Cred ca este randul meu sa intreb, spuse Constantin, care pe vremuri se ocupase mult de psihologie. Nu m-am ocupat de teologie sau de filozofie, dar am avut mult de-a face cu psihologia. La inceput, cand ati pomenit ca crestinismul este o stiinta a vindecarii si un tratament care vindeca sufletul omului, am fost [] Cred ca este randul meu sa intreb, spuse Constantin, care pe vremuri se ocupase mult de psihologie. Nu m-am ocupat de teologie sau de filozofie, dar am avut mult de-a face cu psihologia.

La inceput, cand ati pomenit ca crestinismul este o stiinta a vindecarii si un tratament care vindeca sufletul omului, am fost entuziasmat. V-am urmarit cu mult interes, deoarece cred ca astfel crestinismul, si mai ales Ortodoxia, il poate ajuta pe omul zilelor noastre. Astazi psihologia si psihiatria s-au dezvoltat extrem de mult, caci s-a dovedit ca omul sufera de boli psihice.

Am fost insa uimit sa aud ca, asa cum nu erau filozofi, Parintii nu erau nici psihologi. As vrea deci sa va argumentati pozitia. Nu cred ca este prea greu de sustinut acest punct de vedere. Subiectul este foarte simplu.

Sfintii Parinti erau Sfinti. Sfintenia nu are un inteles moral, ci ontologic. Se numesc Sfinti datorita Celui Sfant de Care se impartasesc . Dumnezeul cel Sfant daruieste oamenilor energia Sa cea necreata si ii sfinteste. El salasluieste cu adevarat in om prin har si astfel omul se face salas al Sfantului Dumnezeu Treimic, templu viu al lui Dumnezeu. Apostolul Pavel imparte oamenii in trei categorii. Oamenii trupesti sunt cei lipsiti de Sfantul Duh, cei care traiesc potrivnic firii. Oamenii sufletesti sunt si ei oameni trupesti, neavand nici ei pe Duhul Sfant, dar traind potrivit firii, adica au virtuti, insa virtutile firesti. Ei sunt oameni buni, milostivi, infranati, cu dragoste fireasca etc. Totusi nu sunt Sfinti, caci nu s-au facut salasuri ale Duhului Sfant. Prin urmare, nu pot ajunge la partasia cu indumnezeitoarea energie a lui Dumnezeu. Sfantul Grigorie Palama scrie: Daca Dumnezeu nulucreaza in noi, tot lucrul nostru pacat este . Oamenii duhovnicesti sunt cei care lucreaza indemnati de Duhul Sfant, prin infiere si prin cunoastere si contemplare . Apostolul Pavel spune raspicat: Iar omul cel sufletesc nu primeste cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; ca nebunie sunt lui si nu lepoate intelege, caci duhovniceste se judeca. Iar cel duhovnicesc le judeca toate, iar el de nimeni nu se judeca (1 Cor. 2, 14-15).

Psihologia este o stiinta moderna, un vlastar al crestinismului apusean. In marea lor pustiire si lipsa de speranta, oamenii au descoperit psihologia, tocmai fiindca Bisericile din Apus au pierdut predania isihasta a Bisericii. Insa in invatatura patristica se spun o multime de lucruri despre suflet, despre boala si tratarea lui. Noi, ortodocsii, nu suntem coplesiti de descoperirea si progresul psihologiei. Monahii care au purces la tamaduirea sufletului stiu foarte bine cum se infatiseaza patimile, cum lucreaza diavolul si cum patrunde in inima harul lui Dumnezeu. In cartea mea Convorbiri despre Psihoterapia ortodoxa exista un capitol anume despre acest subiect pe care il analizeaza. Deosebirea intre psihologie si tamaduirea ortodoxa a sufletului sau mai curand intre psihoterapia umanista si cea ortodoxa este si ea scoasa in evidenta. As putea sa subliniez aici punctele principale.

In psihologie, sufletul nu este dupa chipul lui Dumnezeu, ca in teologia ortodoxa, ci este o simpla functie a trupului. Din aceasta pricina vorbim despre o psihologie fara suflet. In psihologia contemporana sufletul nu are continut ontologic. Iar cand psihologia vorbeste despre imbolnavirea sufletului, intelege doar dezechilibrul psihologic al omului sau feluritele experiente traumatice din viata sa de pana atunci. insa in teologia ortodoxa boala consta in intunecarea mintii.

De asemenea, in psihologia umanista, terapia este echilibrarea puterilor launtrice ale sufletului; pe cand in teologia ortodoxa, terapia este legata de unirea omului cu Dumnezeu, de vederea lui Dumnezeu si de ajungerea la indumnezeire, care este tot una cu vederea lui Dumnezeu.

Metoda terapeutica a psihologiei antropocentrice este clar diferita de cea a psihoterapiei ortodoxe. De altfel, psihologia antropocentrica nu poate distinge intre energiile cele create si cele necreate cu alte cuvinte, daca boala se datoreaza epuizarii sau posesiunii si nici nu accepta lucrarile harului necreat.

Ea atribuie totul unui singur factor. Psihologia nu crede in existenta diavolului si neaga in cea mai mare parte lucrarile harului necreat al lui Dumnezeu. A vorbi despre psihoterapie ortodoxa nu starneste insa confuzie ? Au folosit Parintii termenul acesta ? In toate scrierile patristice se vorbeste de tamaduirea sufletului. Fie ca spunem tamaduireasufletului, fie psihoterapie, este unul si acelasi lucru. Problema este sa vedem daca Parintii vorbescdespre tamaduirea sufletului; si, in continuare, care este antropologia si soteriologia Parintilor. Aicise afla adevarul. Oricum, faptul ca asezam dupa psihoterapie cuvantul ortodoxa nu face decat sa odiferentieze de alta psihoterapie. Vreti sa spuneti ca negati cu desavarsire parerile psihologiei contemporane ? Nu sunt ele de nici un folos ? Punand intrebarea, ma gandesc la un psiholog care pretinde ca daca Parintii ar trai astazi, ar folosi de buna seama principiile psihologiei...