Nu pentru păcate îşi pierd oamenii sufletul, ci pentru că nu ştiu lua darurile ce ni le-a câştigat Mântuitorul prin Sfântă Jertfa Sa.
In vremea aceea, intrand Iisus in partile Tirului si ale Sidonului, iata, o femeie cananeianca, iesind din hotarele acelea, striga catre Dansul, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David; fiica mea rau se indraceste! Iar El nu i-a raspuns ei cuvant. i, apropiindu-se ucenicii Lui, Il rugau pe El, zicand: Slobozeste-o pe ea, ca striga in []In vremea aceea, intrand Iisus in partile Tirului si ale Sidonului, iata, o femeie cananeianca, iesind din hotarele acelea, striga catre Dansul, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David; fiica mea rau se indraceste! Iar El nu i-a raspuns ei cuvant. i, apropiindu-se ucenicii Lui, Il rugau pe El, zicand: Slobozeste-o pe ea, ca striga in urma noastra! Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis fara numai catre oile cele pierdute ale casei lui Israel . i ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-mi! Iar El, raspunzand, a zis: Nu este bine a lua painea copiilor si a o arunca cainilor . Iar ea a zis: Adevarat, Doamne, ca si cainii mananca din faramaturile ce cad de la masa stapanilor lor . Atunci, raspunzand Iisus, a zis ei: O, femeie, mare este credinta ta! Fie tie precum voiesti! i s-a tamaduit fiica ei dintru acel ceas. (Matei 15, 21-28) Femeia din evanghelia de duminica este pusa inaintea noastra cu invatatura despre cum trebuie sa fie credinta noastra.
Cananeianca era o femeie pagana care traia intr-o tara pagana. Cine a adus-o pe aceasta femeie pagana la picioarele lui Iisus? Au adus-o necazul si credinta ei. In casa ei, femeia avea un necaz mare: o fiica chinuita de diavolul. Iar in sufletul ei avea credinta tare ca numai singur Iisus o poate ajuta.
Asa trebuie sa fie, iubite cititorule, si credinta noastra. i noi trebuie sa avem o credinta vie si lucratoare care sa ne scoata din tara pacatelor si sa ne plece dupa ajutorul lui Iisus Mantuitorul.
O credinta ce te lasa sau cu care te lasi sa traiesti in toate pacatele si naravurile tale cele rele este o credinta moarta si de suflet pierzatoare.
Pe femeia cananeianca a plecat-o dupa Hristos necazul ce-l avea in casa: fiica ei care se chinuia cumplit cu diavolul. i noi avem un astfel de necaz.
Diavolul chinuieste cumplit cu fel de fel de patimi si naravuri urate si pe fiica noastra cea scumpa si iubita: sufletul nostru. Multe hotare va fi trecut sarmana femeie cananeianca sa-si poata scapa fata ei de diavolul. Ea nu putea sta acasa sa-si vada fetita chinuita de diavolul. i tu, cititorule, stai linistit in pacatele tale? Vezi pe diavolul cum iti chinuieste sufletul si nu te misti? Nu pleci sa-L afli pe Mantuitorul?Femeia din evanghelie ne este apoi de invatatura nu numai cum a plecat sa-L afle pe Hristos, ci si dupa cum s-a purtat in fata Mantuitorului. Cititi cu luare-aminte evanghelia de mai sus si vedeti la cata grea incercare a pus Iisus credinta femeii.
Biata femeie plangea si striga dupa ajutor, dar Iisus nu i-a raspuns ei cuvant . A trebuit sa se roage apostolii pentru femeie. Dar, si atunci, Iisus respinge rugarea ei.
Pe vremea Mantuitorului, evreii se tineau ca singurul popor ales al Domnului. Toti ceilalti, paganii, erau numiti goimi , adica caini .
De data asta pentru a incerca credinta femeii se pune si Mantuitorul pe punctul acesta de vedere. De aceea zice ca: Nu este bine a lua painea fiilor (adica a fiilor lui Israel) si a o zvarli cainilor (adica paganilor). Dar credinta femeii nu...
Cananeianca era o femeie pagana care traia intr-o tara pagana. Cine a adus-o pe aceasta femeie pagana la picioarele lui Iisus? Au adus-o necazul si credinta ei. In casa ei, femeia avea un necaz mare: o fiica chinuita de diavolul. Iar in sufletul ei avea credinta tare ca numai singur Iisus o poate ajuta.
Asa trebuie sa fie, iubite cititorule, si credinta noastra. i noi trebuie sa avem o credinta vie si lucratoare care sa ne scoata din tara pacatelor si sa ne plece dupa ajutorul lui Iisus Mantuitorul.
O credinta ce te lasa sau cu care te lasi sa traiesti in toate pacatele si naravurile tale cele rele este o credinta moarta si de suflet pierzatoare.
Pe femeia cananeianca a plecat-o dupa Hristos necazul ce-l avea in casa: fiica ei care se chinuia cumplit cu diavolul. i noi avem un astfel de necaz.
Diavolul chinuieste cumplit cu fel de fel de patimi si naravuri urate si pe fiica noastra cea scumpa si iubita: sufletul nostru. Multe hotare va fi trecut sarmana femeie cananeianca sa-si poata scapa fata ei de diavolul. Ea nu putea sta acasa sa-si vada fetita chinuita de diavolul. i tu, cititorule, stai linistit in pacatele tale? Vezi pe diavolul cum iti chinuieste sufletul si nu te misti? Nu pleci sa-L afli pe Mantuitorul?Femeia din evanghelie ne este apoi de invatatura nu numai cum a plecat sa-L afle pe Hristos, ci si dupa cum s-a purtat in fata Mantuitorului. Cititi cu luare-aminte evanghelia de mai sus si vedeti la cata grea incercare a pus Iisus credinta femeii.
Biata femeie plangea si striga dupa ajutor, dar Iisus nu i-a raspuns ei cuvant . A trebuit sa se roage apostolii pentru femeie. Dar, si atunci, Iisus respinge rugarea ei.
Pe vremea Mantuitorului, evreii se tineau ca singurul popor ales al Domnului. Toti ceilalti, paganii, erau numiti goimi , adica caini .
De data asta pentru a incerca credinta femeii se pune si Mantuitorul pe punctul acesta de vedere. De aceea zice ca: Nu este bine a lua painea fiilor (adica a fiilor lui Israel) si a o zvarli cainilor (adica paganilor). Dar credinta femeii nu...
