Un credincios ajunse in ceasul mortii. Cei din jurul patului il intrebau pe rand: -Sotule draga, ma cunosti? Sunt sotia ta! -Tata draga, ma cunosti? Sunt fiul tau! -Socrule draga, ma cunosti? Sunt ginerele tau! -Vere draga, ma cunosti? Sunt varul tau! -Vecine draga, ma cunosti? Sunt vecinul tau! Dar, la toate intrebarile, muribundul arata []Un credincios ajunse in ceasul mortii. Cei din jurul patului il intrebau pe rand:-Sotule draga, ma cunosti? Sunt sotia ta!-Tata draga, ma cunosti? Sunt fiul tau!-Socrule draga, ma cunosti? Sunt ginerele tau!-Vere draga, ma cunosti? Sunt varul tau!-Vecine draga, ma cunosti? Sunt vecinul tau!Dar, la toate intrebarile, muribundul arata nepasare si necunoastere. Nu mai cunostea pe nimeni.

Atunci, un alt credincios se apleca spre el si il intreba cu glas dulce:-Dar pe Domnul Iisus il cunosti?In clipa aceea, cel care murea isi deschise privirea larg, se uita in Sus, ca si cand ar vedea pe Cineva cunoscut si, cu glas stins, grai:-Iisuse! Iisuse!. i, cu aceste cuvinte, trecu in cealalta lume.

Pe nimeni n-a cunoscut in clipele mortii, dar pe Iisus L-a cunoscut.

Invredniceste-ma si pe mine, Doamne, sa Te cunosc pana in clipele cele din urma, cand voi incredinta sufletul meu in mainile Tale!Parintele Iosif Trifadin 600 Istorioare religioase Partea a II-a, nr. 301Sursa icoanei aici