In preajma anului 1923 imi faceam un bilant al activitatii mele de zece ani de preotie la tara si un an de redactor la foaia Lumina Satelor. Si ma gandeam cu durere la zadarnicia celor 11 ani de strigare in pustiu, fara urme si fara roade. Era noaptea tarziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea []In preajma anului 1923 imi faceam un bilant al activitatii mele de zece ani de preotie la tara si un an de redactor la foaia Lumina Satelor.

Si ma gandeam cu durere la zadarnicia celor 11 ani de strigare in pustiu, fara urme si fara roade.

Era noaptea tarziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea urland un card de betivi. Asta mi-a sporit si mai mult durerea. Am cazut in genunchi plangand si m-am rugat Domnului plangand, sa-mi ajute, in anul ce vine, sa lucrez cu mai multa izbanda.

In aceasta noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gandul unei hotarari care s-a publicat in nr. de Anul Nou 1923, al foii Lumina Satelor. In aceasta hotarare ii chemam pe cititorii mei sa intre in anul cel nou, cu hotarare de lupta contra betiilor, sudalmelor si altor pacate. Prin iscalirea unei Declaratii, ii chemam sa se hotarasca contra pacatelor. Ii chemam intr-un fel de voluntariat de lupta apriga contra pacatelor. Din acest inceput a iesit pe urma miscarea Oastei Domnului.

Initiativa acestei miscari este asadar pe de-a-ntregul a Domnului. Cu nimeni n-am avut absolut nici o consfatuire si nici o intelegere cu privire la aceasta miscare. Si de la nimeni n-am avut absolut nici un fel de incredintare speciala pentru infiriparea ei.

Si nu numai initiativa acestei miscari este a Domnului, ci si creatia intreaga este a Lui.

Dupa Hotararea si Apelul din nr. de Anul Nou nu s-a interesat absolut nimeni despre rostul acestei miscari, despre rezultatul ei, despre mersul ei. Am luptat ani de zile pentru sustinerea acestei miscari cu greutati si jertfe in care mi s-a topit sanatatea si viata, fara sa am nici un sprijin.

Am tinut, la un an, o adunare generala a acestei miscari (vestita la foaie), fara insa sa se intereseze absolut nimeni despre ea si sa se apropie de ea.

Miscarea era amenintata cu esec. Am pus totul in cumpana sa o salvez. In vremea asta de lupta apriga cu greutatile inceputului, ma asteptam ca I.

P.

S. Sa mitropolitul Nicolae sa-mi sara in ajutor cu o pastorala catre popor, pentru incurajarea initiativei. Dar n-a sarit si nici macar nu m-a intrebat cum merge initiativa.

Sapte ani de zile, conducatorii bisericii din Sibiu n-au avut nici un cuvant pentru aceasta miscare si nu i-au dat nici un sprijin.

Probabil, conducatorii bisericii, se temeau ca miscarea va da esec si nu voiau sa se expuna. Am avut insa sprijinul larg al Aceluia care a pornit-o la drum. Domnul a adus la biruinta Lucrarea Lui, Oastea Lui.

Cei care de la inceput ar fi trebuit sa dea sprijin si...