Ortodoxia ca metodă de vindecare
Preotul, Parintele Filip, a inceput convorbirea: In predica, spuse el, ati vorbit de trei trepte ale vietii duhovnicesti, care sunt curatirea, luminarea si indumnezeirea. Cred ca ati scris despre asta si in carte. Ati mai spus, daca nu ma insel, ca prin metoda evlaviei ortodoxe suntem vindecati si astfel putem ajunge sa-L cunoastem pe []Preotul, Parintele Filip, a inceput convorbirea: In predica, spuse el, ati vorbit de trei trepte ale vietii duhovnicesti, care sunt curatirea, luminarea si indumnezeirea. Cred ca ati scris despre asta si in carte. Ati mai spus, daca nu ma insel, ca prin metoda evlaviei ortodoxe suntem vindecati si astfel putem ajunge sa-L cunoastem pe Dumnezeu Aceasta imi aminteste de ceea ce ati scris in Psihoterapia ortodoxa, anume ca Ortodoxia este un tratament vindecator si o stiinta, si ca ea trebuie privita numai in acest fel. As vrea sa va intreb: Cum ati ajuns la aceasta concluzie ? Este o invatatura a Sfintilor Parinti sau o concluzie si un gand propriu ? Socotesc intrebarea absolut necesara, pentru ca am obosit de atata gandire teologica individuala. Fiecare face speculatii, pornind de la subiecte teologice si duhovnicesti, pana intr-atat incat se ajunge la o mare confuzie. Cum ati ajuns la aceasta concluzie ?Cum am ajuns la concluzia ca Ortodoxia este un tratament vindecator Da, sunt intr-adevar dator cu niste explicatii. Trebuie sa recunosc ca eram foarte dezamagit de moralismul ce precumpanea la multi crestini. i cand spun moralism, nu inteleg nicidecum moralitatea pe care o respect, caci pana si trupul trebuie sfintit si curatit; ci inteleg mentalitatea conform careia trebuie sa vedem toate lucrurile in chip exterior si trupesc. Fariseii din vremea Mantuitorului aveau principii morale si idei de acest fel; totusi n-au fost in stare sa-L primeasca pe Hristos. Chiar si acum ma intristez la gandul ca in Biserica precumpanesc atatea conceptii diferite.
Multi teologi expun o anume invatatura a lui Hristos sau a Sfintilor Parinti si, fara a avea experiere personala, dau propria analiza. Apar astfel concepte care de fapt ucid omul si chiar viata insasi.
Fiind eu insumi un om al vremii mele, a trebuit uneori sa fac fata unei asemenea situatii.
Pe cand eram student la universitate, am vizitat Muntele Athos si am intalnit oameni sfinti care traiau Predania Ortodoxa. Am vazut limpede deosebirea intre vietuirea dupa Predania Ortodoxa si viata pe care am intalnit-o in alte cercuri religioase. In acelasi timp, cu ajutorul profesorilor mei de la universitate, am inceput sa studiez textele patristice. In plus, eu si unii dintre colegii mei ne-am ocupat multa vreme de manuscrisele Sfintelor Manastiri din Sfantul Munte. Aceasta alaturare studierea textelor patristice in mijlocul atmosferei si vietuirii parintilor atoniti indumnezeiti mi-a deschis noi cai de comunicare cu viata Bisericii. Am inceput sa gandesc altfel. La aceasta am fost ajutat mai ales de studierea Sfantului Grigorie Palama. Cred ca Sfantul Grigorie Palama este unul dintre Parintii care pot avea o mare inraurire si pot aduce mult folos crestinilor de astazi. Teologia sa, care este teologia Bisericii, este revelatoare. Incepand de atunci, am ajuns sa cunosc si alti oameni sfinti din Sfantul Munte, dar si din afara lui atoniti in inima si in vietuire; si astfel am ajuns la concluzia ca Ortodoxia nu poate fi o filozofie sau o etica seaca, ci o metoda de vindecare. Ea il vindeca pe om. Teologia ortodoxa se leaga mai degraba cu medicina, decat cu filozofia. Am sa pomenesc etapele cele mai caracteristice ale parcursului meu.
L-am studiat pe Sfantul Maxim Marturisitorul. Ma preocupa subiectul dragostei. Am vrut sa aflu ce anume este dragostea adevarata, deoarece se spun atatea lucruri despre ea. Cele Patru sute de capete despre dragoste ale Sfantului Maxim Marturisitorul miau starnit curiozitatea. Insa, citind Capetele Sfantului Maxim, mi-am dat seama ca vorbeau mai ales despre...
Multi teologi expun o anume invatatura a lui Hristos sau a Sfintilor Parinti si, fara a avea experiere personala, dau propria analiza. Apar astfel concepte care de fapt ucid omul si chiar viata insasi.
Fiind eu insumi un om al vremii mele, a trebuit uneori sa fac fata unei asemenea situatii.
Pe cand eram student la universitate, am vizitat Muntele Athos si am intalnit oameni sfinti care traiau Predania Ortodoxa. Am vazut limpede deosebirea intre vietuirea dupa Predania Ortodoxa si viata pe care am intalnit-o in alte cercuri religioase. In acelasi timp, cu ajutorul profesorilor mei de la universitate, am inceput sa studiez textele patristice. In plus, eu si unii dintre colegii mei ne-am ocupat multa vreme de manuscrisele Sfintelor Manastiri din Sfantul Munte. Aceasta alaturare studierea textelor patristice in mijlocul atmosferei si vietuirii parintilor atoniti indumnezeiti mi-a deschis noi cai de comunicare cu viata Bisericii. Am inceput sa gandesc altfel. La aceasta am fost ajutat mai ales de studierea Sfantului Grigorie Palama. Cred ca Sfantul Grigorie Palama este unul dintre Parintii care pot avea o mare inraurire si pot aduce mult folos crestinilor de astazi. Teologia sa, care este teologia Bisericii, este revelatoare. Incepand de atunci, am ajuns sa cunosc si alti oameni sfinti din Sfantul Munte, dar si din afara lui atoniti in inima si in vietuire; si astfel am ajuns la concluzia ca Ortodoxia nu poate fi o filozofie sau o etica seaca, ci o metoda de vindecare. Ea il vindeca pe om. Teologia ortodoxa se leaga mai degraba cu medicina, decat cu filozofia. Am sa pomenesc etapele cele mai caracteristice ale parcursului meu.
L-am studiat pe Sfantul Maxim Marturisitorul. Ma preocupa subiectul dragostei. Am vrut sa aflu ce anume este dragostea adevarata, deoarece se spun atatea lucruri despre ea. Cele Patru sute de capete despre dragoste ale Sfantului Maxim Marturisitorul miau starnit curiozitatea. Insa, citind Capetele Sfantului Maxim, mi-am dat seama ca vorbeau mai ales despre...
