Sfântul Ignatie Brianceaninov – Ortodoxia este adevărata cunoaştere şi cinstire a lui Dumnezeu
sau despre insemnatatea anatemei in Sfanta Biserica Ortodoxa La inceputul cuvantului nostru din Duminica Biruintei Ortodoxiei, pare fireasca intrebarea: ce este Ortodoxia? Ortodoxia este adevarata cunoastere si cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este inchinarea la Dumnezeu in Duh si in Adevar; Ortodoxia este proslavirea omului de catre Dumnezeu, prin harul Preasfantului Duh, daruit omului. Duhul []sau despre insemnatatea anatemei in Sfanta Biserica OrtodoxaLa inceputul cuvantului nostru din Duminica Biruintei Ortodoxiei, pare fireasca intrebarea: ce este Ortodoxia? Ortodoxia este adevarata cunoastere si cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este inchinarea la Dumnezeu in Duh si in Adevar; Ortodoxia este proslavirea omului de catre Dumnezeu, prin harul Preasfantului Duh, daruit omului. Duhul este slava crestinilor. Unde nu este Duh, acolo nu exista Ortodoxie.
Nu exista Ortodoxie nici in invataturile si filozofarile omenesti, stapanite de intelectul mincinos si inselator, rod al caderii. Ortodoxia este invatatura Sfantului Duh, data omului de la Dumnezeu spre mantuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mantuire. Oricine va voi sa se mantuiasca, mai intai de toate trebuie sa se tina de credinta soborniceasca; iar cine n-o va pazi intreaga si fara de prihana, acela va pieri in veci (Simbolul de credinta al Sfantului Atanasie cel Mare).
Pentru a pastra in siguranta acest zalog al nostru, astazi Sfanta Biserica enumara public, in auzul tuturor, acele invataturi scornite si raspandite de satana expresie a vrajmasiei impotriva lui Dumnezeu care defaimeaza lucrarea mantuirii noastre si ne-o rapesc. Biserica demasca aceste invataturi ca pe niste lupi infricosatori, ca pe niste serpi veninosi, ca pe niste hoti si ucigasi. Prin urmare, pazindu-ne de toate acestea si scotandu-i din prapastia pierzaniei pe cei inselati de acestea, Biserica preda anatemei acele invataturi si pe cei ce le urmeaza cu indaratnicie.
Cuvantul anatema inseamna indepartare, lepadare (blestemul lui Dumnezeu). Atunci cand Biserica preda anatemei o invatatura oarecare, inseamna ca aceasta invatatura contine hula asupra Duhului Sfant. Asadar, pentru mantuire, aceasta trebuie sa fie respinsa si indepartata, tot asa cum otrava este tinuta departe de hrana. Atunci cand o persoana este predata anatemei, inseamna ca si-a insusit invatatura hulitoare in mod irevocabil, lipsindu-se de mantuire el insusi si lipsindu-i pe apropiatii sai, carora le-a transmis felul sau de gandire. Iar cand acea persoana se hotaraste sa paraseasca invatatura hulitoare si sa primeasca invatatura Bisericii Ortodoxe, potrivit hotararii Bisericii, este datoare sa anatematizeze falsa invatatura de care era legat mai inainte si care il ducea la pierzanie, il instraina de Dumnezeu, il silea sa-L dusmaneasca pe Dumnezeu, sa huleasca pe Duhul Sfant, si il tinea in partasie cu satana.
Toate invataturile omenesti, cuprinzand propria cugetare inspirata din intelectul inselator, din intelepciunea trupeasca apanajul comun al duhurilor necurate si al oamenilor strecurate abil in invatatura despre Dumnezeu, descoperita de Dumnezeu, pricinuiesc moartea vesnica. Cugetarea omeneasca inclusa in invatatura credintei crestine se numeste erezie, iar urmarea acestei invataturi reacredintaInima lor cea nesocotita s-a intunecat spune Apostolul despre inteleptii care s-au abatut de la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni; de aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimii lor ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna; pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara.
Patimi de ocara insemneaza feluritele patimi ale desfranarii. Apolinarie era stapanit de patima destrabalarii. Eutihie era robit mai cu seama de pofta de arginti. Iar destrabalarea lui Arie intrecea orice inchipuire.
Ereziile, fiind lucru trupesc, rod al cugetarii trupesti, sunt scorneli ale duhurilor necurate. Feriti-va de eresurile cele impotrivitoare lui Dumnezeu zice Sfantul Ignatie Teoforul deoarece prin insasi natura lor, acestea sunt nascociri diavolesti ale sarpelui plin de toata rautatea. Nici nu este de mirare: duhurile necurate au cazut de la inaltimea demnitatii duhovnicesti; de la cugetarea duhovniceasca ele au cazut in cugetarea trupeasca; duhurile necurate sunt complet lipsite de aceasta posibilitate. La oameni binele este amestecat cu raul, si de aceea devine netrebuincios; la duhurile necurate precumpaneste si actioneaza numai raul. Cel mai mare pacat al lor este ura nestavilita fata de Dumnezeu, exprimata printr-o strasnica si neincetata hulire a Lui. In trufia lor, demonii s-au ridicat mai presus de Dumnezeu insusi. Ei au prefacut ascultarea de Dumnezeu, fireasca fapturilor vii, intr-o salbatica impotrivire, intr-o vrajba de neimpacat. De aceea caderea lor este atat de adanca, iar plaga mortii vesnice, harazita lor, este de nevindecat. Patima lor esentiala este mandria, ei fiind prea plini de o nemaipomenita si neroada trufie.
Erezia este o arma de temut in mainile diavolilor! Prin erezii acestia au dus la pierzare popoare intregi; rapindu-le pe neobservate crestinismul, inlocuindu-l cu o doctrina blasfemiatoare, atribuindu-i acestei ucigatoare invataturi titlul de crestinism reformat, veritabil, purificat. Erezia este un pacat savarsit in special de catre intelect. Acest pacat, fiind acceptat cu mintea, se transmite duhului, se raspandeste in tot trupul, pangarindu-l in intregime, intrucat acesta are insusirea de a se pangari si de a se molipsi prin comunicare cu duhurile necurate. Pacatul acesta trece neobservat si pare de neinteles pentru cei care nu cunosc indeajuns crestinismul. Iata de ce, in mrejele sale cad cu atata usurinta: naivitatea, necunostinta, marturisirea superficiala si nepasatoare a credintei crestine.
Intr-o perioada au fost atinsi de erezie chiar si unii cuviosi ai lui Dumnezeu, precum sfintii Ioanichie cel Mare, Gherasim de la Iordan si altii. Daca acesti sfinti barbati, care-si duceau viata avand numai si numai grija de mantuire, n-au cunoscut deindata hula mascata impotriva lui Dumnezeu, ce vom zice de cei ce-si petrec viata cufundati in grijile lumesti, avand o cunoastere cu totul neindestulatoare despre credinta? Cum vor recunoaste ei erezia aducatoare de moarte, cand aceasta apare ferchezuita sub masca intelepciunii, a cucerniciei si a sfinteniei? Iata din ce cauza comunitati intregi si noroade s-au plecat cu atata usurinta sub jugul ereziei. Din aceeasi cauza devine foarte anevoioasa intoarcerea de la erezie la dreapta credinta, cu mult mai grea decat intoarcerea din necredinta si din idolatrie. Ereziile care sunt mai apropiate de ateism sunt mai lesne de recunoscut si de lepadat decat ereziile nu prea departate de dreapta credinta, si de...
Nu exista Ortodoxie nici in invataturile si filozofarile omenesti, stapanite de intelectul mincinos si inselator, rod al caderii. Ortodoxia este invatatura Sfantului Duh, data omului de la Dumnezeu spre mantuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mantuire. Oricine va voi sa se mantuiasca, mai intai de toate trebuie sa se tina de credinta soborniceasca; iar cine n-o va pazi intreaga si fara de prihana, acela va pieri in veci (Simbolul de credinta al Sfantului Atanasie cel Mare).
Pentru a pastra in siguranta acest zalog al nostru, astazi Sfanta Biserica enumara public, in auzul tuturor, acele invataturi scornite si raspandite de satana expresie a vrajmasiei impotriva lui Dumnezeu care defaimeaza lucrarea mantuirii noastre si ne-o rapesc. Biserica demasca aceste invataturi ca pe niste lupi infricosatori, ca pe niste serpi veninosi, ca pe niste hoti si ucigasi. Prin urmare, pazindu-ne de toate acestea si scotandu-i din prapastia pierzaniei pe cei inselati de acestea, Biserica preda anatemei acele invataturi si pe cei ce le urmeaza cu indaratnicie.
Cuvantul anatema inseamna indepartare, lepadare (blestemul lui Dumnezeu). Atunci cand Biserica preda anatemei o invatatura oarecare, inseamna ca aceasta invatatura contine hula asupra Duhului Sfant. Asadar, pentru mantuire, aceasta trebuie sa fie respinsa si indepartata, tot asa cum otrava este tinuta departe de hrana. Atunci cand o persoana este predata anatemei, inseamna ca si-a insusit invatatura hulitoare in mod irevocabil, lipsindu-se de mantuire el insusi si lipsindu-i pe apropiatii sai, carora le-a transmis felul sau de gandire. Iar cand acea persoana se hotaraste sa paraseasca invatatura hulitoare si sa primeasca invatatura Bisericii Ortodoxe, potrivit hotararii Bisericii, este datoare sa anatematizeze falsa invatatura de care era legat mai inainte si care il ducea la pierzanie, il instraina de Dumnezeu, il silea sa-L dusmaneasca pe Dumnezeu, sa huleasca pe Duhul Sfant, si il tinea in partasie cu satana.
Toate invataturile omenesti, cuprinzand propria cugetare inspirata din intelectul inselator, din intelepciunea trupeasca apanajul comun al duhurilor necurate si al oamenilor strecurate abil in invatatura despre Dumnezeu, descoperita de Dumnezeu, pricinuiesc moartea vesnica. Cugetarea omeneasca inclusa in invatatura credintei crestine se numeste erezie, iar urmarea acestei invataturi reacredintaInima lor cea nesocotita s-a intunecat spune Apostolul despre inteleptii care s-au abatut de la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni; de aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimii lor ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna; pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara.
Patimi de ocara insemneaza feluritele patimi ale desfranarii. Apolinarie era stapanit de patima destrabalarii. Eutihie era robit mai cu seama de pofta de arginti. Iar destrabalarea lui Arie intrecea orice inchipuire.
Ereziile, fiind lucru trupesc, rod al cugetarii trupesti, sunt scorneli ale duhurilor necurate. Feriti-va de eresurile cele impotrivitoare lui Dumnezeu zice Sfantul Ignatie Teoforul deoarece prin insasi natura lor, acestea sunt nascociri diavolesti ale sarpelui plin de toata rautatea. Nici nu este de mirare: duhurile necurate au cazut de la inaltimea demnitatii duhovnicesti; de la cugetarea duhovniceasca ele au cazut in cugetarea trupeasca; duhurile necurate sunt complet lipsite de aceasta posibilitate. La oameni binele este amestecat cu raul, si de aceea devine netrebuincios; la duhurile necurate precumpaneste si actioneaza numai raul. Cel mai mare pacat al lor este ura nestavilita fata de Dumnezeu, exprimata printr-o strasnica si neincetata hulire a Lui. In trufia lor, demonii s-au ridicat mai presus de Dumnezeu insusi. Ei au prefacut ascultarea de Dumnezeu, fireasca fapturilor vii, intr-o salbatica impotrivire, intr-o vrajba de neimpacat. De aceea caderea lor este atat de adanca, iar plaga mortii vesnice, harazita lor, este de nevindecat. Patima lor esentiala este mandria, ei fiind prea plini de o nemaipomenita si neroada trufie.
Erezia este o arma de temut in mainile diavolilor! Prin erezii acestia au dus la pierzare popoare intregi; rapindu-le pe neobservate crestinismul, inlocuindu-l cu o doctrina blasfemiatoare, atribuindu-i acestei ucigatoare invataturi titlul de crestinism reformat, veritabil, purificat. Erezia este un pacat savarsit in special de catre intelect. Acest pacat, fiind acceptat cu mintea, se transmite duhului, se raspandeste in tot trupul, pangarindu-l in intregime, intrucat acesta are insusirea de a se pangari si de a se molipsi prin comunicare cu duhurile necurate. Pacatul acesta trece neobservat si pare de neinteles pentru cei care nu cunosc indeajuns crestinismul. Iata de ce, in mrejele sale cad cu atata usurinta: naivitatea, necunostinta, marturisirea superficiala si nepasatoare a credintei crestine.
Intr-o perioada au fost atinsi de erezie chiar si unii cuviosi ai lui Dumnezeu, precum sfintii Ioanichie cel Mare, Gherasim de la Iordan si altii. Daca acesti sfinti barbati, care-si duceau viata avand numai si numai grija de mantuire, n-au cunoscut deindata hula mascata impotriva lui Dumnezeu, ce vom zice de cei ce-si petrec viata cufundati in grijile lumesti, avand o cunoastere cu totul neindestulatoare despre credinta? Cum vor recunoaste ei erezia aducatoare de moarte, cand aceasta apare ferchezuita sub masca intelepciunii, a cucerniciei si a sfinteniei? Iata din ce cauza comunitati intregi si noroade s-au plecat cu atata usurinta sub jugul ereziei. Din aceeasi cauza devine foarte anevoioasa intoarcerea de la erezie la dreapta credinta, cu mult mai grea decat intoarcerea din necredinta si din idolatrie. Ereziile care sunt mai apropiate de ateism sunt mai lesne de recunoscut si de lepadat decat ereziile nu prea departate de dreapta credinta, si de...
