Vorbirea fratelui Traian (Bucuresti) la nunta de la Lozna (Botosani) mai 1981 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh! Din toata inima spunem: Slavit sa fie Domnul! Am citit cu catva timp in urma un articol scris de fratele Traian Dorz despre adunarea Oastei Domnului care a avut loc in 12 []Vorbirea fratelui Traian (Bucuresti) la nunta de la Lozna (Botosani) mai 1981In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!Din toata inima spunem: Slavit sa fie Domnul!Am citit cu catva timp in urma un articol scris de fratele Traian Dorz despre adunarea Oastei Domnului care a avut loc in 12 septembrie 1937.[1]Printre minunatele cuvinte care au fost scrise acolo, le-am gasit si pe acestea pe care le spun exact asa: Steagul dragostei flutura peste toti. Nici unul nu era mare si nici unul nu era mic. Toti eram egali. Iar dragostea coboara orice deal si ridica orice vale .

Steagul dragostei, poate ca niciodata, a fluturat si peste strangerea noastra incepand de aseara. Nu stiu cine s-a putut ruga in felul acesta, ca Dumnezeu sa poata da o binecuvantare atat de mare, la care foarte multi dintre noi nici nu ne am asteptat si nu ne-am gandit.

Steagul dragostei a fluturat peste vorbirea fiecarui frate. Steagul dragostei s-a putut vedea in fiecare poezie. Steagul dragostei s-a putut vedea mai ales in fiecare cantare.

Ce frumos este si ce minunat este cand steagul dragostei flutura peste toti! Cand nimeni nu e mare si nimeni nu e mic.

Ceea ce n-au putut face de-a lungul istoriei razboaiele, ceea ce n-a putut face forta, ceea ce n-au putut face universitatile si ratiunea, a facut steagul dragostei, a facut dragostea lui Dumnezeu. In ce chip minunat ne-a unit Dumnezeu pe fiecare! Ma gandesc ca suntem veniti din atatea colturi de tara, ca avem in viata noastra atatea feluri de educatie Ca oameni, ca structura pamanteasca, avem in noi atatea inclinatii, dar, cu toate acestea, noi, care am simtit-o, care am vazut-o si care am citit-o, am trait-o aici Pe fetele fratiilor voastre am vazut lacrimi si am zis: Minunata lucrare face dragostea! . i vreau sa amintesc aici un cuvant al lui Gala Galaction care a fost rostit odata la o adunare si sunt si eu fericit ca pot sa il rostesc aici. El spunea: Noi avem o limba comuna: iubirea. Sa o vorbim in cuvant inflacarat. Sa folosim aceasta limba comuna a dragostei si iubirii lui Hristos, care infrateste popoarele, care alunga uratul, care alunga dezbinarile si imputinarile de fiinte bune. Sa ne iubim unii pe altii cu adevarat, pe cat este cu putinta .

E un lucru minunat, este un lucru mare aceasta!Cel care iubeste zice Sfantul Apostol Ioan este nascut din Dumnezeu. Sa poti iubi, in primul rand, trebuie sa fii un om indumnezeit, trebuie sa fii, in primul rand, un om transformat.

Daca am ajuns in starea aceasta ca sa ne iubim unii pe altii din toata inima, atunci sa stiti ca aici sunt cuprinse toate legile si toti proorocii.

Dragostea este steagul care flutura peste toti, cum s-a spus ca era si la ultimul sfat general al Oastei Domnului din 1937. De aceea am spus si noi astazi tot asa: Dragostea este steagul care flutura si peste adunarea noastra . Duceti va acasa si spuneti si celor care nu au putut sa vina aici ca dragostea a fost steagul care a fluturat peste toti.

Incepand de aseara si pana acum, nimeni dintre noi nu a fost mare si nimeni dintre noi nu a fost mic. Toti am fost egali, toti am fost frati.

Duceti-va acasa si spuneti mai departe ca suntem hotarati sa ramanem pana la moarte angajati in aceasta Lucrare. Sa nu parasim Biserica si nici voluntariatul Oastei. Vom ramane pana la sfarsit si vom lupta in numele acestui steag al dragostei. Cu bucurie, dar si cu nadejde ca toate ostenelile si luptele noastre nu vor fi acoperite nici de pamant, dar nici de ani.

Ca timpul n-are nici o putere in fata lui Dumnezeu. Ca timpul este anemic, cum anemica este furnica in fata puterii unui om, de exemplu. Ca nici pamantul si nici anii nu ne-ar putea si nu ne pot acoperi si nu ne pot indeparta de steagul dragostei lui Dumnezeu cu care Dumnezeu ne-a iubit si pe care l-a plantat in inima noastra si in adunarea noastra, si in Lucrarea noastra.

Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea zice Sfantul Ioan , incat a dat pe Singurul Sau Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. i, pentru ca suntem intr-un prilej asa de fericit si pentru ca dragostea este steagul care flutura peste noi, as vrea sa va pun o intrebare: Care dintre voi pana in ceasul acesta n-ati auzit si n-ati stiut ca poate Dumnezeu sa iubeasca in felul acesta? Vreau sa va spun in mod sincer, poate ca nu ne-am mai vazut pana la ceasul acesta: daca nu v-ati apropiat de Domnul Iisus,daca nu ati crezut inca in Dumnezeudaca nu ati pornit inca pe urmele Luidragii nostri, nu mai stati nici un moment deoparte. Apropiati-va de El, Pia tra cea vie, care este Episcopul sufletelor noastre. El ne-a iubit si S-a dat ca Jertfa de Rascumparare pentru sufletele noastre.

La un mormant din Paris, groparii au observat ca venea cineva in fiecare zi si plangea si se ruga la marginea lui. i ori de cate ori pleca, lasa cate un buchet de flori la mormant. Groparii s-au apropiat odata de cel in cauza si l-au intrebat: Spune-ne, zic ei, te vedem in fiecare zi ca vii aici, de multa vreme In mormantul acesta cumva doarme tatal dumitale? Nu, le raspunse el. Atunci mama dumitale? Nici, zise el. Atunci, desigur ca vreun frate? Nu! Dar cine e? Dragii mei, am sa va spun cine este aici Era in vremea cand isi purta razboaiele Napoleon si ceilalti. i asa era legea pe atunci: cineva putea sa te inlocuiasca in razboi, sa mearga el in locul tau. Eu aveam treisprezece copii cand am fost chemat la razboi, dar un vecin vine la mine seara si imi spune: Draga vecine, ramai acasa si iti creste copiii, caci ma voi duce eu pe front in locul tau. i daca va fi sa mor, eu am sa mor cu inima impacata ca am murit pentru cineva. Caci in urma ta ar ramane treisprezece guri flamande de paine, dar in urma mea nu ramane nimeni i a plecat si a murit in locul meu pe front, iar ca recunostinta ca el a murit in locul meu pe front, vin in fiecare dimineata si in fiecare seara si plang la mormantul acesta care pastreaza in el pe cel mai mare binefacator al meuCel mai mare binefacator al nostru este Domnul Iisus Hristos. El a murit pentru noi. El, pe dealul Golgotei, pe Cruce, a cantat cantarea cea mai dulce care poate fi cantata vreodata in limba universala care exista, care infrateste neamurile si popoarele si care este dragostea.

George Enescu marturisea cu un prilej si spunea: Arta ori este iubire, ori nu este nimic! .

Pentru a face arta nu-i neaparat nevoie sa stii sa slefuiesti piatra cu ciocanul si cu dalta; ci a face arta este sa stii sa iubesti cu adevarat. A face arta nu inseamna neaparat sa stii limbi straine sau sa stii cine stie ce lucru mare. Nu-i neaparat sa fii savant, om mare sau profesor, ci sa stii sa iubesti. A face arta inseamna a sti sa iubesti si a sti sa iubesti inseamna a face arta.

Noi, toti cei care iubim, noi facem arta. Dragostea a fost steagul care flutura peste toti s-a spus la acel sfat general al Oastei din 1937. Asa trebuie sa si ramana in Oastea Domnului. Dragostea sa fie steagul care sa fluture in toate veacurile, pana cand va voi Dumnezeu sa tina steagul acesta sus in Biserica noastra si in neamul nostru, si in poporul nostru; si pentru toti cei care vor mai fi chemati de Dumnezeu in mod special si adusi din intuneric la lumina, ca sa guste partasia dragostei lui Dumnezeu. In Lucrarea acesta lasata mostenire de inaintasii nostri, le dorim...