Ceva despre postul cel adevărat
De veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru cel Ceresc, iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va ierta voua greselile voastre. i cand postiti nu fiti tristi, ca fatarnicii, ca isi smolesc fetele lor, ca sa se arate oamenilor postindu-se; graiesc voua ca isi iau plata []De veti ierta oamenilor greselile lor, ierta-va si voua Tatal vostru cel Ceresc, iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va ierta voua greselile voastre. i cand postiti nu fiti tristi, ca fatarnicii, ca isi smolesc fetele lor, ca sa se arate oamenilor postindu-se; graiesc voua ca isi iau plata lor. Iar tu, postindu-te, unge capul tau si fata ta o spala. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau Celui ce este intru ascuns. i Tatal tau, Cel ce vede intru ascuns, va rasplati tie la Aratare. Nu va adunati voua comori pe pamant, unde moliile si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci va adunati voua comori in cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strica si unde furii nu le sapa, nici le fura. Ca unde este comoara voastra acolo va fi si inima voastra.(Matei 6, 14-21) In evanghelia de azi, ne invata Mantuitorul cum trebuie sa postim. In legatura cu aceasta evanghelie, vom spune si noi unele invataturi despre post.
Despre mantuirea sufletului se vorbeste mult si in multe feluri. De altfel, taina mantuirii este simpla. Greseala lui Adam a lasat in noi otrava pacatului; a lasat pe omul cel vechi , firea cea veche. Domnul Iisus a venit sa nimiceasca aceasta otrava; a venit sa omoare in noi pe omul cel vechi , firea cea veche, ca sa traim in omul cel nou , in omul cel duhovnicesc (cf. I Cor 2, 14). Prin Jertfa Crucii Sale, Domnul Iisus ne-a dat puterea sa murim fata de pacat (Rom 6, 2).
Dar lucrul acesta nu merge asa usor. A muri fata de pacat este o culme a mantuirii ce se poate ajunge numai dupa o viata intreaga de lupta si biruinta. Sa ne insemnam bine un lucru: firea noastra cea veche nu poate fi omorata cu totul. Ea poate fi slabita, poate fi facuta nevatamatoare, dar nu poate fi omorata cu totul. Adam cel vechi n-a murit cu totul in noi. Orice am face, orice am ispravi, il simtim ca traieste in noi.
Viata noastra este o razboire neincetata intre Adam cel vechi si Adam cel nou ; intre firea cea veche si firea cea noua. In aceasta lupta, Domnul Iisus a venit si ne-a adus ajutor de biruinta.
Eu imi inchipui firea cea veche in asemanarea imaginilor ce arata inima omului. Patimile cele rele sunt niste urme din gradina Edenului; sunt niste dobitoace ale diavolului. Aceste dobitoace au lipsa de pasune , de mancare , altcum tanjesc si amortesc. Ele traiesc cu mancarea ce le-o dam noi. Cand le dam mancare, zburda, iar cand nu le dam, tanjesc. In imaginea de alaturi se vede un om credincios, un om duhovnicesc, care nu da de mancare acestor dobitoace. El isi hraneste firea cea noua cu rugaciune si priveghere, iar pe firea cea veche, cu dobitoacele ei, o omoara cu foamea . Pe dobitocestile patimi le-a pus pe foame, le-a amortit cu foamea. Un astfel de om a pus la respect firea cea veche; a amortit-o, a slabit-o, i-a luat puterea si a facut-o neputincioasa. Un astfel de om isi apara mereu firea cea duhovniceasca prin priveghere si rugaciune.
Cheia mantuirii sufletesti este tocmai asta: sa ne aparam cu darurile Domnului contra trezirii firii noastre celei vechi. Caci suntem tot mereu in primejdia de a simti cum se trezeste in noi firea cea veche, gustul dupa carnea din Egipt.
Cainele din noi n-a murit (poftele lumesti), nici vulpea (viclenia), nici tigrul (mania), nici porcul (betia), nici paunul (trufia), nici sarpele (pizma) etc;dar, de cate ori le simtim ca se trezesc, trebuie sa le punem pe foame, trebuie sa le reducem mancarea, sporindu-ne mana , mancarea cea duhovniceasca.
In acest inteles trebuie luat si postul, ca un ajutor contra trezirii patimilor noastre. Imbuibarea cu mancaruri si bauturi este o hrana pentru dobitoacele firii celei vechi. De hrana asta trebuie sa ne ferim nu numai pe timpul postului, ci in tot timpul vietii noastre. Precum pamantul prea gras si umed zice Sf. Ioan Gura de Aur naste viermi, asa si imbuibarea cu mancaruri si bauturi este cuib cald pentru viermii ispitelor si poftelor rele. In chipul de pe pagina de alaturi se vede firea cea veche in trezire; se vede omul cel lumesc, care incepe sa-i dea de mancare. Diavolul pregateste hrana firii celei vechi si sopteste omului celui pacatos sa ia aceasta mancare, iar el o folosesteIn multe chipuri si feluri dau de mancare necredinciosii firii celei vechi si dobitoacelor ei. Camara diavolului e incarcata cu fel de fel de mancaruri pe seama asta. Dar dintre toate mancarurile firii celei vechi, cea mai buna si mai hranitoare este alcoolul.
Cum primeste aceasta hrana, firea cea veche cu dobitoacele ei indata se trezeste din somn si incepe a zburda (cum se vede in imagine).
Despre lapte, spun doctorii ca acesta contine tot ce trebuie corpului nostru. Omul ar putea trai numai cu lapte.
Asa e si cu laptele diavolului , alcoolul. E in stare sa hraneasca el singur firea noastra cea veche; e in stare el singur sa omoare sufletul.
Vai, cum il hranesc oamenii tot pe omul cel vechi, tot firea cea veche! E plina lumea de rautati; dar cum sa nu fie, cand oamenii dau de mancare numai firii celei vechi?Se beau in tara la noi 14 miliarde de lei pe an (Valorile sunt date dupa statisticile din vremea Parintelui Iosif. Astazi, aceste cifre depasesc cu mult valorile de atunci, intrucat bietii oameni,inaintea oricarui lucru, au gandul numai la bautura si fumat, vicii pe care le imprumuta apoi si copiii, odraslele lor, ducand generatiilor viitoare aceste stricate si otravitoare patimi); se fumeaza 8 miliarde;500 de mii de carciumi stau fata in fata cu 18 mii de biserici Oare nu sunt si aceste cifre grozave niste dovezi despre mancarea ce se da dobitocestilor patimi?Traim vremuri cu crestini care traiesc ascultand de soapta lui satan: Beti, mancati, chefuiti, pacatuiti traiti-va viata! Se sting posturile, se sting rugaciunile, se stinge...
Despre mantuirea sufletului se vorbeste mult si in multe feluri. De altfel, taina mantuirii este simpla. Greseala lui Adam a lasat in noi otrava pacatului; a lasat pe omul cel vechi , firea cea veche. Domnul Iisus a venit sa nimiceasca aceasta otrava; a venit sa omoare in noi pe omul cel vechi , firea cea veche, ca sa traim in omul cel nou , in omul cel duhovnicesc (cf. I Cor 2, 14). Prin Jertfa Crucii Sale, Domnul Iisus ne-a dat puterea sa murim fata de pacat (Rom 6, 2).
Dar lucrul acesta nu merge asa usor. A muri fata de pacat este o culme a mantuirii ce se poate ajunge numai dupa o viata intreaga de lupta si biruinta. Sa ne insemnam bine un lucru: firea noastra cea veche nu poate fi omorata cu totul. Ea poate fi slabita, poate fi facuta nevatamatoare, dar nu poate fi omorata cu totul. Adam cel vechi n-a murit cu totul in noi. Orice am face, orice am ispravi, il simtim ca traieste in noi.
Viata noastra este o razboire neincetata intre Adam cel vechi si Adam cel nou ; intre firea cea veche si firea cea noua. In aceasta lupta, Domnul Iisus a venit si ne-a adus ajutor de biruinta.
Eu imi inchipui firea cea veche in asemanarea imaginilor ce arata inima omului. Patimile cele rele sunt niste urme din gradina Edenului; sunt niste dobitoace ale diavolului. Aceste dobitoace au lipsa de pasune , de mancare , altcum tanjesc si amortesc. Ele traiesc cu mancarea ce le-o dam noi. Cand le dam mancare, zburda, iar cand nu le dam, tanjesc. In imaginea de alaturi se vede un om credincios, un om duhovnicesc, care nu da de mancare acestor dobitoace. El isi hraneste firea cea noua cu rugaciune si priveghere, iar pe firea cea veche, cu dobitoacele ei, o omoara cu foamea . Pe dobitocestile patimi le-a pus pe foame, le-a amortit cu foamea. Un astfel de om a pus la respect firea cea veche; a amortit-o, a slabit-o, i-a luat puterea si a facut-o neputincioasa. Un astfel de om isi apara mereu firea cea duhovniceasca prin priveghere si rugaciune.
Cheia mantuirii sufletesti este tocmai asta: sa ne aparam cu darurile Domnului contra trezirii firii noastre celei vechi. Caci suntem tot mereu in primejdia de a simti cum se trezeste in noi firea cea veche, gustul dupa carnea din Egipt.
Cainele din noi n-a murit (poftele lumesti), nici vulpea (viclenia), nici tigrul (mania), nici porcul (betia), nici paunul (trufia), nici sarpele (pizma) etc;dar, de cate ori le simtim ca se trezesc, trebuie sa le punem pe foame, trebuie sa le reducem mancarea, sporindu-ne mana , mancarea cea duhovniceasca.
In acest inteles trebuie luat si postul, ca un ajutor contra trezirii patimilor noastre. Imbuibarea cu mancaruri si bauturi este o hrana pentru dobitoacele firii celei vechi. De hrana asta trebuie sa ne ferim nu numai pe timpul postului, ci in tot timpul vietii noastre. Precum pamantul prea gras si umed zice Sf. Ioan Gura de Aur naste viermi, asa si imbuibarea cu mancaruri si bauturi este cuib cald pentru viermii ispitelor si poftelor rele. In chipul de pe pagina de alaturi se vede firea cea veche in trezire; se vede omul cel lumesc, care incepe sa-i dea de mancare. Diavolul pregateste hrana firii celei vechi si sopteste omului celui pacatos sa ia aceasta mancare, iar el o folosesteIn multe chipuri si feluri dau de mancare necredinciosii firii celei vechi si dobitoacelor ei. Camara diavolului e incarcata cu fel de fel de mancaruri pe seama asta. Dar dintre toate mancarurile firii celei vechi, cea mai buna si mai hranitoare este alcoolul.
Cum primeste aceasta hrana, firea cea veche cu dobitoacele ei indata se trezeste din somn si incepe a zburda (cum se vede in imagine).
Despre lapte, spun doctorii ca acesta contine tot ce trebuie corpului nostru. Omul ar putea trai numai cu lapte.
Asa e si cu laptele diavolului , alcoolul. E in stare sa hraneasca el singur firea noastra cea veche; e in stare el singur sa omoare sufletul.
Vai, cum il hranesc oamenii tot pe omul cel vechi, tot firea cea veche! E plina lumea de rautati; dar cum sa nu fie, cand oamenii dau de mancare numai firii celei vechi?Se beau in tara la noi 14 miliarde de lei pe an (Valorile sunt date dupa statisticile din vremea Parintelui Iosif. Astazi, aceste cifre depasesc cu mult valorile de atunci, intrucat bietii oameni,inaintea oricarui lucru, au gandul numai la bautura si fumat, vicii pe care le imprumuta apoi si copiii, odraslele lor, ducand generatiilor viitoare aceste stricate si otravitoare patimi); se fumeaza 8 miliarde;500 de mii de carciumi stau fata in fata cu 18 mii de biserici Oare nu sunt si aceste cifre grozave niste dovezi despre mancarea ce se da dobitocestilor patimi?Traim vremuri cu crestini care traiesc ascultand de soapta lui satan: Beti, mancati, chefuiti, pacatuiti traiti-va viata! Se sting posturile, se sting rugaciunile, se stinge...
