In vremea aceea, intrand Iisus in Capernaum, s-a auzit ca este in casa si s-au adunat multi, cat nu mai puteau incapea nici pe langa usa si graia lor cuvantul. i au venit la El aducand un slabanog care era purtat de patru insi. i, neputand ei a se apropia de El din cauza norodului, []In vremea aceea, intrand Iisus in Capernaum, s-a auzit ca este in casa si s-au adunat multi, cat nu mai puteau incapea nici pe langa usa si graia lor cuvantul. i au venit la El aducand un slabanog care era purtat de patru insi. i, neputand ei a se apropia de El din cauza norodului, au descoperit casa unde era si, spargand, au pogorat patul in care zacea slabanogul. Iar Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: Fiule, iarta-ti-se tie pacatele tale! i erau acolo unii din carturari sezand si cugetand intru inimile lor: Ce, Acesta asa graieste hula! Cine poate ierta pacatele, fara numai unul Dumnezeu? i, indata cunoscand Iisus, cu duhul Sau, ca asa cugetau aceia intru sine, le-a zis lor: Ce cugetati acestea intru inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice slabanogului, iarta-ti-se tie pacatele sau a zice: scoala si-ti ridica patul tau si umbla? i, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele, a zis slabanogului: ie zic: scoala si iti ridica patul tau si mergi la casa ta! i s-a sculat indata si, ridicandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat se spaimantau toti si laudau pe Dumnezeu, zicand: Niciodata n-am vazut asa ceva! (Marcu 2, 1-12) Un adanc inteles este in aceasta evanghelie!Domnul Iisus a iertat mai intai pacatele slabanogului si apoi l-a tamaduit. Asta inseamna ca boala lui cea adevarata era inauntru, in sufletul lui. El trebuia mai intai scapat si tamaduit de boala aceasta sufleteasca si apoi de cea trupeasca. Tamaduirea omului trebuie sa plece dinauntru in afara. Sufletul trebuie mai intai tamaduit, ca, prin tamaduirea lui, sa se vindece si trupul. Boala cea adevarata este cea dinauntru, cea sufleteasca. Cealalta, din afara, e numai trecatoare si nu-l poate pierde pe om.

Sanatatea si boala isi capata intelesul si pretul lor cel adevarat numai in lumina Evangheliei. Sanatatea cea adevarata e sanatatea sufletului. Poti fi tare si mare cat un munte; aceasta sanatate nu-ti este de nici un folos, cata vreme inauntru, in suflet, esti putred si bolnav; cata vreme patimile si naravurile cele rele sunt cuibarite in tine. i, iarasi, boala cea adevarata este boala sufletului. De multe ori boala cea trupeasca ajuta sanatatea si tamaduirea sufletului. Boala cea adevarata e boala cea sufleteasca. Adevaratii bolnavi sunt cei bolnavi cu sufletul, sunt cei care patimesc in ologie si orbie si slabanogie sufleteasca.

O, e plina lumea de slabanogi cu sufletul! Numai ca lumea la astfel de bolnavi le zice viteji . Dupa judecata lumii esti sanatos si viteaz cand te imbeti, cand sudui, cand chefuiesti, cand te tii la rand cu toate modele si pacatele lumii. Esti un slabanog cand te lasi batjocorit, cand te lasi smerit si umilit. Dupa judecata lumii, esti un suflet bolnav cand te cuprinde ravna pentru Evanghelie si pentru mantuirea sufletului.

Pacatul imbolnaveste sufletul. El face rana in suflet si o tot mareste.

Boala cea sufleteasca se dezvolta intocmai ca aceea trupeasca. Incepe cu o rana mica, cu o durere usoara, si, daca nu umbli sa o tamaduiesti, ea tot creste mereu, pana ce arunca sufletul la pat; ne strica ochii cei sufletesti si urechile si picioarele cele sufletesti. Patimasii, betivii, desfranatii, zgarcitii etc. sunt tot atatia slabanogi si ologi care nu se pot ridica de jos, nu pot umbla pe picioarele lor cele sufletesti.

Eu am cunoscut un om care n-avea putere sa treaca pe langa vreun birt fara sa nu intre inauntru la un pahar .

O, lumea aceasta este plina de astfel de slabanogi care abia se muta de ici-colo! Ah, lumea aceasta este un spital urias, plin cu fel de fel de schilodenii, ologii,...