Din învăţăturile Sfântului Vasile cel Mare – Aminteşte-ţi de strălucita mărturisire făcută înaintea lui Dumnezeu
Catre Fecioara cea cazuta Acum este vremea sa vestim acel cuvant proorocesc si sa zicem: Cine va da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi? i voi plange pe cei raniti, feciorii norodului meu? i daca Ieremia i-a socotit vrednici de plans de mii de ori pe cei ce au fost rapusi trupeste []Catre Fecioara cea cazutaAcum este vremea sa vestim acel cuvant proorocesc si sa zicem: Cine va da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi? i voi plange pe cei raniti, feciorii norodului meu? i daca Ieremia i-a socotit vrednici de plans de mii de ori pe cei ce au fost rapusi trupeste pe campul de lupta, ce sa mai spunem de o asemenea infrangere a sufletelor? Ranitii tai (Isaiia 22.2) nu sunt raniti de sabie, nici mortii tai, morti de razboi, ci dimpotriva, plang boldul mortii celei adevarate pacatul greu si sagetile aprinse ale celui viclean cari ard fara mila impreuna cu trupurile si sufletele.
Vazand pe pamant o asemenea calcare de lege, fara de indoiala ca tare se vor mai tangui legile Domnului ca fara de rusinare curveste insasi mireasa Stapanului, al carei cap este insusi Hristos. Vor plange insesi duhurile sfintilor si Finees ravnitorul, caci el acum n-are putinta, ca luand sulita in maini sa pedepseasca pacatul trupesc si impreuna cu el (plange) si Sfantul Ioan Botezatorul, caci acum el nu mai poate sa paraseasca lacasurile de sus ca si oarecand pustiul, spre a veni sa descopere faradelegile, iar de va fi nevoie sa sufere sa fie gata sa ramana mai degraba fara de cap, decat sa se lepede de indrazneala. i oare, nu cumva Ioan striga si acum si isi inalta glasul mai tare decat mai inainte pentru Irodiada, zicand: Nu ti se cuvine sa o ai de sotie! (Mat. 14, 4) caci desi trupul lui Ioan, dupa randuiala obisnuita a firii s-a supus hotararii Dumnezeiesti si desi limba lui Ioan tace, dar cuvantul Domnului nu se leaga. Cel care si-a intins indrazneala pana la moarte, cand se strica casatoria unui rob asemenea lui, oare va suferi acum vazand asemenea necinstire a camarii de nunta celei sfinte a lui Dumnezeu? Dar tu, care ai lepadat de pe tine jugul acelei (sfinte) legaturi dumnezeiesti si ai fugit din prea curata camara de nunta a adevaratului Imparat si ai cazut cu uraciune in aceasta stricaciune necurata si rusinoasa, fiindca nu mai poti scapa de aceasta invinuire amara, si nu ai putinta si nici mijloace sa ascunzi raul, te umpli inca de indrazneala. i dupa cum cel necurat, cazand in adancul rautatilor, nu baga de seama, asemenea si tu te lepezi chiar de fagaduintele date adevaratului Mire si strigi ca nu esti fecioara si ca niciodata n-ai fagaduit sa fii fecioara, cu toate ca ai dat multe fagaduinte ale fecioriei si pe multe chiar le-ai implinit in fapta. Aminteste-ti de stralucita marturisire facuta inaintea lui Dumnezeu, a ingerilor si a oamenilor.
Aminteste-ti de soborul prea cinstit, de chipul sfant al fecioarelor, de adunarea Domnului si a sfintilor Bisericii, de prea batrana ta bunica cea intru Domnul care intinereste si se infrumuseteaza in virtuti inca si acum, mai adu-ti aminte si de mama ta, care impreuna cu ea ravneste intru Domnul si cu osardie se sileste prin oarecari osteneli noi si neobisnuite sa distruga in sine urmele deprinderilor, de asemeni adu-ti aminte si de sora ta, care urmeaza intocmai amandurora, iar in unele se sileste sa le si intreaca si cu virtutile fecioresti intrece meritele inaintasilor, iar pe tine, sora ei, dupa cum te-a cinstit pana acum si cu fapte si cu cuvantul, necontenit te cheama la aceeasi lupta.
Aminteste-ti de ele si de chipul ingerilor dimprejurul Domnului, si de viata duhovniceasca in trup, si de vietuirea cereasca pe pamant. Adu-ti aminte de zilele senine, de noptile luminoase, de cantarile duhovnicesti, de cantarea prea dulce a psalmilor, de rugaciunile sfinte, de asternutul curat si neintinat, de sporirea in virtutile fecioresti, de masa modesta, de toate cate fagaduiau ca fecioara ta se va pastra nestricata.
Unde-ti este dara infatisarea cuviincioasa, unde-ti este purtarea frumoasa si imbracamintea cea simpla cuvenita fecioarei, unde-ti este roseata cea frumoasa, semn al rusinarii si albeata frumoasa a fetei inflorita din infranare si priveghere, care stralucea mai placut decat toata frumusetea?De cate ori ai varsat lacrimi fierbinti, pentru paza fecioriei tale celei neintinate? Cate scrisori (adica rugaciuni) ai facut catre sfinti, cerand ajutorul lor, nu ca sa intri in casatorie omeneasca (adica sa cazi in aceasta stricare), ci sa nu te lepezi de Domnul Iisus? Cate daruri ai primit tu de la Mine? Sa mai pomenesc oare de cinstea pe care o primeai pentru El de la prietenii Lui? Ori sa mai vorbesc de impreuna vietuirea cu fecioarele, de cele castigate impreuna cu ele, de bunavointa lor, de laudele pentru feciorie, de feciorestile binecuvantari, de scrisorile ce-ti trimiteau tie ca unei adevarate fecioare?Dar acum la suflarea cea mica a duhului care lucreaza acum in fiii razvratirii (Efes, 2.2) te-ai lepadat de toate acestea; mostenirea ta scumpa pe care ai castigat-o cu atatea nevointe, ai schimbat-o pe placerile trecatoare cari numai un timp scurt iti indulcesc gatul, iar apoi se fac mai amare decat fierea. Cine oare nu va zice cu intristare: Cum s-a facut desfranata cetatea cea credincioasa, Sionul? (Isaiia, 1,21). Oare insusi Domnul nu va spune celor ce umbla acum in duhul lui Ieremia: Vezi ce mi-a facut fiica lui Israil? (Ieremia). Eu mi-am logodit-o intru credinta si in nestricaciune, intru dreptate si in judecata, in mila si in bunatati, dupa cum i-am si fagaduit prin Proorocul Osea.
Dar ea i-a iubit pe cei straini si desi eu, barbatul ei sunt viu, ea se socoteste desfranata si nu se teme sa apartina altui barbat. Impreuna cu indrumatorul mireselor, dumnezeiescul si fericitul Pavel acesta nou, ca si cel din vechime, prin al carui sfat si mijlocire tu ai lasat casa parinteasca si te-ai unit cu Domnul (prin legatura calugariei), si unul si altul fiind intristati de fapta ta, oare nu vor zice ei ca frica de care m-am temut, mi-a venit mie, si de ce m-am speriat, aceea m-a intampinat (cf. Cartea lui Iov 3,25) pentru ca v-am logodit unui singur barbat ca sa va infatiseze lui Hristos, si intotdeauna m-am temut ca nu cumva, dupa cum sarpele a ademenit cu viclenia sa pe Eva, asa sa vateme si mintile voastre (II Corint. 11, 2-3). De aceea prin mii de cantari placute am cautat eu sa linistesc in tine furtuna patimior si prin mii de sfaturi sa pazesc Mireasa Domnului, totdeauna vorbindu-ti de frumusetea vietii feciorelnice caci cea nemaritata se ingrijeste de ale Domnului ca sa fii sfanta si cu trupul si cu sufletul si-ti aratam vrednicia fecioriei, numindu-te lacasul Domnului, ca si cum ti-as fi dat aripile ravnei,...
Vazand pe pamant o asemenea calcare de lege, fara de indoiala ca tare se vor mai tangui legile Domnului ca fara de rusinare curveste insasi mireasa Stapanului, al carei cap este insusi Hristos. Vor plange insesi duhurile sfintilor si Finees ravnitorul, caci el acum n-are putinta, ca luand sulita in maini sa pedepseasca pacatul trupesc si impreuna cu el (plange) si Sfantul Ioan Botezatorul, caci acum el nu mai poate sa paraseasca lacasurile de sus ca si oarecand pustiul, spre a veni sa descopere faradelegile, iar de va fi nevoie sa sufere sa fie gata sa ramana mai degraba fara de cap, decat sa se lepede de indrazneala. i oare, nu cumva Ioan striga si acum si isi inalta glasul mai tare decat mai inainte pentru Irodiada, zicand: Nu ti se cuvine sa o ai de sotie! (Mat. 14, 4) caci desi trupul lui Ioan, dupa randuiala obisnuita a firii s-a supus hotararii Dumnezeiesti si desi limba lui Ioan tace, dar cuvantul Domnului nu se leaga. Cel care si-a intins indrazneala pana la moarte, cand se strica casatoria unui rob asemenea lui, oare va suferi acum vazand asemenea necinstire a camarii de nunta celei sfinte a lui Dumnezeu? Dar tu, care ai lepadat de pe tine jugul acelei (sfinte) legaturi dumnezeiesti si ai fugit din prea curata camara de nunta a adevaratului Imparat si ai cazut cu uraciune in aceasta stricaciune necurata si rusinoasa, fiindca nu mai poti scapa de aceasta invinuire amara, si nu ai putinta si nici mijloace sa ascunzi raul, te umpli inca de indrazneala. i dupa cum cel necurat, cazand in adancul rautatilor, nu baga de seama, asemenea si tu te lepezi chiar de fagaduintele date adevaratului Mire si strigi ca nu esti fecioara si ca niciodata n-ai fagaduit sa fii fecioara, cu toate ca ai dat multe fagaduinte ale fecioriei si pe multe chiar le-ai implinit in fapta. Aminteste-ti de stralucita marturisire facuta inaintea lui Dumnezeu, a ingerilor si a oamenilor.
Aminteste-ti de soborul prea cinstit, de chipul sfant al fecioarelor, de adunarea Domnului si a sfintilor Bisericii, de prea batrana ta bunica cea intru Domnul care intinereste si se infrumuseteaza in virtuti inca si acum, mai adu-ti aminte si de mama ta, care impreuna cu ea ravneste intru Domnul si cu osardie se sileste prin oarecari osteneli noi si neobisnuite sa distruga in sine urmele deprinderilor, de asemeni adu-ti aminte si de sora ta, care urmeaza intocmai amandurora, iar in unele se sileste sa le si intreaca si cu virtutile fecioresti intrece meritele inaintasilor, iar pe tine, sora ei, dupa cum te-a cinstit pana acum si cu fapte si cu cuvantul, necontenit te cheama la aceeasi lupta.
Aminteste-ti de ele si de chipul ingerilor dimprejurul Domnului, si de viata duhovniceasca in trup, si de vietuirea cereasca pe pamant. Adu-ti aminte de zilele senine, de noptile luminoase, de cantarile duhovnicesti, de cantarea prea dulce a psalmilor, de rugaciunile sfinte, de asternutul curat si neintinat, de sporirea in virtutile fecioresti, de masa modesta, de toate cate fagaduiau ca fecioara ta se va pastra nestricata.
Unde-ti este dara infatisarea cuviincioasa, unde-ti este purtarea frumoasa si imbracamintea cea simpla cuvenita fecioarei, unde-ti este roseata cea frumoasa, semn al rusinarii si albeata frumoasa a fetei inflorita din infranare si priveghere, care stralucea mai placut decat toata frumusetea?De cate ori ai varsat lacrimi fierbinti, pentru paza fecioriei tale celei neintinate? Cate scrisori (adica rugaciuni) ai facut catre sfinti, cerand ajutorul lor, nu ca sa intri in casatorie omeneasca (adica sa cazi in aceasta stricare), ci sa nu te lepezi de Domnul Iisus? Cate daruri ai primit tu de la Mine? Sa mai pomenesc oare de cinstea pe care o primeai pentru El de la prietenii Lui? Ori sa mai vorbesc de impreuna vietuirea cu fecioarele, de cele castigate impreuna cu ele, de bunavointa lor, de laudele pentru feciorie, de feciorestile binecuvantari, de scrisorile ce-ti trimiteau tie ca unei adevarate fecioare?Dar acum la suflarea cea mica a duhului care lucreaza acum in fiii razvratirii (Efes, 2.2) te-ai lepadat de toate acestea; mostenirea ta scumpa pe care ai castigat-o cu atatea nevointe, ai schimbat-o pe placerile trecatoare cari numai un timp scurt iti indulcesc gatul, iar apoi se fac mai amare decat fierea. Cine oare nu va zice cu intristare: Cum s-a facut desfranata cetatea cea credincioasa, Sionul? (Isaiia, 1,21). Oare insusi Domnul nu va spune celor ce umbla acum in duhul lui Ieremia: Vezi ce mi-a facut fiica lui Israil? (Ieremia). Eu mi-am logodit-o intru credinta si in nestricaciune, intru dreptate si in judecata, in mila si in bunatati, dupa cum i-am si fagaduit prin Proorocul Osea.
Dar ea i-a iubit pe cei straini si desi eu, barbatul ei sunt viu, ea se socoteste desfranata si nu se teme sa apartina altui barbat. Impreuna cu indrumatorul mireselor, dumnezeiescul si fericitul Pavel acesta nou, ca si cel din vechime, prin al carui sfat si mijlocire tu ai lasat casa parinteasca si te-ai unit cu Domnul (prin legatura calugariei), si unul si altul fiind intristati de fapta ta, oare nu vor zice ei ca frica de care m-am temut, mi-a venit mie, si de ce m-am speriat, aceea m-a intampinat (cf. Cartea lui Iov 3,25) pentru ca v-am logodit unui singur barbat ca sa va infatiseze lui Hristos, si intotdeauna m-am temut ca nu cumva, dupa cum sarpele a ademenit cu viclenia sa pe Eva, asa sa vateme si mintile voastre (II Corint. 11, 2-3). De aceea prin mii de cantari placute am cautat eu sa linistesc in tine furtuna patimior si prin mii de sfaturi sa pazesc Mireasa Domnului, totdeauna vorbindu-ti de frumusetea vietii feciorelnice caci cea nemaritata se ingrijeste de ale Domnului ca sa fii sfanta si cu trupul si cu sufletul si-ti aratam vrednicia fecioriei, numindu-te lacasul Domnului, ca si cum ti-as fi dat aripile ravnei,...
