SFÂNTUL IOAN HRISOSTOM – MODEL PENTRU SLUJITORII DE AZI
Preot drd. Ionut Constantin din revista Altarul Banatului, Nr. 1-3, ianuarie-martie 2016 Abstract: As one may notice, Christian preacher, from the perspective of John Chrysostom, is a means for a priest to religiously educate a Christian, bring him down the path of the Church and closer to Christ. That is why he had shown, by []Preot drd. Ionut Constantin din revista Altarul Banatului,Nr. 1-3, ianuarie-martie 2016Abstract: As one may notice, Christian preacher, from the perspective of John Chrysostom, is a means for a priest to religiously educate a Christian, bring him down the path of the Church and closer to Christ. That is why he had shown, by holding numerous lectures during masses, that preachers held at any moment may create sensibility and open man ssoul to God. Preacher is not a simple means of defense, but also the weapon of a large and holy offensive and preventive action. Keywords: preacher, priesthood, model, vocation, homily.
Sfantul Ioan Gura de Aur (354-407) 1 este una dintre cele mai semnificative si importante personalitati din epoca patristica, care si-a pus amprenta asupra intregii activitati ce s-a desfasurat in viata Bisericii Ortodoxe, acest lucru fiind intarit si de faptul ca este cinstit ca sfant parinte si dascal , calendarul ortodox inchinandu-i trei zile de praznuire: 13 noiembrie Sfantul Ioan Gura de Aur; 27 ianuarie Aducerea moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur; 30 ianuarie Sfintii Trei Ierarhi, unde este praznuit alaturi de ceilalti doi mari ierarhi ai Bisericii Crestine, Sf. Vasile cel Mare si Sf. Grigorie Teologul.
A vazut lumina zilei in Antiohia, intr-o familie instarita, tatal sau, Secundus, fiind comandant general in armatele imperiului din Orient, care a murit de tanar. Mama sa, Antusa, ramasa vaduva de la o varsta destul de frageda, refuza categoric sa se mai casatoreasca, dedicandu-si viata pentru cresterea si educarea celor doi copii: Sfantul Ioan Gura de Aur si o fetita. Sfantul Ioan a avut un sprijin neincetat in mama sa, care ia platit profesori, Sfantul Parinte avandu-l ca mentor pe retorul Libaniu. Invataturile deprinse de la acesti profesori, cat si de la altii, l-au ajutat pe marele Hrisostom sa deprinda o aleasa pregatire oratorica si filosofica, lucruri care nu l-au multumit intru-totul pe tanarul Ioan, care alege in cele din urma, calea Bisericii, retragandu-se pentru o perioada in pustie, acolo unde va fi doar el si Dumnezeu. Se pare ca acest lucru a fost determinat sa-l implineasca pentru a fugi de marele jug al preotiei, care era considerat de el un deziderat destul de greu de implinit. Totusi se intoarce acasa la insistentele maicii sale, iar ulterior va primi in cele din urma taina diaconiei, apoi a preotiei, dar si cea mai inalta slujire din Biserica lui Hristos la care poate fi chemat omul, arhieria 2. Pe cat a fost de mare slava lui Dumnezeu si mari si minunate darurile cu care l-a impodobit, pe atat a fost de grea crucea suferintelor lui. Izgonit din scaun in doua randuri, isi va incheia viata in exil la Comanes, in anul 407, rostind cuvintele ramase testament al sau: Slava lui Dumnezeu pentru toate. 3A lasat in urma un adevarat tezaur pentru Biserica Dreptmaritoare, care de atunci si pana in zilele noastre, si cu siguranta pana la sfarsitul veacurilor, va fi ca un pedagog si un indreptar pentru cei care il cauta pe Hristos, pentru cei care doresc sa urmeze cu smerirea de sine preotia cea adevarata.
Cea mai importanta opera pe care Sfantul Ioan Hrisostom ne-a lasat-o drept mostenire este Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Viata spirituala a Bisericii lui Hristos nu poate sa existe, nu poate fi in ansamblul ei inteleasa fara Liturghia marelui invatat din epoca de aur a patristicii. Ea este lucrarea lui Dumnezeu pentru popor, ea fiind actiunea intregii comunitati crestine, la ea participand toate madularele Trupului Lui Hristos. 4Liturghia euharistica constituie un memorial integrator, deoarece nu este vorba numai de pomenirea Persoanei si a actelor lui Hristos, ci si de intreaga Biserica, unita cu El prin credinta si dragoste. 5 In rugaciunea euharistica se poate observa actiunea lui Dumnezeu asupra intregii Bisericii, caci prin intermediul cultului divin devenim partasi ai invierii.
Religia crestina este prin excelenta o religie liturgica, in centrul careia sta Sfanta Liturghie, intrarea omului in Imparatia cea Cereasca neputand fi realizata decat prin intermediul ei.
Opera Sfantului Ioan este destul de vasta si de cuprinzatoare, el atingand intr-un mod cat mai fidel spiritualitatea biblica si cea patristica. In opera sa a cuprins aproape intreaga Scriptura, atat a Vechiului, cat si a Noului Testament. Omiliile si predicile sale au ramas pana in zilele noastre adevarate repere pentru predicatorul amvonului bisericii, unde acesta din urma poate gasi mereu teme actuale pentru a combate invataturile gresite care sunt in popor; teme de unde poate vorbi crestinilor de pocainta cea adevarata si apropierea de Dumnezeu.
Preotia la Sfantul Ioan Gura de Aur Pentru Sfantul Ioan taina preotiei este cel mai mare lucru pe care un om poate sa-l indeplineasca pe parcursul vietii sale pamantesti. Acest lucru este intarit in primul rand de faptul ca Sfantul Ioan a consacrat un tratat despre aceasta mare responsabilitate la care este chemat omul. In tratatul sau Despre preotie, arata, in primul rand, calitatile pe care trebuie sa le aiba orice pastor de suflete. Preotul trebuie sa aiba vocatie, sfintenie, evlavie, o cultura vasta, ravna pentru cele sfinte, dragoste pentru Hristos 6 si oameni. Preotul este hirotonit in fruntea comunitatii pentru ca rugaciunile mai slabe ale credinciosilor sa se uneasca cu cele ale pastorilor, care sunt mai puternice, si sa se ridice laolalta spre cer. 7Vocatia este elementul primordial de care trebuie sa tina seama episcopul atunci cand numeste si hirotoneste un tanar in treapta preotiei. Vocatia, fiind atractia sau inclinatia naturala cu care omul este inzestrat de Dumnezeu, este conditia succesului in aceasta latura spirituala la care este chemata persoana umana. Sfantul Ioan Hrisostom critica destul de aspru pe cei care nu tin seama de elementul vocational atunci cand recruteaza clericii: Noi suntem de vina, noi, care pangarim preotia, atat cat atarna de noi, cu atatea intinaciuni, incredintandu-o la intamplare unor oameni, care, fara sa-si cunoasca bine propriul suflet si fara sa se uite ce lucru mare este preotia, primesc in graba hirotonia, dar cand pun in practica indatoririle preotiei, intunecati de nepriceperea lor, incarca cu nenumarate pacate pe credinciosii incredintati lor spre pastorire. 8In toate cele trei trepte de slujire pe care le-a indeplinit in Biserica lui Hristos, a contribuit la sfintirea lumii prin lucrarea Sfantului Duh si la men- tinerea sensibilitatii constiintei sacerdotale cu privire la prezenta si la transformarile sublime aduse de Sfantul Duh. 9 elul preotului este mantuirea oamenilor care ii are sub pastorire, pe langa a sufletului sau, pe care trebuie sa-i indemne la rugaciunea comuna care se rosteste in Biserica, caci numai prin intermediul ei, si prin unirea euharistica oamenii devin un singur trup, prin care se pastreaza legatura organica cu Hristos cel Inviat.
Misiunea pe care pastorul de suflete o are, este aceea de a-l impaca pe om cu Dumnezeu. Preotul trebuie sa-l ajute pe om sa se apropie de Dumnezeu, acest lucru facandu-l prin intermediul mijloacelor pe care Biserica lui Hristos le are la indemana: Sfintele Taine. Prin Spovedanie, slujitorul are puterea de a dezlega pacatele oamenilor (Ioan 18,18), aceasta putere fiind speciala, o putere pe care nici o creatura ingereasca, sau alta putere din ceruri nu o are: Dumnezeu a dat preotilor o putere mai mare decat parintilor nostri trupesti, nu numai cand ne pedepsesc ci si cand ne fac bine. Deosebirea dintre unii si altii este tot atat de mare, pe cat de mare este deosebirea intre viata de acum si viata viitoare. 10Sfantul Ioan vorbeste in cuvinte mari despre harul preotiei, despre responsabilitatea pe care o are preotul in fata lui Dumnezeu, dar si in fata oamenilor, sufletele oamenilor fiind lucrul cel mai de pret pe care acesta trebuie sa-l protejeze, sa-l apere de ispitele celui necurat: Postul, culcatul pe pamant gol, privegherile prelungite si toate celelalte pot fi indeplinite cu usurinta de multi credinciosi.dar cand e vorba de stat in fruntea Bisericii, cand e vorba de incredintat purtarea de grija a atator sufletesa fie pusi in aceasta slujba inalta numai barbatii aceia care intrec cu mult pe ceilati oameni, in virtutea sufletului. 11Sfantul Parinte pune accent pe pocainta celui care vrea sa devina ostas al lui Hristos, aceasta fiind o stare a omului duhovnicesc, care trebuie sa-l tina treaz, ea fiind folositoare atat celor care sunt virtuosi, cat si celor care se afla in pacat si doresc sa se ridice din nebuloasa pacatelor. Numai prin pocainta se poate pune inceput bun vietii celei noi, omul schimbandu-se treptat, personalitatea lui innobilandu-se cu harul divin, incepe sa doreasca faptuirea virtutii, care nu-l va duce decat la apropierea de Dumnezeu. 12Sfantul Ioan Gura de Aur vede pocainta impletita cu rugaciunea ca un lucru care Ii place Domnului, caci prin rugaciune omul cheama in ajutor pe Acela care l-a creat, nu pentru a-I spune cele necesare pe care El le cunoaste, ci pentru ca omul sa se smereasca, sa-si aduca aminte de pacatele sale. Rugaciunea inimii este cea pe care Sfantul Parinte o scoate in relief, caci rugatorul isi lipeste mintea de Domnul sau cerand numai mila si pomenind Numele care este mai sfant decat tot numele in cer si pe pamant, caci trebuinta noastra cea mai mare nu sunt anumite lucruri ci Domnul Insusi. 13Preotia nu este un lucru usor de indeplinit, nu este la indemana oricui. Vorbind de pocainta, ca taina a Bisericii, preotul duhovnic, trebuie sa analizeze daca medicamentul pe care i-l da bolnavului este pe masura pacatelor. Sfantul Parinte este de parere ca ar trebui dat canonul dupa starea de pocainta care il stapaneste pe cel spovedit, nu dupa masura pacatelor savarsite, caci astfel, acest lucru ar fi pricina de pierzare pentru pacatos. Priceperea duhovniceasca a preotului este un lucru esential pentru care Sf. Ioan insista, spunand ca preotul trebuie sa nu lase nimic necercetat pentru ca munca sa sa nu fie in zadar, iar canonul sa fie dat in functie de starea sufleteasca a pacatosului. 14Duhovnicia este darul cel mai de pret pe care preotul il are de la Dumnezeu, prin ea se descopera lucruri mari si minunate, care sunt ascunse si se arata prin Duhul Sfant. Acest dar al duhovniciei include, in primul rand curatia personala prin lepadarea de patimile care impietresc sufletul, apoi imbratisarea virtutilor, caci duhovnicia presupune o dimensiune comunitara, pentru ca ea este straina de orice individualism, ea este o realitate exclusiv bisericeasca. 15 Duhovnicul este in momentele marturisirii ca un doctor, care trebuie sa-i povatuiasca pe cei pacatosi sa se roage pentru a le da Dumnezeu pocainta de care au nevoie, si inima smerita pentru a-si da seama de gravitatea pacatelor care le apasa sufletul, si ii indeparteaza de Dumnezeu.
Pentru a putea indeplini toate cele ce tin de aceasta misiune preoteasca, Sfantul Ioan aduce in discutie pe marele Pavel, unde vorbeste de ce calitati trebuie sa aiba pastorul de suflete in epistola I catre Timotei. El trebuie sa fie destoinic si sa invete pe altii, nebetiv, iubitor de oameni, intelept, pasnic, bland, bun chivernisitor al casei sale, barbat al unei singure femei (I Tim 3, 1-6). Acest lucru este punctat de Ioan Hrisostom, deoarece preotia chiar daca este savarsita aici pe pamant, ea nu a fost randuita de vreun om sau inger, ci de Insusi Mangaietorul. Preotia harului este cu mult superioara de ceea ce se savarsea in timpul Legii Vechi, caci acum preotul sta in fata Sfintei Mese si se roaga, unde Domnul sta drept jertfa din care toti se impartasesc spre viata de veci. Au fost inaltati la slujba aceasta atat de mare, ca si cum de acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasit firea omeneasca, ca si cum ar fi scapat de toate patimile omenesti. 16Misiunea de pastor de suflete la care este chemat cel ales dupa vrednicia sa, include foarte multe lucruri care trebuie indeplinite cu destoinicie. Priceperea este un lucru esential in misiunea preoteasca, pentru a cantari asa cum se cuvine diferitele situatii cu care se confrunta parohienii, care desi par asema- natoare, ele sunt diferite de la caz la caz. Pe langa acest tact pastoral, este nevoie si de mult har de la Dumnezeu. Acesta este dobandit de preot numai prin rugaciune, prin curatia sufletului, dar si prin practicarea si experierea virtutilor. Puterea exemplului are un rol destul de rodnic din punct de vedere pastoral pentru ca preotul sa reuseasca sa conduca corabia lui Hristos, sa nu o duca spre naufragiu.
Preotul fiind adeptul rugaciunii si practicant al virtutilor, ispitele pacatelor cu greu il vor ademeni. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca cel mai mare pacat care il paste pe slujitorul altarului este pacatul slavei desarte. Preotul cade prada acestui pacat daca indeplineste misiunea preoteasca pentru a se face placut oamenilor si nu lui Dumnezeu, Cel Care i-a dat darul preotiei. Cele care il vor duce pe preotul lui Hristos sa fie tributar acestui mare pacat sunt: mania, tristetea, invidia, cearta, hula, para, minciuna, fatarnicia, uneltirea, bucuria si multumirea sufleteasca pricinuite de cusururile si de greselile celorlalti slujitori, mahnirea pricinuita de succesele si bunastarea altora, dragostea de a fi laudat, dorinta dupa posturi de cinste, predicile rostite pentru a fi placute de credinciosi 17.
Preotul trebuie sa fie puternic spiritual, pentru ca el nu traieste numai pentru el, ci pentru toata multimea de oameni. Daca preotul este slabanog, neveghetor si trandav, cum poate apara el turma lui Hristos de fiarele diavolesti? Mantuitorul Hristos da in permanenta turma Sa spre pastorire oamenilor destoinici, caci ei trebuie sa fie lumina lumii si sare pamantului (Matei 5, 13-14). Preotul este pus in slujba de a lumina pe cei pastoriti, de a-i conduce spre Imparatia cea cereasca, pentru ca in mainile sale sunt toate mijloacele de care omul are nevoie sa se lumineze.
Preotul are cea mai sensibila slujba de indeplinit, lasata drept mostenire de Hristos Apostolilor Sai, si prin acestia episcopilor si preotilor, de la inceputuri si pana in zilele noastre, si anume Sfanta Liturghie. Prin Sfanta Slujba omul duhovnicesc este carmuit spre Imparatia Cerurilor. In timpul Sfintei Liturghii, cand preotul invoca harul Sfantului Duh peste sfintele daruri, ingerii lui Dumnezeu se pogoara din cer si umplu intreg altarul, inconjurandu-l pe preot si sfintele daruri spre slava lui Dumnezeu si a Fiului Sau Care se jertfeste pe masa Sfantului Altar pentru toti aceia care participa la jertfa euharistica. 18 Sfanta Liturghie cuprinde intreaga creatie chemata la desavarsire,...
Sfantul Ioan Gura de Aur (354-407) 1 este una dintre cele mai semnificative si importante personalitati din epoca patristica, care si-a pus amprenta asupra intregii activitati ce s-a desfasurat in viata Bisericii Ortodoxe, acest lucru fiind intarit si de faptul ca este cinstit ca sfant parinte si dascal , calendarul ortodox inchinandu-i trei zile de praznuire: 13 noiembrie Sfantul Ioan Gura de Aur; 27 ianuarie Aducerea moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur; 30 ianuarie Sfintii Trei Ierarhi, unde este praznuit alaturi de ceilalti doi mari ierarhi ai Bisericii Crestine, Sf. Vasile cel Mare si Sf. Grigorie Teologul.
A vazut lumina zilei in Antiohia, intr-o familie instarita, tatal sau, Secundus, fiind comandant general in armatele imperiului din Orient, care a murit de tanar. Mama sa, Antusa, ramasa vaduva de la o varsta destul de frageda, refuza categoric sa se mai casatoreasca, dedicandu-si viata pentru cresterea si educarea celor doi copii: Sfantul Ioan Gura de Aur si o fetita. Sfantul Ioan a avut un sprijin neincetat in mama sa, care ia platit profesori, Sfantul Parinte avandu-l ca mentor pe retorul Libaniu. Invataturile deprinse de la acesti profesori, cat si de la altii, l-au ajutat pe marele Hrisostom sa deprinda o aleasa pregatire oratorica si filosofica, lucruri care nu l-au multumit intru-totul pe tanarul Ioan, care alege in cele din urma, calea Bisericii, retragandu-se pentru o perioada in pustie, acolo unde va fi doar el si Dumnezeu. Se pare ca acest lucru a fost determinat sa-l implineasca pentru a fugi de marele jug al preotiei, care era considerat de el un deziderat destul de greu de implinit. Totusi se intoarce acasa la insistentele maicii sale, iar ulterior va primi in cele din urma taina diaconiei, apoi a preotiei, dar si cea mai inalta slujire din Biserica lui Hristos la care poate fi chemat omul, arhieria 2. Pe cat a fost de mare slava lui Dumnezeu si mari si minunate darurile cu care l-a impodobit, pe atat a fost de grea crucea suferintelor lui. Izgonit din scaun in doua randuri, isi va incheia viata in exil la Comanes, in anul 407, rostind cuvintele ramase testament al sau: Slava lui Dumnezeu pentru toate. 3A lasat in urma un adevarat tezaur pentru Biserica Dreptmaritoare, care de atunci si pana in zilele noastre, si cu siguranta pana la sfarsitul veacurilor, va fi ca un pedagog si un indreptar pentru cei care il cauta pe Hristos, pentru cei care doresc sa urmeze cu smerirea de sine preotia cea adevarata.
Cea mai importanta opera pe care Sfantul Ioan Hrisostom ne-a lasat-o drept mostenire este Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie. Viata spirituala a Bisericii lui Hristos nu poate sa existe, nu poate fi in ansamblul ei inteleasa fara Liturghia marelui invatat din epoca de aur a patristicii. Ea este lucrarea lui Dumnezeu pentru popor, ea fiind actiunea intregii comunitati crestine, la ea participand toate madularele Trupului Lui Hristos. 4Liturghia euharistica constituie un memorial integrator, deoarece nu este vorba numai de pomenirea Persoanei si a actelor lui Hristos, ci si de intreaga Biserica, unita cu El prin credinta si dragoste. 5 In rugaciunea euharistica se poate observa actiunea lui Dumnezeu asupra intregii Bisericii, caci prin intermediul cultului divin devenim partasi ai invierii.
Religia crestina este prin excelenta o religie liturgica, in centrul careia sta Sfanta Liturghie, intrarea omului in Imparatia cea Cereasca neputand fi realizata decat prin intermediul ei.
Opera Sfantului Ioan este destul de vasta si de cuprinzatoare, el atingand intr-un mod cat mai fidel spiritualitatea biblica si cea patristica. In opera sa a cuprins aproape intreaga Scriptura, atat a Vechiului, cat si a Noului Testament. Omiliile si predicile sale au ramas pana in zilele noastre adevarate repere pentru predicatorul amvonului bisericii, unde acesta din urma poate gasi mereu teme actuale pentru a combate invataturile gresite care sunt in popor; teme de unde poate vorbi crestinilor de pocainta cea adevarata si apropierea de Dumnezeu.
Preotia la Sfantul Ioan Gura de Aur Pentru Sfantul Ioan taina preotiei este cel mai mare lucru pe care un om poate sa-l indeplineasca pe parcursul vietii sale pamantesti. Acest lucru este intarit in primul rand de faptul ca Sfantul Ioan a consacrat un tratat despre aceasta mare responsabilitate la care este chemat omul. In tratatul sau Despre preotie, arata, in primul rand, calitatile pe care trebuie sa le aiba orice pastor de suflete. Preotul trebuie sa aiba vocatie, sfintenie, evlavie, o cultura vasta, ravna pentru cele sfinte, dragoste pentru Hristos 6 si oameni. Preotul este hirotonit in fruntea comunitatii pentru ca rugaciunile mai slabe ale credinciosilor sa se uneasca cu cele ale pastorilor, care sunt mai puternice, si sa se ridice laolalta spre cer. 7Vocatia este elementul primordial de care trebuie sa tina seama episcopul atunci cand numeste si hirotoneste un tanar in treapta preotiei. Vocatia, fiind atractia sau inclinatia naturala cu care omul este inzestrat de Dumnezeu, este conditia succesului in aceasta latura spirituala la care este chemata persoana umana. Sfantul Ioan Hrisostom critica destul de aspru pe cei care nu tin seama de elementul vocational atunci cand recruteaza clericii: Noi suntem de vina, noi, care pangarim preotia, atat cat atarna de noi, cu atatea intinaciuni, incredintandu-o la intamplare unor oameni, care, fara sa-si cunoasca bine propriul suflet si fara sa se uite ce lucru mare este preotia, primesc in graba hirotonia, dar cand pun in practica indatoririle preotiei, intunecati de nepriceperea lor, incarca cu nenumarate pacate pe credinciosii incredintati lor spre pastorire. 8In toate cele trei trepte de slujire pe care le-a indeplinit in Biserica lui Hristos, a contribuit la sfintirea lumii prin lucrarea Sfantului Duh si la men- tinerea sensibilitatii constiintei sacerdotale cu privire la prezenta si la transformarile sublime aduse de Sfantul Duh. 9 elul preotului este mantuirea oamenilor care ii are sub pastorire, pe langa a sufletului sau, pe care trebuie sa-i indemne la rugaciunea comuna care se rosteste in Biserica, caci numai prin intermediul ei, si prin unirea euharistica oamenii devin un singur trup, prin care se pastreaza legatura organica cu Hristos cel Inviat.
Misiunea pe care pastorul de suflete o are, este aceea de a-l impaca pe om cu Dumnezeu. Preotul trebuie sa-l ajute pe om sa se apropie de Dumnezeu, acest lucru facandu-l prin intermediul mijloacelor pe care Biserica lui Hristos le are la indemana: Sfintele Taine. Prin Spovedanie, slujitorul are puterea de a dezlega pacatele oamenilor (Ioan 18,18), aceasta putere fiind speciala, o putere pe care nici o creatura ingereasca, sau alta putere din ceruri nu o are: Dumnezeu a dat preotilor o putere mai mare decat parintilor nostri trupesti, nu numai cand ne pedepsesc ci si cand ne fac bine. Deosebirea dintre unii si altii este tot atat de mare, pe cat de mare este deosebirea intre viata de acum si viata viitoare. 10Sfantul Ioan vorbeste in cuvinte mari despre harul preotiei, despre responsabilitatea pe care o are preotul in fata lui Dumnezeu, dar si in fata oamenilor, sufletele oamenilor fiind lucrul cel mai de pret pe care acesta trebuie sa-l protejeze, sa-l apere de ispitele celui necurat: Postul, culcatul pe pamant gol, privegherile prelungite si toate celelalte pot fi indeplinite cu usurinta de multi credinciosi.dar cand e vorba de stat in fruntea Bisericii, cand e vorba de incredintat purtarea de grija a atator sufletesa fie pusi in aceasta slujba inalta numai barbatii aceia care intrec cu mult pe ceilati oameni, in virtutea sufletului. 11Sfantul Parinte pune accent pe pocainta celui care vrea sa devina ostas al lui Hristos, aceasta fiind o stare a omului duhovnicesc, care trebuie sa-l tina treaz, ea fiind folositoare atat celor care sunt virtuosi, cat si celor care se afla in pacat si doresc sa se ridice din nebuloasa pacatelor. Numai prin pocainta se poate pune inceput bun vietii celei noi, omul schimbandu-se treptat, personalitatea lui innobilandu-se cu harul divin, incepe sa doreasca faptuirea virtutii, care nu-l va duce decat la apropierea de Dumnezeu. 12Sfantul Ioan Gura de Aur vede pocainta impletita cu rugaciunea ca un lucru care Ii place Domnului, caci prin rugaciune omul cheama in ajutor pe Acela care l-a creat, nu pentru a-I spune cele necesare pe care El le cunoaste, ci pentru ca omul sa se smereasca, sa-si aduca aminte de pacatele sale. Rugaciunea inimii este cea pe care Sfantul Parinte o scoate in relief, caci rugatorul isi lipeste mintea de Domnul sau cerand numai mila si pomenind Numele care este mai sfant decat tot numele in cer si pe pamant, caci trebuinta noastra cea mai mare nu sunt anumite lucruri ci Domnul Insusi. 13Preotia nu este un lucru usor de indeplinit, nu este la indemana oricui. Vorbind de pocainta, ca taina a Bisericii, preotul duhovnic, trebuie sa analizeze daca medicamentul pe care i-l da bolnavului este pe masura pacatelor. Sfantul Parinte este de parere ca ar trebui dat canonul dupa starea de pocainta care il stapaneste pe cel spovedit, nu dupa masura pacatelor savarsite, caci astfel, acest lucru ar fi pricina de pierzare pentru pacatos. Priceperea duhovniceasca a preotului este un lucru esential pentru care Sf. Ioan insista, spunand ca preotul trebuie sa nu lase nimic necercetat pentru ca munca sa sa nu fie in zadar, iar canonul sa fie dat in functie de starea sufleteasca a pacatosului. 14Duhovnicia este darul cel mai de pret pe care preotul il are de la Dumnezeu, prin ea se descopera lucruri mari si minunate, care sunt ascunse si se arata prin Duhul Sfant. Acest dar al duhovniciei include, in primul rand curatia personala prin lepadarea de patimile care impietresc sufletul, apoi imbratisarea virtutilor, caci duhovnicia presupune o dimensiune comunitara, pentru ca ea este straina de orice individualism, ea este o realitate exclusiv bisericeasca. 15 Duhovnicul este in momentele marturisirii ca un doctor, care trebuie sa-i povatuiasca pe cei pacatosi sa se roage pentru a le da Dumnezeu pocainta de care au nevoie, si inima smerita pentru a-si da seama de gravitatea pacatelor care le apasa sufletul, si ii indeparteaza de Dumnezeu.
Pentru a putea indeplini toate cele ce tin de aceasta misiune preoteasca, Sfantul Ioan aduce in discutie pe marele Pavel, unde vorbeste de ce calitati trebuie sa aiba pastorul de suflete in epistola I catre Timotei. El trebuie sa fie destoinic si sa invete pe altii, nebetiv, iubitor de oameni, intelept, pasnic, bland, bun chivernisitor al casei sale, barbat al unei singure femei (I Tim 3, 1-6). Acest lucru este punctat de Ioan Hrisostom, deoarece preotia chiar daca este savarsita aici pe pamant, ea nu a fost randuita de vreun om sau inger, ci de Insusi Mangaietorul. Preotia harului este cu mult superioara de ceea ce se savarsea in timpul Legii Vechi, caci acum preotul sta in fata Sfintei Mese si se roaga, unde Domnul sta drept jertfa din care toti se impartasesc spre viata de veci. Au fost inaltati la slujba aceasta atat de mare, ca si cum de acum s-ar fi mutat in ceruri, ca si cum ar fi depasit firea omeneasca, ca si cum ar fi scapat de toate patimile omenesti. 16Misiunea de pastor de suflete la care este chemat cel ales dupa vrednicia sa, include foarte multe lucruri care trebuie indeplinite cu destoinicie. Priceperea este un lucru esential in misiunea preoteasca, pentru a cantari asa cum se cuvine diferitele situatii cu care se confrunta parohienii, care desi par asema- natoare, ele sunt diferite de la caz la caz. Pe langa acest tact pastoral, este nevoie si de mult har de la Dumnezeu. Acesta este dobandit de preot numai prin rugaciune, prin curatia sufletului, dar si prin practicarea si experierea virtutilor. Puterea exemplului are un rol destul de rodnic din punct de vedere pastoral pentru ca preotul sa reuseasca sa conduca corabia lui Hristos, sa nu o duca spre naufragiu.
Preotul fiind adeptul rugaciunii si practicant al virtutilor, ispitele pacatelor cu greu il vor ademeni. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca cel mai mare pacat care il paste pe slujitorul altarului este pacatul slavei desarte. Preotul cade prada acestui pacat daca indeplineste misiunea preoteasca pentru a se face placut oamenilor si nu lui Dumnezeu, Cel Care i-a dat darul preotiei. Cele care il vor duce pe preotul lui Hristos sa fie tributar acestui mare pacat sunt: mania, tristetea, invidia, cearta, hula, para, minciuna, fatarnicia, uneltirea, bucuria si multumirea sufleteasca pricinuite de cusururile si de greselile celorlalti slujitori, mahnirea pricinuita de succesele si bunastarea altora, dragostea de a fi laudat, dorinta dupa posturi de cinste, predicile rostite pentru a fi placute de credinciosi 17.
Preotul trebuie sa fie puternic spiritual, pentru ca el nu traieste numai pentru el, ci pentru toata multimea de oameni. Daca preotul este slabanog, neveghetor si trandav, cum poate apara el turma lui Hristos de fiarele diavolesti? Mantuitorul Hristos da in permanenta turma Sa spre pastorire oamenilor destoinici, caci ei trebuie sa fie lumina lumii si sare pamantului (Matei 5, 13-14). Preotul este pus in slujba de a lumina pe cei pastoriti, de a-i conduce spre Imparatia cea cereasca, pentru ca in mainile sale sunt toate mijloacele de care omul are nevoie sa se lumineze.
Preotul are cea mai sensibila slujba de indeplinit, lasata drept mostenire de Hristos Apostolilor Sai, si prin acestia episcopilor si preotilor, de la inceputuri si pana in zilele noastre, si anume Sfanta Liturghie. Prin Sfanta Slujba omul duhovnicesc este carmuit spre Imparatia Cerurilor. In timpul Sfintei Liturghii, cand preotul invoca harul Sfantului Duh peste sfintele daruri, ingerii lui Dumnezeu se pogoara din cer si umplu intreg altarul, inconjurandu-l pe preot si sfintele daruri spre slava lui Dumnezeu si a Fiului Sau Care se jertfeste pe masa Sfantului Altar pentru toti aceia care participa la jertfa euharistica. 18 Sfanta Liturghie cuprinde intreaga creatie chemata la desavarsire,...
