Cum am ajuns in aceasta stare? Cum ne-am putut lasa intemnitati de diavol in aceasta cumplita inchisoare spirituala? Problema noastra cea mai acuta consta in faptul ca nu ne cunoastem pe noi insine. Suntem ignoranti in privinta continutului launtric al inimii noastre. In covarsitoarea noastra majoritate, suntem stapaniti de orgoliu. Cu alte cuvinte, credem despre []Cum am ajuns in aceasta stare? Cum ne-am putut lasa intemnitati de diavol in aceasta cumplita inchisoare spirituala? Problema noastra cea mai acuta consta in faptul ca nu ne cunoastem pe noi insine. Suntem ignoranti in privinta continutului launtric al inimii noastre. In covarsitoarea noastra majoritate, suntem stapaniti de orgoliu. Cu alte cuvinte, credem despre noi insine mai mult decat ne-ar indreptati realitatea. Ne supraapreciem posibilitatile. Omul macinat de orgoliu traieste sub imperiul imaginatiei, pierzand astfel contactul cu cea mai intima realitate propria sa persoana. Apogeul acestui delir al mandriei este atins atunci cand cineva ajunge sa uite sau chiar sa se socoteasca pe sine dumnezeu.

Oare nu cumva exista ceva anume care nu numai ca scapa controlului ratiunii, ci, probabil, atunci cand acesta este privit in sine, dezorienteaza si induce in eroare?Oare Dumnezeu este intr-adevar absent? Intr-atat de absent cum am dori noi? Sau se petrece altceva? Nu cumva in spatele smintelii numita ratiune se ascunde o logica duhovniceasca mai subtila, si asociaza dragostea Sa cu caderea noastra, puterea Sa cu slabiciunea noastra, dumnezeirea Sa cu neputinta noastra spirituala, intelepciunea Sa cu incapacitatea noastra de a-I intelege Taina?Vor fi multe capcane in viata noastra pe care trebuie sa le evitam, iar unele dintre ele vor parea mai degraba mici. Insa diavolul se gaseste in detalii. Fiti treji, privegheati, fiindca potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita (I Petru 5, 8). Satana e incantat sa ne dea peste cap viata duhovniceasca. Una dintre cele mai bune modalitati pe care le are pentru a face acest lucru este sa strecoare un amanunt, ceva neinsemnat, in mintea noastra, sperand ca nu vom observa. i daca uneori...