Forme ale experienţei harului lui Dumnezeu
Care sunt experientele harului pe care poate sa le aiba crestinul, astfel incat credinta si viata crestina sa nu fie pentru el ceva pur intelectual sau exterior, ci sa fie adevarate, simtire duhovniceasca a lui Dumnezeu, comuniune cu Dumnezeu, locuire a lui Dumnezeu, de care poate sa se impartaseasca fiecare om? Mai intai de toate []Care sunt experientele harului pe care poate sa le aiba crestinul, astfel incat credinta si viata crestina sa nu fie pentru el ceva pur intelectual sau exterior, ci sa fie adevarate, simtire duhovniceasca a lui Dumnezeu, comuniune cu Dumnezeu, locuire a lui Dumnezeu, de care poate sa se impartaseasca fiecare om?Mai intai de toate este o incunostiintare launtrica, interioara, ca prin credinta in Dumnezeu omul isi gaseste adevaratul sens al vietii. Simte ca credinta lui in Hristos este o credinta care-l odihneste launtric, care-i da sens vietii si-l indruma, care este o lumina puternica ce-l lumineaza. Cand simte astfel credinta crestina inlauntrul sau inseamna ca omul a inceput satraiasca harul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu mai este pentru el ceva exterior.
Alta experienta a harului lui Dumnezeu o are omul cand aude in inima sa chemarea lui Dumnezeu la pocainta pentru faptele lui intunecoase si pacatoase, chemare la intoarcerea spre o viata crestina, spre spovedanie, spre calea lui Dumnezeu. Acest glas al lui Dumnezeu pe care-1 aude inlauntrul lui este o prima experienta a harului lui Dumnezeu. Atatia ani cat a trait departe de Dumnezeu nu a inteles nimic.
Incepe sa se pocaiasca. Se spovedeste pentru prima oara in viata lui la duhovnic. Dupaspovedanie simte o pace adancasi bucurie, lucruri pe care niciodata nu le-a mai simtit in viata sa. i atunci isi zice:,,M-am alinat . Aceasta alinare, acest sentiment de usurare este o cercetare a harului dumnezeiesc in sufletul care s-a pocait, iar Dumnezeu vrea sa-1 mangaie.
Lacrimile crestinului care se pocaieste atunci cand se roagasi cere iertare de la Dumnezeu sau cand se spovedeste sunt lacrimi cie pocainta. Aceste lacrimi sunt foarte alinatoare. Aduc multa pace in sufletul omului. Iar omul simte atunci ca ele sunt dar dumnezeiesc si gustare a harului.
Cu cat se pocaieste mai adanc si vine la mai multaiubire fata de Dumnezeu si se roagastrapuns de dragoste dumnezeiasca, cu atat aceste lacrimi de pocainta devin lacrimi de bucurie, lacrimi de dragoste si de iubire dumnezeiasca. Aceste lacrimi care sunt mai sus decat lacrimile pocaintei reprezinta o cercetare si o experienta a harului mai intensa.
Ne rugam pentru a ne impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos...
Alta experienta a harului lui Dumnezeu o are omul cand aude in inima sa chemarea lui Dumnezeu la pocainta pentru faptele lui intunecoase si pacatoase, chemare la intoarcerea spre o viata crestina, spre spovedanie, spre calea lui Dumnezeu. Acest glas al lui Dumnezeu pe care-1 aude inlauntrul lui este o prima experienta a harului lui Dumnezeu. Atatia ani cat a trait departe de Dumnezeu nu a inteles nimic.
Incepe sa se pocaiasca. Se spovedeste pentru prima oara in viata lui la duhovnic. Dupaspovedanie simte o pace adancasi bucurie, lucruri pe care niciodata nu le-a mai simtit in viata sa. i atunci isi zice:,,M-am alinat . Aceasta alinare, acest sentiment de usurare este o cercetare a harului dumnezeiesc in sufletul care s-a pocait, iar Dumnezeu vrea sa-1 mangaie.
Lacrimile crestinului care se pocaieste atunci cand se roagasi cere iertare de la Dumnezeu sau cand se spovedeste sunt lacrimi cie pocainta. Aceste lacrimi sunt foarte alinatoare. Aduc multa pace in sufletul omului. Iar omul simte atunci ca ele sunt dar dumnezeiesc si gustare a harului.
Cu cat se pocaieste mai adanc si vine la mai multaiubire fata de Dumnezeu si se roagastrapuns de dragoste dumnezeiasca, cu atat aceste lacrimi de pocainta devin lacrimi de bucurie, lacrimi de dragoste si de iubire dumnezeiasca. Aceste lacrimi care sunt mai sus decat lacrimile pocaintei reprezinta o cercetare si o experienta a harului mai intensa.
Ne rugam pentru a ne impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos...
