Sfantul Ioan, in epistolele sale sobornicesti zice c des varsita dragoste leap d afar frica. S vedem ce vrea s arate sfantul cu aceasta, despre ce dragoste e vorba si despre care frica. Proorocul David zice: Temeti-v de Domnul toti sfintii Lui, si multe alte asemenea afl m in Scriptur . Deci, dac se tem de Domnul si sfintii []Sfantul Ioan, in epistolele sale sobornicesti zice c des varsita dragoste leap d afar frica. S vedem ce vrea s arate sfantul cu aceasta, despre ce dragoste e vorba si despre care frica. Proorocul David zice: Temeti-v de Domnul toti sfintii Lui, si multe alte asemenea afl m in Scriptur . Deci, dac se tem de Domnul si sfintii Lui, care il iubesc, cum zice c dragostea cea deplin leap d frica? Din acestea intelegem c sunt dou frici: una a acelora ce de curand au inceput a face voia lui Dumnezeu, pentru frica muncilor viitoare; iar cealalt a sfintilor, care dup ce s varsesc toate poruncile si ajung la m sura dragostei celei depline, se tem s nu cad din acea dragoste. De aceea, cei dintai se numesc incep tori (arharii) c ci nu fac binele pentru Dumnezeu ci pentru frica muncilor, iar cei de-al doilea sunt des varsiti c pentru dragostea lui Dumnezeu fac bun t tile si iubind pe Domnul se silesc s -i plac Lui. Acestia stiu ce este fapta cea bun , au cunoscut cat este de bine a fi impreun cu Domnul, acestia au ajuns la m sura dragostei celei depline ce zice sfantul, dragoste care-i aduce la frica cea deplin , pentru c unii ca acestia se tem si fac voia lui Dumnezeu nu de teama pedepsei, ci pentru c au gustat dulceata lui Dumnezeu si s-au alc tuit din dragostea Lui; le este fric s nu cad cumva dintr-insa si tare se tem s nu o piard . Aceast fric des varsit ce se naste din dragoste, scoate afar frica cea dintai. Pentru aceasta zice c dragostea cea des varsit scoate afar frica. Ins nu este cu putint s ajung cineva la aceast fric des varsit de nu va avea pe cea dintai. C precum zice marele Vasile, in trei chipuri putem s pl cem lui Dumnezeu: sau f cand voia Lui de frica pedepsei si suntem in starea slugilor; sau s varsind bun tatea pentru plata f g duintelor si pentru folosul nostru si ne asem n m celor ce slujesc cu simbrie; sau ne sarguim s facem binele pentru ins si bun tatea si dragostea lui Dumnezeu si atunci suntem in starea fiilor. C fiul, dac ajunge la varsta deplin si la intelegere, face voia p rintelui s u nu pentru c se teme de b taie, nici pentru plat , ci mai vartos iubindu-l face cu bucurie toat voia p rintelui s u si se poart cu toat cinstea si cuviinta fat de el, fiind incredintat c toat avutia p rinteasca este a lui. Aceasta se invredniceste s aud si de acum nu mai este slug ci fiu si mostean lui Dumnezeu prin Hristos. Nu se mai teme de Dumnezeu pentru munci, ci pentru dragoste, precum zicea marele Antonie: Mie nu-mi mai este fric de Dumnezeu, ci-L iubesc pe El . i Domnul a zis lui Avraam cand voia s jertfeasc pe fiul s u: Acum am cunoscut c tu te temi de Dumnezeu, insemnand des varsita fric ce se face din dragoste. Altfel, cum ar fi zis Dumnezeu lui Avraam: tocmai acum am cunoscut c te temi, cand Avraam nu scarbise pe Dumnezeu mai inainte, ci tot supus a fost si a urmat toate poruncile lui, l sandu-si toate ale sale si nemernicind in p mant str in si intre oameni idolatri si cu totul necunoscatori ai numelui lui Dumnezeu? Ins dup toate acestea, tocmai cand a suferit acea infricosat ispit a jertfirii fiului s u si a ar tat dragoste des varsit c tre Dumnezeu, hot rand s junghie pe unul n scut, fiul s u Isaac, atunci i-a zis Dumnezeu: acum am cunoscut c te temi tu de Dumnezeu. Cu adev rat, pentru aceast des varsit fric a sfintilor i-a zis pentru c sfintii nu de frica muncii sau pentru vreo plat f ceau voia lui Dumnezeu, ci numai pentru dragostea Lui, temandu-se s nu fac ceva impotriva lui Dumnezeu. Pentru aceea zice, dragostea scoate afar frica. Ins , precum am zis, nu poate castiga cineva frica cea dintai, de nu va avea mai inainte frica des varsirii, dup cuvantul: inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu. i iar si: inceputul si sfarsitul este frica de Dumnezeu. Inceput fiind frica cea incep toare, de la care se ajunge la frica cea des varsit a sfintilor. Cat pentru noi, frica cea dintai este cea care ne p zeste de toat r utatea, c ci zice: de frica Domnului se dep rteaz fiecare de r utate. C ci in ce chip sluga intai de fric incepe a sluji, apoi deprinzandu-se si multumind pe st pan, indr zneste a cere si plat , si asa mult vreme sluga multumind pe st pan cu slujba, iar st panul indulcind pe slug cu plata, se alc tuieste intre dansii o dragoste, incat st panul incepe a socoti pe acea slug bun ca pe un fiu, iar sluga pe st panul s u ca pe un p rinte; asa si noi, intai incepem a ne teme de Dumnezeu pentru muncile viitoare, apoi ne sarguim a-l sluji pentru plat , si ostenindu-ne cu ajutorul lui Dumnezeu vreme indelungat , si deprinzandu-ne a face binele, ajungem a gusta dulceata dragostei Lui, de care apoi nimic nu ne mai poate desparti, precum zice apostolul. Ajungem in starea fiului, iubind fapta bun pentru ins si bun tatea ei si temandu-ne s nu o pierdem pentru c o iubim. De aceea proorocul ar tandu-ne deosebirea dintre aceste dou frici zice: veniti fiilor, ascultati-m pe mine si v voi inv ta frica Domnului; cine este omul cel ce doreste viata si care iubeste s vad zile bune? Luati aminte, fratilor...