Tovărăşiile din care este izgonit Dumnezeu
Tovarasii omenesti E bine sa stim ca nu ramane decat ceea ce este de la Dumnezeu. Tot ceea ce este pornire omeneasca, tot ceea ce pleaca din interes si voie omeneasca nu dureaza, n-are trainicie, nu tine; piere cum piere fumul si cum se topeste ceara de fata focului. Sunt zeci si sute de tovarasii []Tovarasii omenestiE bine sa stim ca nu ramane decat ceea ce este de la Dumnezeu. Tot ceea ce este pornire omeneasca, tot ceea ce pleaca din interes si voie omeneasca nu dureaza, n-are trainicie, nu tine; piere cum piere fumul si cum se topeste ceara de fata focului. Sunt zeci si sute de tovarasii omenesti: pentru ajutorarea celor saraci, pentru raspandirea credintei, pentru raspandirea gandurilor bune si pentru alte multe scopuri de tot felul.
E bine insa sa bagam de seama ca mai toate aceste miscari isi au inceputul in campia inear. Toate s-au infiintat din vointe omenesti si lucreaza dupa statute, regulamente si randuieli omenesti. inta lor (nemarturisita), pe care nici veacul nostru luminat n-ar putea s-o tagaduiasca, este sa asigure interese omenesti si sa inalte numele omului. Credinta insa zareste in aceste tovarasii un mare cusur: din ele este izgonit Dumnezeu. I se da omului o cinste atat de mare, incat se merge pana la a L inlocui pe Dumnezeu; cuvantul omului are precadere fata de cuvantul Celui Preainalt. E folosita, ce-i drept, si Sfanta Scriptura adeseori, dar numai atat cat dicteaza interesul si voia omeneasca. Aceasta incercare de a-l ridica pe om, fara ajutorul vazut si adeverit al lui Dumnezeu, inseamna ridicarea omului la o inaltime atat de mare, ca-i va veni ameteala si va cadea intr-o zapaceala fara nadejde si intr-un prapad fara leac.
Pentru cel care are ochi...
E bine insa sa bagam de seama ca mai toate aceste miscari isi au inceputul in campia inear. Toate s-au infiintat din vointe omenesti si lucreaza dupa statute, regulamente si randuieli omenesti. inta lor (nemarturisita), pe care nici veacul nostru luminat n-ar putea s-o tagaduiasca, este sa asigure interese omenesti si sa inalte numele omului. Credinta insa zareste in aceste tovarasii un mare cusur: din ele este izgonit Dumnezeu. I se da omului o cinste atat de mare, incat se merge pana la a L inlocui pe Dumnezeu; cuvantul omului are precadere fata de cuvantul Celui Preainalt. E folosita, ce-i drept, si Sfanta Scriptura adeseori, dar numai atat cat dicteaza interesul si voia omeneasca. Aceasta incercare de a-l ridica pe om, fara ajutorul vazut si adeverit al lui Dumnezeu, inseamna ridicarea omului la o inaltime atat de mare, ca-i va veni ameteala si va cadea intr-o zapaceala fara nadejde si intr-un prapad fara leac.
Pentru cel care are ochi...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului