S-a intamplat in 7 aprilie 1863, 7/19: Are loc, la Sibiu, un Congres national al romanilor, care deleaga zece personalitati, in frunte cu Andrei aguna, pentru a expune imparatului, la Viena, revendicarile politice ale romanilor. Conferinta nationala din aprilie 1863 de la Sibiu a fost in ochii contemporanilor prologul intrunirii Dietei Transilvaniei, primind astfel []The post S-a intamplat in 7 aprilie 1863, 7/19 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 7 aprilie 1863, 7/19 was first posted on aprilie 7, 2020 at 2:19 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 7 aprilie 1863, 7/19: Are loc, la Sibiu, un Congres national al romanilor, care deleaga zece personalitati, in frunte cu Andrei aguna, pentru a expune imparatului, la Viena, revendicarile politice ale romanilor. Conferinta nationala din aprilie 1863 de la Sibiu a fost in ochii contemporanilor prologul intrunirii Dietei Transilvaniei, primind astfel o semnificatie mai larga, ce depasea nu numai sfera de interes a romanilor, ci si pe aceea a hotarelor Marelui Principat. In conjunctura politica tensionata pe care o strabatea Imperiul, intr-un moment cand conflictul constitutional cu Ungaria se prelungea amenintator de mult, cand, unii dupa altii, croatii, cehii, polonezii refuza sa intre sau parasesc lucrarile parlamentului central de la Viena, cand flacarile unei noi revolutii cuprind teritoriul polonez ocupat de Rusia, era semnalul cel mai sigur ca guvernul Schmerling era decis sa treaca din nou la actiune intr-o provincie de dincolo de Leitha. Scopul sau principal era intrarea in parlamentul vienez a unor deputati din aceasta parte a Imperiului, fie si cu pretul unor concesii neplacute regimului, spre a da lumii cel putin iluzia traducerii in viata si in partea rasariteana a Imperiului, a sistemului constitutional inaugurat in 1860. Ochii tuturor politicienilor centralisti austrieci erau indreptati astfel asupra romanilor transilvaneni. Planul congresului romanesc este croit in primele zile ale lunii noiembrie 1862, la Sibiu, unde aguna intruneste comitetul Astrei, cu participarea lui Baritiu, unde se gasea, sosit de la Viena, consilierul aulic, viitorul vicecancelar Franz Reichenstein, unde sosea de la Cluj vicepresedintele gubernial, Vasile Ladislau Popp. ulutiu, bolnav, lipseste, dar la intoarcerea spre casa inaltul demnitar roman se oprea la Blaj. Era momentul in care episcopul aguna incepe sa isi afirme dupa delegatiile vieneze ale lui ulutiu din anii precedenti rolul decisiv in politica romaneasca si ca cel mai important rezultat al sau va fi memoriul comun al celor doi prelati romani pentru aprobarea intrunirii unui forum romanesc. Liniamentele sale principale au fost stabilite la Sibiu si definitivate la Blaj, acesta fiind totodata prilejul pentru aplanarea disensunilor dintre cele doua centre bisericesti pentru mitropolia ortodoxa. Ministrul de stat Schmerling, denuntand vehement, deopotriva, sloganul amenintarilor din exterior, vanturat si in cazul sarbilor, ca si politica tergiversarilor si ezitarilor, se pronunta pentru aprobarea conferintei romanesti, caci nu vede de ce acei care o solicita deschis si onest sa fie mai rau tratati decat altii ale caror intruniri se tin fara nici un fel de aprobare. Prudent, Schmerling evita cu grija numele de congres, ale carei rezonante pasoptiste starneau ostilitate si staruie asupra aspectului de continuitate a conferintei din 1861. Se va emite la 17 februarie aprobarea imperiala pentru o conferinta continuativa a romanilor din Transilvania care sa se intruneasca la Sibiu, cu participarea a 120 150 persoane si unde sa se publice rezolutia din 18 octombrie 1862 si sa se adopte o adresa de multumire a natiunii fata de imparat. Aceasta era in ochii forurilor vieneze tot ceea ce urma sa se intample la Sibiu. Initial Baritiu includea in ordinea de zi pe care el o schiteaza toate marile probleme ale momentului: raporturile Transilvaniei cu Imperiul, structurarea dietei, folosirea limbilor nationale in viata publica, consiliile municipale, recunoasterea politica a romanilor, congresul lor national anual, raporturile romano-sasesti. Daca la Blaj ulutiu accepta fara obiectii propunerile carturarului brasovean, prelatul ortodox din Sibiu le priveste dimpotriva ca o ingerinta in prerogativele proprii regulamentul sunt eu , spune el de natura sa prejudicieze, prin radicalismul lor, cauza nationala. In deplin acord cu viziunea oficialitatilor asupra conferintei, in proiectul sau aguna lasa celor doi capi bisericesti, presedintii viitorului forum, o libertate neingradita in directionarea dezbaterilor adresei de adeziune, ca si a altor aspecte cu caracter continuativ legate strict de problemele natiunii. In fata acestei situatii ulutiu accepta fara a mai intra in dispute propunerea omologului lui. i unul si celalalt erau pe deplin constienti de vulnerabilitatea pozitiei romanesti intr-un moment cand la Viena se tratau cu politicienii conservatori maghiari conditiile unei reconcilieri, cand marea insurectie a polonezilor din teritoriile ocupate de Rusia ajungea la apogeul ei. Dar ceea ce ingrijoreaza cu deosebire pe fruntasii romani sunt vestile care circula privind tentativa dualista din martie 1863, pornita din partea lui Francisc Iosif insusi si desfasurata in cadrul Cabinetului cu ministrii maghiari membri ai acestuia. Se opresc astfel, dintr-odata, toate miscarile in privinta Transilvaniei, ale carei afaceri publice sunt privite la Viena prin prisma concesiilor ce trebuiau facute maghiarilor. Abia dupa esecul acestei incercari de conciliere, cea mai serioasa intre 1861 si 1865, intrunirea dietei Transilvaniei devine o problema de actualitate imediata, iar legea electorala provizorie, pregatita la Cancelaria ei aulica, va intra, in sfarsit, in dezbaterea ministrilor vienezi de-a lungul unei saptamani intregi.

Cu aceasta se zadarnicea si ultima tentativa a cancelarului maghiar Forg cs de a castiga timp prin examinarea prealabila a proiectului de catre o comisie speciala de oameni politici transilvaneni, cunoscatori ai situatiei. La primele calcule care se fac chiar si majoritatea relativa in dieta a romanilor, impusa de interesul politic direct al regimului in acest moment, apare cu totul problematica, conditionata de modul desfasurarii alegerilor, de apartenenta nationala a membrilor dietali numiti de imparat. Toate aceste incertitudini, care isi vor pune adanc amprenta asupra desfasurarii lucrarilor forumului romanesc de la Sibiu, sunt exprimate sintetic de mitropolitul blajean atunci cand scrie lui Baritiu: causa nationala ne sta acatata numai de un fir de par. Un pas, un cuvant smintit poate stricta la tot viitorul nostru . Urmarind cele doua liste de invitati, intocmite la Sibiu si Blaj, fiecare cu cate 75 de nume, cate 50 de laici si cate 25 de clerici, ceea ce constatam in primul rand este o masiva participare, intr-o perfecta simetrie, a functionarilor de stat: 40 la greco-catolici, 37 la ortodocsi. Functiile pe care unii dintre ei le poarta sunt dintre cele mai inalte: consilieri si secretari aulici si guberniali, sefi de unitati administrative, juzi primari. Capul de lista este Ladislau Vasile Popp, vicepresedinte al Guberniului, cea mai inalta demnitate detinuta pana atunci de un roman, a carui prezenta a fost solicitata in mod special de aguna cancelarului aulic. Urmeaza si intr-o parte si in cealalta grupul compact al protopopilor (18+23), caruia i se adauga, iarasi simetric, palcul razlet al oamenilor independenti economic, liber-profesionistilor si ofiterilor pensionati 10+11+5 luati laolalta din amandoua confesiunile. Acestia sunt cei care se vor aduna in 19 aprilie, Dumineca Tomii, in sala mare de la hotelul R mischer Kaiser din Sibiu pentru a dezbate marile probleme care se ridicau in fata natiunii lor. Chestiunea centrala era aceea a atitudinii fata de actele fundamentale de guvernare din 1860 si 1861 care puneau in cauza intreg ansamblul politicii romanesti. Nu este vorba, cum s-ar putea crede, despre alternativa acceptarii sau respingerii lor, despre o incertitudine privind orientarea natiunii spre Viena, sau spre Pesta, caci optiunea politica facuta in mai 1848, intarita de evenimentele revolutiei, de sacrificiile razboiului civil, de hotararile conferintei din ianuarie 1861 nu intra catusi de putin in discutie. Se evoca mereu si mereu perspectiva sumbra a uniunii cu Ungaria, impotriva vointei majoritatii populatiei tarii, reducerea acesteia la statutul de minoritate, spectrul maghiarizarii.

Iar forta acesteia, spun ei, se va indrepta in primul rand impotriva romanilor si va fi cu atat mai puternica cu cat rezistenta lor va fi mai mica. Optiunea pentru calea maghiara in 1863 ar fi fost, scrie Concordia , un adevarat suicid national. Avantajele orientarii traditionale spre Viena erau, prin comparatie, mai mult decat evidente.

Ea aducea cu sine, pe de o parte perspectiva mentinerii autonomiei Transilvaniei, cu tot ce implica aceasta pentru romani si, pe de alta parte, posibilitatea incadrarii lor mai echitabile in sistemul de stat. Ceea ce ingrijoreaza foarte mult in privinta colaborarii cu guvernul central era nu atat amenintarea germanizarii si a centralizarii, cat eventualitatea ca acesta sa se foloseasca de romani pentru a presa asupra maghiarilor spre a grabi reconcilierea cu acestia, pentru ca apoi ei sa fie din nou sacrificati.

Pe de o parte, prelatii si inaltii functionari de stat, avand in vedere imperativele politicii vieneze ale momentului, sunt pentru acceptarea imediata si fara conditii prealabile a noului statut constitutional, pentru a nu se pierde iremediabil printr-o supralicitare periculoasa un moment pe cat de favorabil, pe atat de instabil.

Verbum regium era pentru aguna, ulutiu si V.

L. Popp, marii actori ai scenei, o garantie suficienta ca ulterior doleantele natiunii vor fi satisfacute. Existau, de asemenea, deosebiri de vederi si in ceea ce priveste prioritatea pe care urmau sa o primeasca la Viena problemele romanesti. Daca episcopul aguna, clerul si laicii din jurul sau, asaza de la inceput pe primul plan instituirea mitropoliei ortodoxe pentru romanii din Imperiu, prelatul greco-catolic din Blaj si cei din jurul sau, beneficiari efectivi ai statutului mitropolitan inca din 1855, se arata preocupati in primul rand de solutionarea problemelor politice ale natiunii. Rezolvarea acestora ei o vedeau sub forma unei autonomii cat mai reale, dupa modelul sasesc, fara teritoriu national, dar cu un organism de conducere propriu, cu o representare proportionala in...