Fuga de Dumnezeu și atracția păcatului
Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. i a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. i []Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l zidise. i a facut Domnul Dumnezeu sa rasara din pamant tot soiul de pomi, placuti la vedere si cu roade bune de mancat; iar in mijlocul raiului era pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. i din Eden iesea un rau, care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate (Facere 2, 8-10). i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l facuse si l-a pus in gradina cea din Eden, ca s-o lucreze si s-o pazeasca (Facere 2, 15).
A ceasta era starea omului inainte de a savarsi primul pacat, cel al neascultarii, dupa care a fost dat afara din Rai. Atractia spre pacat a dus la decaderea omului, stare care este descrisa atat de sugestiv in Evanghelia vindecarii demonizatului (sau demonizatilor) din tinutul Gadarenilor.
Impreuna, pericopa evanghelica de la Matei si pericopele paralele din Evangheliile de la Marcu si de la Luca fac o descriere cutremuratoare a decaderii fiintei umane atunci cand aceasta este stapanita de duhurile cele rele ale intunericului. Este vorba despre un barbat din cetatea Gadara care avea demon (demoni), de care era stapanit de multi ani. De multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia si isi avea locuinta in morminte si nimeni nu putea sa-l lege nici macar in lanturi, pentru ca de multe ori fiind legat in obezi si lanturi, el rupea lanturile si obezile le sfarama si nimeni nu putea sa-l potoleasca. Era manat de demon in pustie si, neincetat, noaptea si ziua, era prin morminte si prin munti, strigand si taindu-se cu pietre.
Acest om, poate sanatos candva, a fost smuls din familia sa, dintre semenii sai, prin amagire, si a fost manat spre autodistrugere, spre moarte. Sigur, mai intai a fost indemnat de cel rau sa rupa legatura cu Dumnezeu, Creatorul sau, si sa-I intoarca spatele, sa fuga si sa se ascunda de El. Satana lucreaza in acelasi fel cu toti cei pe care ii corupe, asa cum s-a intamplat cu primii oameni, Adam si Eva. Acestia, dupa caderea in pacat, au procedat asa cum vor proceda pana la sfarsitul veacurilor toti cei care vor cadea in neascultare, prin fuga de Dumnezeu si ascundere de la fata Lui. Aceasta este urmarea fricii care il cuprinde pe cel care nu asculta de Dumnezeu si incalca Legea Sa. La chemarea lui Dumnezeu, Adame, unde esti? , acesta raspunde: Am auzit glasul Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns .
De aici putem reliefa un aspect esential: omul cazut in neascultare, care fuge de Dumnezeu si se ascunde de El, a auzit mai inainte glasul lui Dumnezeu, care se regaseste in adancul sufletului omenesc prin glasul constiintei! Amintirea acestui glas ar putea, in momentele critice ale vietii, sa-l readuca cu fata la Dumnezeu si, prin pocainta, sa obtina iertarea. Poate auzul acestui glas l-a indemnat pe demonizat sa iasa in intampinarea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, de la Care nadajduia salvarea!In continuarea ideilor formulate mai sus, este important sa incercam sa raspundem la urmatoarele doua intrebari: De ce simte omul nevoia sa fuga si sa se ascunda de Dumnezeu?; si: Cum se produc acestea in lumea contemporana?Ca raspuns la prima intrebare, se poate aprecia ca motivul principal il constituie gresita intelegere a libertatii pe care Dumnezeu a atribuit-o omului de a-si alege drumul in viata. De aceea, omul care are inclinare spre pacat socoteste ca libertatea consta in a trai dupa poftele firii, pentru el, Legea lui Dumnezeu fiind o ingradire a libertatii personale. Pr. prof. Constantin Coman afirma: O astfel de intelegere gresita a libertatii omului genereaza in firea omeneasca o adversitate la adresa lui Dumnezeu. Exista o fuga a omului de Dumnezeu manifestata in diverse forme, de la cele mai grosolane la cele mai rafinate. Este o tendinta a omului, aproape permanent si universal, de emancipare de sub tutela lui Dumnezeu. Aceste tendinte ne confirma starea noastra de cadere (Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor, Editura Bizantina, Bucuresti, 2010).
Un raspuns simplu si scurt la a doua intrebare poate fi acela ca fuga de...
A ceasta era starea omului inainte de a savarsi primul pacat, cel al neascultarii, dupa care a fost dat afara din Rai. Atractia spre pacat a dus la decaderea omului, stare care este descrisa atat de sugestiv in Evanghelia vindecarii demonizatului (sau demonizatilor) din tinutul Gadarenilor.
Impreuna, pericopa evanghelica de la Matei si pericopele paralele din Evangheliile de la Marcu si de la Luca fac o descriere cutremuratoare a decaderii fiintei umane atunci cand aceasta este stapanita de duhurile cele rele ale intunericului. Este vorba despre un barbat din cetatea Gadara care avea demon (demoni), de care era stapanit de multi ani. De multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia si isi avea locuinta in morminte si nimeni nu putea sa-l lege nici macar in lanturi, pentru ca de multe ori fiind legat in obezi si lanturi, el rupea lanturile si obezile le sfarama si nimeni nu putea sa-l potoleasca. Era manat de demon in pustie si, neincetat, noaptea si ziua, era prin morminte si prin munti, strigand si taindu-se cu pietre.
Acest om, poate sanatos candva, a fost smuls din familia sa, dintre semenii sai, prin amagire, si a fost manat spre autodistrugere, spre moarte. Sigur, mai intai a fost indemnat de cel rau sa rupa legatura cu Dumnezeu, Creatorul sau, si sa-I intoarca spatele, sa fuga si sa se ascunda de El. Satana lucreaza in acelasi fel cu toti cei pe care ii corupe, asa cum s-a intamplat cu primii oameni, Adam si Eva. Acestia, dupa caderea in pacat, au procedat asa cum vor proceda pana la sfarsitul veacurilor toti cei care vor cadea in neascultare, prin fuga de Dumnezeu si ascundere de la fata Lui. Aceasta este urmarea fricii care il cuprinde pe cel care nu asculta de Dumnezeu si incalca Legea Sa. La chemarea lui Dumnezeu, Adame, unde esti? , acesta raspunde: Am auzit glasul Tau in rai si m-am temut, caci sunt gol, si m-am ascuns .
De aici putem reliefa un aspect esential: omul cazut in neascultare, care fuge de Dumnezeu si se ascunde de El, a auzit mai inainte glasul lui Dumnezeu, care se regaseste in adancul sufletului omenesc prin glasul constiintei! Amintirea acestui glas ar putea, in momentele critice ale vietii, sa-l readuca cu fata la Dumnezeu si, prin pocainta, sa obtina iertarea. Poate auzul acestui glas l-a indemnat pe demonizat sa iasa in intampinarea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, de la Care nadajduia salvarea!In continuarea ideilor formulate mai sus, este important sa incercam sa raspundem la urmatoarele doua intrebari: De ce simte omul nevoia sa fuga si sa se ascunda de Dumnezeu?; si: Cum se produc acestea in lumea contemporana?Ca raspuns la prima intrebare, se poate aprecia ca motivul principal il constituie gresita intelegere a libertatii pe care Dumnezeu a atribuit-o omului de a-si alege drumul in viata. De aceea, omul care are inclinare spre pacat socoteste ca libertatea consta in a trai dupa poftele firii, pentru el, Legea lui Dumnezeu fiind o ingradire a libertatii personale. Pr. prof. Constantin Coman afirma: O astfel de intelegere gresita a libertatii omului genereaza in firea omeneasca o adversitate la adresa lui Dumnezeu. Exista o fuga a omului de Dumnezeu manifestata in diverse forme, de la cele mai grosolane la cele mai rafinate. Este o tendinta a omului, aproape permanent si universal, de emancipare de sub tutela lui Dumnezeu. Aceste tendinte ne confirma starea noastra de cadere (Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor, Editura Bizantina, Bucuresti, 2010).
Un raspuns simplu si scurt la a doua intrebare poate fi acela ca fuga de...
