Ucenicii care trag mreaja cu peștii, au slujba cea mai grea…
Ei sunt acei care poarta greutatile fratietasii, sarcinile altora, munca Evangheliei si grija sufletelor.
Slujba aceasta este atat de grea si de sfanta incat niciodata n-o poate face deplin numai unul singur.
Oricit de tare ar parea ca este el.
Ci cu cat se aduna mai multi pesti in mreaja Evangheliei, cu atata trebuie sa fie nu numai mai harnici si mai priceputi cei care trag mreaja aceasta, ci ei trebuie sa fie si mai multi.8 Tragem noi cu o inima si cu un gand la lucrul Domnului?Tragi tu frate impreuna cu ceilalti?Nu cumva este vreunul sau vreunii care trag de mreaja spre alt tarm?Nu cumva unul sau unii, tin in loc mreaja sau intind s-o rupa, s-o sfasie, s-o dezbine, in loc sa traga uniti cu fratii?9 Vanturile se schimba, dar mreaja este tot aceeasi.
Vanturile sunt vremurile si imprejurarile care se pot schimba, dar marea este Lucrarea Domnului care ramane aceeasi pe totdeauna.
Adevaratii ucenici pescuiesc pe orice vreme folosind in fiecare imprejurare, metoda cea mai potrivita.
Duhul Intelepciunii lui Dumnezeu ii calauzeste cum sa lucreze, numai daca ei cer Acest Duh la Parintele Intelepciunii (Iacov 1, 5).
Si daca umbla apoi calauziti de El (Gal. 5, 16-22).10 Chiar si marea este uneori agitata, alteori linistita.
Dar credinciosii, pescarii Domnului isi vor face slujba mantuitoare in orice vreme si in orice imprejurare pescuind suflete.
Ei stiu bine ca Tarmul este aproape si ca in curand totul se va sfarsi, in fata Domnului.11 Slava celor credinciosi nu vine decat dupa moartea biruitoare, dupa cum nu a venit nici pentru Domnul lor inainte de moarte, ci dupa ea.
Rasplata nu vine decat la urma, dupa terminarea fericita a intregii munci randuite lor,- caci asa a venit si pentru Domnul nostru Iisus.
Incununarea nu are loc decat dupa ajungerea cu bine la tinta asa precum e si scris, iar mantuirea sufletelor noastre, nu o vom vedea sigur decat dupa ce vom sfarsit cu bine lupta credintei, taria nadejdii si osteneala dragostei (1 Tes. 1, 3; 1 Petru 1, 9).12 In psalmul sfant scrie: laudati pe Cel ce a biruit, spre a ne instiinta astfel cu teama ca pana cand cineva inca n-a ajuns sa se pogoare pe Tarm pana cand cineva este tot in calatorie si tot in lupta cu marea acestei vieti, noi sa nu ne grabim a-l lauda pe nimeni.13 In aceasta instiintare plina de teama permanenta, trebuie sa fie si pentru noi un tepus pe care sa-l simtim mereu amenintandu-ne ori de cite ori vom fi ispititi sa ne inchipuim ca mantuirea este un lucru atat de usor incat suntem chiar siguri ca il si avem!Ce trist rasuna pentru o ureche inteleapta si...