planul spiritual al religiei crestine. Cuvantul cel mai apt sa descrie aceasta stare, este acela de multumire; o multumire atat trupeasca, cat si sufleteasca, care ne predispunela o viata spirituala . Aceasta stare schimba intreaga personalitate a celui ce o incearca: Hatha Yoga influenteaza caracterul in bine. Dupa cateva saptamani de exercitii, persoana adulta admite ca nu se mai recunoaste pe sine, si oricine va putea constata schimbari in modul sau de a fi si de a reactiona. El este mai bland si mai intelegator. Primeste cu calm orice intamplare. Este multumit Intreaga sa personalitate este schimbata si el insusi si-o simte din ce in ce mai deschisa; de aici decurge o conditie aproape permanenta de euforie si de multumire . Dar acestea nu sunt decat fazele intermediare premergatoare atingerii scopului, la care se ajunge nu dupa mult timp. Devenind in doar cateva saptamani foarte contemplativ, am observat ca rugaciunea mea capata caracteristici cu totul noi . Ajungand la o stare extraordinara de calm, autorul remarca usurinta cu care se putea concentra asupra unui obiect oarecare . El devenea mai receptiv la impulsurile si sugestiile ce-i veneau din cer . Prin practica Yoga persoana devine mai receptiva si mai supla in gandire, si astfel mai deschisa fata de schimburile personale dintre suflet si Dumnezeu, care sunt semnele unei vieti cu adevarat mistice . Chiar si pentru un yoghin incepator rugaciunea este dulce si imbratiseaza omul in intregime . Persoana este relaxata si gata sa vibreze la atingerea Duhului Sfant, si sa primeasca cu bucurie ceea ce Dumnezeu, in bunatatea Sa, binevoieste sa ne lase sa simtim . Ne vom pregati fiinta, astfel incat ea sa fie in permanenta pregatita pentru aceasta cuprindere, aceasta apucare, care este, fara indoiala, cea mai inalta forma a contemplatiei crestine . In fiecare zi exercitiile si intreaga disciplina Yoga faciliteaza curgerea in mine a harului lui Hristos. Foamea de Dumnezeu creste in permanenta, la fel si setea mea de dreptate si dorinta arzatoare de a fi crestin in adevaratul sens al cuvantului . Oricine intelege natura inselaciunii diavolesti sau a falsei experiente duhovnicesti (vezi mai jos capitolul despre Inselaciunea diavoleasca ) si va identifica in descrierea acestei mostre de Yoga crestina tocmai trasaturile persoanei, care, din punct de vedere spiritual, rataceste, fie in directia religiilor pagane, fie in cea a experientelor crestine sectare. In amandoua aceste directii avem de-a face cu aceeasi deschidere si cu aceeasi dorinta de a fi cuprins sau apucat de un duh ; aceeasi cautare, nu de Dumnezeu, ci de consolari spirituale , aceeasi auto-intoxicare care este luata drept stare de gratie ; aceeasi usurinta de necrezut cu care oricine devine deodata contemplativ si mistic ; aceleasi revelatii mistice si stari pseudo-spirituale. Acestea sunt trasaturile distinctive ale tuturor acelora care se afla in aceasta stare aparte de inselaciune diavoleasca. Insa autorul acestei asa-zise Yoga crestina , fiind calugar benedictin, mai adauga niste meditatii speciale, atat de graitoare pentru duhul misticii romano catolice din ultimele sute de ani, in care este ingaduit jocul pe teme crestin al tuturor fanteziilor. Astfel, in urma meditatiei pe o tema din slujba catolica de Craciun, el incepe sa vada Pruncul in bratele Mamei Sale: Privesc; nimic altceva. Idei, imagini, asociatii de idei: Mantuitor-Rege-Lumina-Nimb-Pastor-Prunc, din nou Lumina se perinda unele dupa altele si trec pe langa mine Toate aceste piese dintr-un joc magic de cuburi puse la un loc imi naste in minte o idee o viziune tacuta a intregului mister al Nasterii lui Hristos . Orice persoana, cat de putin avizata asupra trairii duhovnicesti ortodoxe, vede ca acest biet yoghin crestin este victima unor demoni mai marunti, care ii pandesc pe cautatorii de experiente spirituale . El nici macar n-a vazut un inger de lumina , ci a cazut prada propriilor sale inchipuiri religioase , produse de o minte bolnava si de o inima total nepregatite pentru purtarea unui razboi nevazut contra inselaciunilor diavolesti. Astfel de meditatii se practica astazi intr-un numar important de manastiri romano-catolice.

Faptul ca aceasta carte se incheie cu un articol semnat de traducatorul francez al Filocaliei, dandu-se chiar si cateva fragmente de texte filocalice, nu demonstreaza altceva decat prapastia care ii desparte pe acesti diletanti de adevarata spiritualitate ortodoxa, spiritualitate ce ramane cu desavarsire ascunsa de ochii inteleptilor contemporani, care nu ii pricep nici macar limbajul. O indicatie suficienta pentru incompetenta autorului de a recepta corect mesajul Filocaliei, este ca el numeste rugaciune a inimii , gestul facil de a recita silabe in ritmul batailor inimii. Or, in traditia patristica ortodoxa rugaciunea inimii este una din cele mai inalte forme de rugaciune, dobandita foarte rar de monahi, dupa multi ani de nevointe ascetice si sub indrumarea unui duhovnic incercat. Vom comenta pe larg pericolul practicarii acestei yoga asa-zise crestin, cand vom vedea ca are trasaturi comune cu alte forme de meditatie orientala, care li se ofera credinciosilor crestini din zilele noastre. 2. Zen-ul crestin Cartea preotului catolic irlandez William Johnston Christian Zen (Harper & Row, New York, 1971) descrie mai pe intelesul tuturor o alta practica religioasa orientala. Acest autor porneste, ca si autorul cartii Yoga crestina din acelasi punct: un sentiment de adanca nemultumire Fata de crestinismul occidental, in general, si dorinta de a-l imbogati cu dimensiunea unei contemplatii pierdute. Foarte multi, pierzand legatura cu vechile forme de rugaciune, si care, in acelasi timp, nu mai sunt multumiti de pietatea trecutului, cauta ceva care sa satisfaca aspiratiile sufletului modern . Contactul cu spiritualitatea Zen a deschis noi cai, descoperindu-mi ca exista in crestinism posibilitati la care nici nu visasem . O persoana poate sa practice Zen-ul ca pe o modalitate de a-si largi si adanci propria credinta crestina . Tehnica zen-ului japonez este foarte asemanatoare cu yoga indiana din care de fapt si deriva -, desi este cu mult mai simpla. Este vorba tot de o postura corporala (dar lipseste varietatea posturilor fizice din yoga), de o tehnica a respiratiei, de repetarea unei formule sacre dupa dorinta, precum si alte mici detalii caracteristice zen-ului. Scopul lor este, insa, identic cu cel din yoga: Parasirea gandirii rationale si atingerea unei stari de liniste si de meditatie calma. Pozitia sezand impiedica ratiunea discursiva si gandirea si faciliteaza coborarea in centrul propriei fiinte, printr-o contemplare tacuta si lipsita de imagini . Senzatia astfel obtinuta este asemanatoare aceleia de pe urma consumului de droguri, caci persoanele care au folosit sau folosesc droguri inteleg intrucatva natura experientelor Zen, fiind sensibilizati asupra faptului ca in mintea omeneasca exista adancimi demne de explorat . Toate acestea nu impiedica deschiderea catre o noua abordare a lui Hristos, mai putin dualista si mai apropiata de conceptia religioasa orientala . Chiar si cel mai incepator in meditatia Zen are posibilitatea sa atinga o senzatie de comuniune si sa aiba sentimentul unei prezente supranaturale , impreuna cu savoarea unei taceri mistice ; prin Zen, starea de contemplatie, care...